Jurisdiction over water management license: central public institution status vs. concession contract forum

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

La data de 23.11.2017 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., prin care aceasta a contestat Autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 158/01.07.2016 emisă de către pârâtă, care a modificat Autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 227/27.10.2015 cu valabilitate până la 31.10.2020, privind Lacul de acumulare OAŞA din gestiunea A. S.A. - Sucursala Hidrocentrale Sebeş, solicitând modificarea/revocarea în parte a autorizaţiei, în sensul înlăturării obligaţiei impuse în sarcina Hidroelectrica S.A.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 5102 din data de 15.09.2017, pronunţată în dosarul nr. x, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis exceptia necompetenţei materiale, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, şi a dispus declinarea competenţei de solutionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucuresti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut că în raport de normele privind competenţa prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi coroborat cu dispozitiile art. 120-123 din Constitutia Romaniei, pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" S.A., ca autoritate publică emitentă a autorizaţiei atacate, nu face parte din vreuna dintre categoriile de autorităţi publice enumerate.

S-a mai reţinut că din analiza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, reiese că instituţia emitentă a actului atacat este o autoritate de rang central, ceea ce atrage competenţa curţii de apel, ca primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 592 din data de 13 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române, în favoarea Tribunalului Bucureşti - secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că, în speţă, s-a încheiat contractul de concesiune nr. x între reclamantă şi Ministerul Economiei şi Comerţului, iar Autorizaţia de Gospodărire a Apelor nr. 158/01.07.2016 a fost emisă în legătură cu executarea de către reclamantă a obligaţiilor care îi revin, în calitate de concesionară, în baza contractului de concesiune menţionat anterior.

Aşadar, reclamanta a învestit instanţa cu o cerere care derivă din executarea contractului de concesiune nr. x, motiv pentru care a apreciat că în cauză devin aplicabile prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, potrivit cărora:

"(1) Soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. x, cu modificările ulterioare. (2) Acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului. (3) Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, conform prevederilor legale."

S-a apreciat că prevederile art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 au natura juridică a unor norme de procedură civilă, cuprinse într-o lege specială, derogatorie de la procedura de drept comun reglementată prin Legea contenciosului administrativ nr. x şi C. proc. civ., astfel că se aplică cu prioritate.

II. Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată.

Reclamanta A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a contestat Autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 158/01.07.2016 emisă de către pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" S.A.

Analizând cererea cu care reclamanta a învestit pe această cale instanţa de contencios administrativ, precum şi actele administrative în raport de care a fost formulată prezenta acţiune, se observă că obiectul acestui litigiu vizează cererea reclamantei îndreptată împotriva Autorizaţiei de gospodărire a apelor nr. 158/01.07.2016 emisă de către pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" S.A.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Astfel, Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu, cel al rangului autorităţii emitente, în analiza căruia se impune a se observa că potrivit art. 61 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, "În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională «Apele Române», instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, (…)".

Aşadar, pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" S.A. este o instituţie publică de interes naţional, asimilată autorităţilor publice, în sensul în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care potrivit legii au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Prin urmare, cum pârâta emitentă a actelor contestate este asimilată autorităţilor publice de nivel central, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la dispoziţiile art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul că se impune analizarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei din perspectiva faptului că în speţă, Autorizaţia de Gospodărire a Apelor nr. 158/01.07.2016 a fost emisă în legătură cu obligaţiile care îi revin reclamantei în calitate de concesionară, în baza contractului de concesiune nr. x, încheiat între reclamantă şi Ministerul Economiei şi Comerţului.

Astfel fiind, în cadrul unui litigiu în contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ, calitate procesuală are autoritatea sau instituţia publică care a emis actul administrativ respectiv, raportul juridic dedus judecăţii fiind cel dintre societatea reclamantă şi emitentul actului administrativ contestat, în condiţiile în care, în speţă, emitentul actului este terţ la contractul de concesiune, iar aspectele litigioase deduse judecăţii nu vizează atribuirea, încheierea, executarea, modificarea ori încetarea contractului de concesiune, pentru a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006.

Având în vedere aspectele anterior expuse, Înalta Curte constată că Autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 158/01.07.2016 a fost emisă de către pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" S.A., instituţie publică de interes naţional, asimilată autorităţilor publice, în sensul în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage competenţa de primă instanţă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei de faţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2018.