Retroactive nullity of lease contract via annulment of underlying council decision and eligibility for agricultural subsidies

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 08.07.2015, reclamanta A. "A." a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea Deciziei nr. 170/d din 5 ianuarie 2015 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul APIA, a Deciziei nr. x.

din 3 septembrie 2014, emisă de APIA - Centrul Judeţean Suceava şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 29 septembrie 2014 întocmit de APIA, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 231 din data de 02 decembrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

A admis cererea având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamanta A. "A." a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava;

A anulat Decizia nr. x/03.09.2014 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava;

A anulat Procesul-verbal nr. x şi Decizia nr. 170/d/5.01.2015, emise de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei nr. 231 din data de 02 decembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava, ambele recursuri fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

a) Prin recursul formulat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în vederea respingerii cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantă.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că, în faţa instanţei de fond, a solicitat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei, având în vedere faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Suceava a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000, în dosarul nr. x Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata "când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel." Aceasta întrucât, documentele care fac obiectul material al cercetărilor D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, reprezintă problema esenţială care a dus la naşterea acestui litigiu, deoarece, constatarea neregularităţilor acestor documente este strict legată de acordarea sprijinului financiar.

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că, în speţa dedusă judecăţii, contractul de închiriere trebuie anulat sau reziliat printr-o hotărâre judecătorească şi nu pe cale incidentală, în cuprinsul unui act administrativ de control. Faţă de această dispoziţie a instanţei de fond, este de precizat că APIA prin Direcţia Anti fraudă Control Intern şi Supracontrol doar a constatat o stare de fapt şi a pus în aplicare normele legale incidente în cauză, nicidecum nu şi- a atribuit rolul unei autorităţi judecătoreşti.

În perioada 04.07.2014-21.07.2014 urmare a sesizării Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava referitoare la dosarul penal nr. x/2013 din data de 26.06.2014 s-a desfăşurat acţiunea de verificare şi reinstrumentare a unor dosare de solicitare a sprijinului pe suprafaţa aparţinând mai multor fermieri printre care şi dosarele A. BROŞTENI. Aceasta verificare a fost efectuată de către Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol - Serviciul Antifraudă - APIA Bucureşti.

Urmare verificărilor, s-a constatat că în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 125/2006, pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultura începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultura, reclamanta a depus la Centrul Judeţean APIA Suceava, prin reprezentantul său B., cerere unică de plată pe suprafaţă pentru campania 2013,înregistrată sub nr. x, prin care a solicitat subvenţie pe schemele de plată SAPS, ZMD şi Agromediu - pachetele 1 şi 2, pentru suprafaţa de 810,10 ha păşune pe raza judeţului Suceava.

În concluzie pentru Campania 2013 fermierul a solicitat o suprafaţa de 810,10 ha pentru SAPS şi 681,36 ha pentru masuri de agromediu iar suprafaţa determinata a fost de 810,10 ha pentru SAPS şi 681,36 ha pentru agromediu.

În urma verificărilor efectuate de către consilierii din cadrul Centrului Judeţean APIA Suceava a fost emisă Decizia de plată nr. x/13.09.2013 de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin ZMD şi Agromediu pachetele 1 şi 2 - campania 2013, pentru suprafaţa determinată pentru plată de 810,10 ha:

ZMD-130.147,27 RON;

Agromediu pachet 1 - 281.632,32 RON;

Agromediu pachet 2 - 130.217,09 RON.

La data de 21.10.2013 se emite Decizia de plată în avans nr. 1862216 prin care s-au acordat A. "A." plăţi SAPS în cuantum de 220.494,73 RON. În data de 09.12.2013 a fost emisă Decizia de plată nr. 2514946 care a stabilit diferenţele de plată faţa de Decizia de plată nr. x/13.092013 în valoare totală de 632.453,27 RON. Astfel, A. "A." a primit sprijin financiar pe campania 2013 în cuantum total de 1.174.449,95 RON.

Urmare sesizării Direcţiei Naţionale Anticoruptie Serviciul Teritorial Suceava referitoare la dosarul penal nr. x/2013 din data de 26.06.2014, consilierii Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol - Serviciul Antifraudă - APIA Aparat Central au verificat dosarele de solicitare a sprijinului pe suprafaţă obiectivul verificării fiind modul de acordare a sprijinului financiar pe suprafaţă în campaniile 2010, 2011, 2012, 2013 către A. "A." Broşteni.

