Jurisdictional conflict over suspension of bar council decision involving central public authority

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

La data de 27.09.2017, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017, acţiunea formulată de reclamanta A., prin care aceasta a chemat în judecată pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Dolj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea Deciziei Consiliului Baroului Dolj din data de 08.12.2016, prin care s-a dispus suspendarea dreptului de exercitare de către reclamantă a profesiei de avocat, în temeiul dispoziţiilor art. 50 din Statutul Profesiei de Avocat, până la soluţionarea acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti.

Pârâtele au formulat întâmpinare solicitând în esenţă, pe fondul cererii respingerea sa ca neîntemeiată.

Pe cale de excepţie însă, pârâta Baroul Dolj a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, iar pârâta UNBR lipsa calităţii sale procesuale, motivat de faptul că decizia a cărei suspendare se solicită este emisă de către Baroul Dolj.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 4763 din data de 06.12.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de către pârâtul Baroul Dolj prin întâmpinarea formulată şi a declinat cauza privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Dolj, spre competenta soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că actul a cărui suspendare se solicită este Hotărârea Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, iar potrivit art. 50 din Legea nr. 51/1995, Baroul Dolj este persoană juridică de interes public, organizată la nivel judeţean, asimilată, astfel, autorităţilor publice locale, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b din Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a apreciat că devin aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, iar din interpretarea coroborată a acestora cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, s-a concluzionat că instanţa competentă să judece anularea în tot sau în parte a actului este competentă să soluţioneze şi cererea de suspendare a efectelor acestui act. Prin urmare instanţa competentă să soluţioneze cererea de anulare a unui act emis de o autoritate publică locală este tribunalul, astfel încât şi cererea privind suspendarea executării actului administrativ intră în competenţa aceleiaşi instanţe.

Referitor la apărările privind introducerea acţiunii în anulare la Curtea de Apel Bucureşti, s-a reţinut că deşi a fost introdusă la această instanţă acţiunea în anularea unor acte administrative, ce face obiectul dosarului nr. x/2017, din conţinutul cererii de chemare în judecată reiese că reclamanta a solicitat anularea în parte a Statutului profesiei de avocat, precum şi a Deciziei Consiliului UNBR nr. 253/2017.

Or, în contextul în care, în prezenta cauză, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor deciziei Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, fără a dovedi că a introdus o acţiune în anularea acestui act la Curtea de Apel Bucureşti, iar emitentul este asimilat unei autorităţi de rang local, s-a dispus declinarea soluţionării pricinii Tribunalului Bucureşti, în considerarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum şi a domiciliului reclamantei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 809/2018 din data de 12 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Dolj, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că în cauză, actul a cărui suspendare se solicită este Hotărârea Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, (prin care a fost suspendat dreptul reclamantei de a exercita profesia de avocat, începând cu 08.12.2016), până la soluţionarea acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2017, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar potrivit hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de anulare a Deciziei Consiliului UNBR nr. 252 din 17 iunie 2017, a Deciziei Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016 şi cererea de revocare a măsurii administrative a suspendării dreptului de exercitare a profesiei de avocat, ca neîntemeiată.

Prin urmare, s-a apreciat că în mod eronat, s-a reţinut de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal faptul că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect strict suspendarea efectelor Deciziei Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, fără a dovedi că a introdus o acţiune în anularea acestei decizii la Curtea de Apel Bucureşti, motiv pentru care a apreciat că faţă de dispoziţiile art. 10 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă să judece anularea în tot sau în parte a actului are competenţa de a soluţiona şi cererea de suspendare a efectelor acestui act.

Or, în contextul în care Curtea de Apel Bucureşti, s-a pronunţat pe fond asupra cererii de anulare a Deciziei Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, soluţionarea cererii de faţă s-a apreciat că intră în competenţa aceleiaşi instanţe, normele ce reglementează competenţa materială fiind norme imperative, de la care nu sunt permise derogări.

II. Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Dolj, a solicitat suspendarea Deciziei Consiliului Baroului Dolj din data de 08.12.2016, prin care s-a dispus suspendarea dreptului de exercitare a profesiei în temeiul dispoziţiilor art. 50 din Statutul Profesiei de Avocat, până la soluţionarea acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte observă că, în speţă, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că, anterior promovării prezentei acţiuni, reclamanta a solicitat, într-un litigiu anterior, anularea Hotărârii Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, a Deciziei Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 252/17.06.2017 şi revocarea măsurii administrative a suspendării dreptului de exercitare a profesiei de avocat, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Analizând cererea cu care reclamanta a învestit pe această cale instanţa de contencios administrativ, precum şi actele administrative în raport de care este formulată acţiunea de suspendare act administrativ, respectiv până la soluţionarea dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că, astfel cum în corect a reţinut Tribunalul Bucureşti, prin prezentul demers judiciar, reclamanta a înţeles să atace atât Hotărârea Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, cât şi Decizia Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 252/17.06.2017.

Astfel, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ vizează şi Decizia Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 252/17.06.2017, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia reclamantei la Decizia Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Astfel, Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu, cel al rangului autorităţii emitente, pârâta U.N.B.R. fiind încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b teza II din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care potrivit legii au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În condiţiile în care, în baza dispoziţiilor art. 66 lit. o şi p) din Legea nr. 51/1995, Consiliul U.N.B.R. soluţionează contestaţiile la deciziile barourilor judeţene, în mod cert, U.N.B.R. îndeplineşte cerinţele pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale.

Prin urmare, cum unul dintre pârâţii emitenţi ai actelor contestate este o autoritate publică de nivel central, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la dispoziţiile art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ.

La pronunţarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituţional ce revine instanţei supreme de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudenţe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securităţii juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere practica sa constantă în litigiile având ca obiect deciziile emise de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor în această materie.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei de faţă, în favoarea Tribunalului Timiş - secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Dolj în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2018.