Time-barred appeal against peremption ruling fails; heating allowance claim final.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Pătârlagele şi ulterior declinată la Tribunalul Buzău, reclamantul A., în calitate de curator special al numitei B., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Odăile prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei la acordarea ajutorului de încălzire a locuinţei cu curent electric pentru numita B.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 35 din 19 ianuarie 2016, Tribunalul Buzău a respins acţiunea în contencios administrativ - anulare act formulată de reclamantul A., în calitate de curator special al numitei B., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Odăile prin Primar, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 2013 din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării cererii de recurs, invocată din oficiu şi a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A., în calitate de curator special al numitei B., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Odăile prin Primar, împotriva sentinţei nr. 35 din 19 ianuarie 2016, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

5. Apărările intimatei

Deşi a fost legal citată, intimata Primăria Comunei Odăile prin Primar nu a formulat întâmpinare.

II. Cu privire la recursul de faţă

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Examinând cu prioritate excepţia de tardivitate a recursului dedus judecăţii în prezenta cauză, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de faţă este tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

În cauză, în ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantul A., se constată că decizia recurată a fost pronunţată la data de 16.10.2017, iar cererea de recurs a fost înaintată prin poştă la data de 06.11.2017, conform ştampilei aplicate pe plicul de corespondenţă de la dosar, în condiţiile în care ultima zi de declarare în termen a recursului era data de 23 octombrie 2017, ca urmare a prorogării termenului în prima zi lucrătoare,

Astfel, recursul fiind declarat şi motivat cu depăşirea termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac, respectiv cu nerespectarea termenului de 5 zile de la pronunţarea hotărârii, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de faţă a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului de 5 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit pentru recurentul-reclamant la data de 23.10.2017.

De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurentul-reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., şi nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, pentru considerentele anterior relevate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2013 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2013 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2018.