La dosar s-a identificat un extras de pe portalul instanţelor de judecată având ca obiect anulare act administrativ - HCL nr. 11/21.04.2010 - în baza căreia reclamanta a încheiat contractul de închiriere pentru păşunat nr. x/07.05.2010 cu Consiliul Local Broşteni, având ca obiect închirierea suprafeţei de păşuni şi izlazuri de 1.771,1 ha. Din acelaşi extras reiese că instanţa a admis cererea reclamantei Instituţia Prefectului Suceava în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local Broşteni şi pe cale de consecinţă a anulat HCL nr. 11/21.04.2010.

În baza acestui contract A. Broşteni a solicitat şi primit sprijin financiar în campaniile 2010-2013.

Concluziile la care au ajuns membrii echipei de verificare ai Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol - Serviciul Antifraudă - APIA Aparat Central, materializate în Procesul-verbal de constatare nr. x/26.09.2014, la finalizarea verificărilor sunt de nerespectare a condiţiilor de eligibilitate de către A. "A.", în ceea ce priveşte obligaţia de a prezenta documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţa şi dovada utilizării terenului pentru care a depus cererea, obligaţia de înscriere sub sancţiunea legii penale de date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plata directa pe suprafaţa şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor.

Condiţiile de eligibilitate pentru acordarea sprijinului pentru suprafaţă sunt prevăzute de dispoziţiile art. 7 lit. a) - j) alin. (2) - 5 din O.U.G. nr. 125/2006, iar condiţiile nerespectate de către fermier sunt cele stabilite la:

lit. c să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;, lit. f) să prezinte documentele care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea, şi lit. j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii şi data acordării plăţii. Aceste modificări se referă la suprafaţa agricolă utilizată a exploataţiei, transferarea proprietăţii fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informaţiilor din formularul de cerere.

În conformitate cu OMADR nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, potrivit art. 5 alin. (1), dovada dreptului de folosinţă a pajiştilor permanente comunale (...) se face pe baza actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, a contractelor de concesiune sau de închiriere încheiate între consiliile locale şi crescătorii de animale, din care sa reiasă suprafaţa folosită, iar dovada utilizării pajiştilor se face pe baza adeverinţei eliberate de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol.

Rezultă că un criteriu esenţial de eligibilitate prevăzut în Măsura 214 "Plăţi de agro-mediu" a Axei prioritare 2 din PNDR 2007-2013, respectiv pct. 1 nu a fost respectat.

Acesta stipulează: Plăţile de agromediu pot fi acordate ca parte a măsurilor dacă beneficiarul: este utilizatorul unei suprafeţe agricole localizată pe teritoriul României, identificabilă în Sistemul Integrat de Administrare şi Control, cu o suprafaţă minimă de 1 ha iar parcelele eligibile au dimensiunea minimă de 0,3 ha."

În ceea ce priveşte "nulitatea deciziilor pentru nemotivare", invocată de către instanţa de fond şi intimata-reclamantă, recurenta face următoarele precizări:

Atât în jurisprudenţa comunitară cât şi în cea naţională s-a reţinut în mod constant că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz, scopul obligaţiei de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administraţiei, prin indicarea transparentă a mecanismului emiterii sau adoptării actului.

În condiţiile în care actul administrativ atacat face trimitere exactă la actele normative incidente, care conţin prevederi clare şi detaliate cu privire la coordonatele acordării plăţilor în cadrul schemelor de sprijin financiar în agricultură, de natură a face posibilă orientarea conduitei acestuia, reclamanta având cunoştinţă de consecinţele încălcării angajamentelor completate şi semnate odată cu depunerea cererilor de sprijin, nu se poate reţine nulitatea deciziei pentru nemotivare. Această condiţie a motivării a fost împlinită prin indicarea motivelor în cuprinsul actului administrativ atacat.

În cererea de plată semnată de intimata-reclamantă, aceasta declară pe proprie răspundere următoarele:

"datele înscrise în formularul de cerere unică de plată pe suprafaţă şi în documentele anexate, sunt REALE, CORECTE, COMPLETE ŞI VALIDE;

De asemenea, în aceeaşi cerere semnată de intimata-reclamantă se menţionează că nerespectarea condiţiilor de eligibilitate pentru acordarea plăţilor directe, precum şi înscrierea cu intenţie în formularul de cerere şi/sau în documentele aferente cererii, a informaţiilor incomplete/neconforme cu realitatea atrag după sine sancţiuni de natură financiară sau penală, după caz."

