Deputy’s conflict-of-interest finding upheld after endorsing mother’s publicly funded parliamentary office contract.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.10.2011, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei anularea raportului de evaluare din 19.09.2011 emis de Inspecţia de integritate sub nr. xG/II/19.09.2011.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin raportul contestat i s-a adus la cunoştinţa faptul că, în calitate de deputat în Parlamentul României, nu a respectat prevederile legale privind conflictul de interese întrucât a propus angajarea d-nei B. în cadrul Biroului Parlamentar - Circumscripţia electorala nr. 42 şi a avizat contractul individual de munca prin care d-na B. a fost angajata în cadrul Biroului Parlamentar - Circumscripţia electorala nr. 42.

Având în vedere aceste aspecte, Agenţia Naţionala pentru Integritate prin departamentul - Inspecţia de Integritate a apreciat că ar fi încălcat prevederile legale privind conflictul de interese, faptă sancţionată atât de legea civilă, cât şi de legea penală.

Conflictul de interese, astfel cum este reglementat de art. 70 din Legea nr. 161/2003 are în vedere situaţia în care persoana ce exercita o demnitate publica sau o funcţie publica sa aibă un interes personal, de natura patrimoniala, însă demnitarul A. nu are nici un interes personal şi, cu atât mai puţin patrimonial în cauza.

Pe de alta parte, legiuitorul condiţionează existenta interesului personal de natura patrimoniala de posibilitatea de influenţare a îndeplinirii cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi revin, însă pârâta nu poate susţine afectarea obiectivităţii în desfăşurarea activităţii şi nici o îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor ce îi revin.

Mai mult decât atât, B. a prestat activitate în calitate de salariat. Activitatea a fost conformă cu prevederile Fişei Postului şi a atribuţiilor ce îi revin. Munca prestata a fost o munca salarizata. B. nu a avut nici un venit suplimentar faţă de cel care reprezintă plata muncii depuse. Nu exista niciun folos necuvenit care sa fie dobândit prin încălcarea legi.

A solicitat reclamanta a se constata că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003, iar principiile prevăzute de art. 71 din Legea nr. 161/2003 sunt pe deplin respectate.

Pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4092 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate-Inspecţia de Integritate, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în aplicarea dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, forma în vigoare la data încheierii contractului individual de muncă, Camera Deputaţilor, reprezentată prin Secretarul general, în calitate de angajator, a încheiat contractul de muncă pe perioadă determinată - 4 mai 2009 până la sfârşitul mandatului deputatului, pentru funcţia de consilier în cadrul Circumscripţiei electorale nr. 42, biroul parlamentar al deputatului A., din Bucureşti, cu angajatul B., mama reclamantei, angajarea realizându-se la propunerea deputatului.

În aplicarea dispoziţiilor art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, instanţa de fond a reţinut că persoana ce exercită o demnitate publică se află în conflict când are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit legii.

La efectuarea propunerii de angajare a rudei de gradul I în cadrul biroului parlamentar este posibilă manifestarea unei imparţialităţi în procesul de selectare a personalului, intrând în conflict: interesul de natură privată ca ruda de gradul I să obţină venituri din salariul cuvenit pentru munca respectivă, respectiv interesul public ca în cadrul biroului parlamentar, finanţat din bugetul Camerei Deputaţilor, să fie angajată o persoană cu cea mai bună pregătire profesională.

Este de necontestat că ruda demnitarului poate avea în fapt o pregătire profesională corespunzătoare celor mai exigente cerinţe, însă demnitarul nu poate lua decizia respectivă chiar dacă apreciază că este pe deplin obiectiv, deoarece are obligaţia de a nu participa la decizia în care interesul personal este de natură să afecteze obiectivitatea:

"ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor" legale.

Referitor la sensul noţiunii de "interes personal", Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei face referire la art. 13 la "interesele private ale funcţionarului public care pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau organizaţii cu care funcţionarul public a avut relaţii politice sau de afaceri".

Curtea a înlăturat apărările reclamantei care fac trimitere la avizul de conformitate dat de ceilalţi funcţionari, inclusiv din cadrul Serviciului Juridic. Avizele de legalitate al acestor Direcţii (Resurse Umane, Salarizare şi Serviciul Juridic) nu au relevanţă în stabilirea existenţei unui conflict de interese, ci pot fi avute în vedere în cadrul analizei împrejurărilor şi condiţiilor răspunderii demnitarului.

Recursul

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În susţinerea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit a reţinut instanţa de fond ca fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, întrucât, în prezenta cauză, angajatorul este Camera Deputaţilor, iar angajarea nu s-a făcut la propunerea demnitarului. Această propunere ar fi trebuit să îmbrace forma scrisă şi să se regăsească la dosarul angajatorului, ori intimata -pârâtă nu a făcut dovada existenţei unei astfel de propuneri.