Cu referire la validitatea contractului de închiriere, în toate campaniile de depunere a cererilor verificate, respectiv, 2010, 2011, 2012, 2013, A. BROŞTENI, depune în dovedirea dreptului de folosinţă şi utilizare a suprafeţei de 1771,1 ha, Contractul nr. x/07.05.2010 încheiat între Consiliul Local Broşteni în calitate de administrator al acestei suprafeţe şi A. "A." Broşteni în calitate de chiriaş.

Întrucât pentru dovedirea dreptului de folosinţă şi utilizare a suprafeţelor pentru care a solicitat sprijin financiar fermierul A. "A." Broşteni a depus la dosar acest contract de închiriere, iar potrivit Deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 1716/16.05.2011 Hotărârea Consiliului Local Broşteni nr. 11/21.04.2010 a fost anulată operează principiul de drept consacrat în art. 1254 alin. (2) din noul C. proc. civ., desfiinţarea actului juridic iniţial - în cazul de faţă Hotărârea Consiliului Local Broşteni nr. 11/21.04.2010 - atrage şi anularea actului juridic subsecvent - Contractul nr. x din data de 07.05,2010.

Având în vedere situaţia juridică a documentului "Contract de închiriere pentru păşunat nr. x/07.05.2010. respectiv nulitatea Hotărârii Consiliului Local Broşteni nr. 11/21.04.2010 ce are ca efect desfiinţarea actelor subsecvente lui, pentru suprafaţa de 811 ha păşune se constată neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la lit. f), lit. c) şi lit. j) din O.U.G. nr. 125/2006, de către fermier, drept pentru care s-au aplicat prevederile art. 58 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1122/30.11.2009, care stipulează:

"În cazul în care suprafaţa solicitată este mai mare decât suprafaţa determinată cu un procent de peste 50%, fermierul va fi exclus de la plata sprijinului pe anul respectiv şi i se stabileşte un debit corespunzător diferenţei dintre suprafaţa solicitată şi suprafaţa determinată; debitul se deduce, în conformitate cu art. 5b din Reg. (CE) nr. 885/2006 al Comisiei, din plăţile de care fermierul poate beneficia pentru cererile pe care le depune, în decursul celor 3 ani calendaristici ulteriori anului în care a fost stabilit debitul. Daca debitul nu poate fi recuperat în întregime în conformitate cu articolul menţionat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării, soldul se anulează".

Astfel, s-a constatat că fermierul A. "A." Broşteni a primit sprijin financiar necuvenit în campania 2012 întrucât pentru dovedirea dreptului de folosinţă şi utilizare a suprafeţelor pentru care a solicitat sprijin financiar a depus la dosar un act juridic anulat încă din anul 2011 de către o instanţă judecătorească, în speţă prin Decizia Curţii de Apel Suceava nr. 1716/16.05.2011 Hotărârea Consiliului Local Broşteni nr. 11/21.04.2010 a fost anulată, ceea ce a avut ca efect şi anularea Contractului de închiriere nr. x/07.05.20110.

Sub aspectul susţinerilor intimatei-reclamante că în speţa de fată nu s-ar aplica principiul "resulto jure dantis, resolvitur jus accipientis" deoarece în situaţia sa ar interveni excepţia subdobânditorului de bună credinţă învederăm onoratei instanţe că tocmai aceasta excepţie nu i se aplică.

Acţiunea formulată de Prefectul judeţului Suceava admisă de Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 1716/16.05.2011 a avut ca obiect încălcarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, care stipulează că "Vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii."

Or, reclamanta nu se poate prevala de faptul că la momentul încheierii contractului de închiriere cu Primăria ar fi fost de bună-credinţă, tocmai pentru că eludase prevederile legale şi încheiase acest contract fără a participa la o licitaţie publică organizată conform O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare, întrucât anularea HCL nr. 11/2010 produce efecte retroactive, iar contractul de închiriere nr. x/07.05.2010, a fost încheiat în executarea actului administrativ anulat, în speţă este incident principiul de drept al anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial. Este de la sine înţeles că anularea va produce efecte retroactive pentru restabilirea situaţiei anterioare.

Instanţa de fond, în mod eronat a reţinut faptul că rezilierea contractului de închiriere trebuie pronunţată printr-o hotărâre judecătorească.