Recurenta a susţinut, de asemenea, că interpretarea art. 70 şi 71 din Legea nr. 161/2003 este una extinsă, neconformă, extrapolată la situaţii inexistente, fiind respectate integral principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice, şi anume imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.

A mai susţinut recurenta că nu a avut nici un interes personal şi, cu atât mai puţin patrimonial în cauza, şi nici pârâta nu a dovedit existenta unui interes sau a unui folos patrimonial, iar inexistenţa unui interes patrimonial face să nu poată fi constituit cazul de incompatibilitate prefigurat de către pârâtă.

A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa anulării raportului de evaluare.

Reclamanta a mai solicitat a se dispune suspendarea judecăţii prezentei cauzei, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului penal nr. x/2013, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având ca obiect infracţiunea de conflict de interese.

Prin încheierea din data de 11.02.2014 s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, considerându-se că soluţia ce urmează a se pronunţa în dosarul penal va avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce se va pronunţa în cauză, măsură ce a fost menţinută prin încheierea din 15.09.2015.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Circumstanţele litigiului relevă situaţia de fapt, reţinută în Raportul de evaluare şi necontestată în materialitatea ei de niciuna dintre părţi, în sensul că reclamanta, în calitate de deputat, a avizat contractul individual de muncă a mamei sale B. în cadrul Biroului Parlamentar - Circumscripţia electorală nr. 42 Bucureşti.

În raport cu situaţiile constatate, prin Raportul de evaluare s-a reţinut că reclamanta nu a respectat regimul conflictelor de interese în raport cu prevederile art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003.

Conform art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada faptelor constatate prin Raportul de evaluare:

"Art. 70. - Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Art. 71. - Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public."

Aceste dispoziţii se interpretează şi se aplică coroborat cu întregul cadru instituit prin prevederile Legii nr. 161/2003, iar, din conţinutul Titlului IV - "Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice" al acestei legi, rezultă că regimul incompatibilităţilor şi conflictului de interese se aplică tuturor titularilor de funcţii publice, în care se includ atât funcţiile publice administrative, cât şi funcţiile de demnitate publică: Preşedintele României, deputaţii şi senatorii, consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din Administraţia prezidenţială, primul ministru, miniştrii, miniştrii delegaţi, secretarii şi subsecretarii de stat, inclusiv funcţiilor asimilate acestora, prefecţii şi subprefecţii, magistraţii, aleşii locali, funcţionarii publici.

Această interpretare este confirmată şi de considerentele Deciziei nr. 81/2013 a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că situaţia senatorilor şi deputaţilor este aceeaşi cu a celorlalte categorii de demnitari şi funcţionari publici cărora li se aplică actul normativ, ceea ce confirmă aplicabilitatea aceluiaşi regim juridic în materia conflictului de interese, atât funcţionarilor publici administrativi, cât şi celorlalţi titulari de funcţii/demnităţi publice.

În privinţa condiţiei referitoare la interesul personal de natură patrimonială, în sensul prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte reţine că aceasta este îndeplinită atâta timp cât acţiunile reclamantei au avut ca finalitate angajarea mamei sale la biroul parlamentar, care a încasat remuneraţia cuvenită, ceea ce a produs consecinţe în patrimoniul familial, împrejurare care se circumscrie textului de lege menţionat.

Avizarea contractului individual de muncă al d-nei B., în funcţia de consilier la biroul de parlamentar al reclamantei, a creat pentru aceasta beneficii patrimoniale obţinute în considerarea funcţiei de deputat a reclamantei, fiind remunerată din bani publici, ce demonstrează latura obiectivă a noţiunii de "conflict de interese", constând în direcţionarea unor bani publici aflaţi la dispoziţia demnitarului public reclamant, către unul din membrii familiei sale, iar datorită acestui interes personal de natură patrimonială, rezultă faptul că este îndeplinită condiţia legală constând în neîndeplinirea atribuţiilor ce-i revin în calitate de deputat în cadrul Parlamentului României, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării demnităţii publice.

Ca ultim argument în sprijinul raţionamentului juridic arătat anterior, se reţine că, prin sentinţa penală nr. 888/06.10.2014, pronunţată de ICCJ în dosarul nr. x, reclamanta a fost condamnată, în primă instanţă, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 din C. pen. anterior.

La pronunţarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituţional ce revine instanţei supreme de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudenţe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securităţii juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere practica sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 6874/2013, nr. 7487/2013, nr. 565/2014, nr. 2201/2014, nr. 2314/2014, nr. 2312/2015, nr. 1502/2016 şi nr. 947/2017, prin care s-a reţinut că există conflict de interese în sensul art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003 în ipoteza în care se constată că persoana care deţine calitatea de deputat a formulat propunerea de angajare a soţiei/fiului/fiicei/fratelui la cabinetul de parlamentar şi a avizat contractul de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 4092 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2017.