Esenţa efectelor nulităţii este exprimată în chiar definiţia nulităţii şi constă in lipsirea actului juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Efectul nulităţii actului juridic civil este exprimat foarte sugestiv prin adagiul Quod nullum est, nullum producit effectum.

Generic, efectul nulităţii constă în desfiinţarea raportului juridic civil născut din actul juridic civil lovit de aceasta sancţiune şi, prin aceasta, restabilirea legalităţii, în funcţie de ceea ce s-a întâmplat după încheierea actului juridic lovit de nulitate, după cum actul a fost sau nu executat şi după cum au fost încheiate sau nu acte juridice ulterioare în legătură cu aceleaşi drepturi.

Astfel, se vor distinge următoarele ipoteze:

- dacă actul juridic nu a fost executat până la momentul în care este anulat, aplicarea sancţiunii nulităţii înseamnă că acel act nu mai poate fi executat nici după acest moment, deci partea sau părţile actului juridic se află în situaţia în care nu ar fi făcut actul juridic respectiv. în consecinţă, cel pentru care actul juridic ar fi urmat să dea naştere la drepturi subiective civile nu îşi va mai putea exercita aceste drepturi, care sunt socotite că nu s-au născut, iar cel pentru care actul urma să dea naştere la obligaţii civile nu va mai fi ţinut să aducă Ia îndeplinire;

- dacă actul juridic a fost executat, în tot sau în parte, până în momentul declarării nulităţii, aplicarea nulităţii înseamnă desfiinţarea retroactivă a actului juridic, precum şi restituirea, reciprocă sau, după caz, unilaterală, a prestaţiilor efectuate în temeiul ace/ui act;

- dacă actul juridic a fost executat, iar, până în momentul declarării nulităţii una dintre părţile acestuia a încheiat un act juridic cu o terţă persoană, prin care fie s-a transmis dreptul născut din actul nul, fie s-a constituit ori s-a transmis un drept în strânsă legătură cu dreptul născut din actul nul, aplicarea sancţiunii nulităţii presupune desfiinţarea retroactivă a actului juridic executat (actul juridic primar), restituirea prestaţiilor efectuate în baza acestui act, precum şi desfiinţarea actului juridic subsecvent.

Ipotezele menţionate mai sus permit evidenţierea celor trei principii ale efectelor nulităţii:

- retroactivitatea efectelor nulităţii, în sensul că efectele nulităţii se produc din momentul încheierii actului juridic;

- repunerea în situaţia anterioară (restitutio in integrum), care se realizează prin restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului juridic anulat;

- anularea atât a actului juridic iniţial, cât şi a actului juridic subsecvent (resulto iure dantis, resolvitur ius accipientis).

Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii determină principiul restabilirii situaţiei anterioare, în sensul că retroactivitatea nu ar însemna practic nimic dacă tot ceea ce s-a prestat în temeiul actului juridic lovit de nulitate nu ar fi supus restituirii.

Principiul retroactivităţii determină indirect, prin intermediul principiului restabilirii situaţiei anterioare) şi principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial, în sensul că dreptul transmis prin actul juridic nul, fiind desfiinţat retroactiv, este supus restituirii, dar această restituire nu se poate face decât prin desfiinţarea actului subsecvent de transmitere către un subdobânditor sau prin care s-a constituit un drept în legătură cu acesta.

Astfel, se poate spune că ultimele două principii menţionate mai sus apar drept consecinţe ale principiului retroactivităţii efectelor nulităţii, reprezentând, totodată, mijloace de asigurare efectivă a retroactivităţii.

Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii reprezintă regula potrivit căreia nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut, adică efectele nulităţii se produc din chiar momentul încheierii actului juridic civil.

Principiul restabilirii situaţiei anterioare este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.

Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial (resulto iure dantis, resolvitur ius accipientis) desemnează regula de drept potrivit căreia anularea (desfiinţarea) actului juridic iniţial (primar) atrage şi anularea actului juridic subsecvent (următor), datorită legăturii lor juridice.

Acest principiu priveşte efectele nulităţii actului juridic faţă de terţi şi este consacrat de art. 1254 alin. (2) C. civ. care prevede 'Desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui.", fiind aplicabil în temeiul art. 1325 C. civ. şi actelor juridice unilaterale lovite de nulitate.

în literatura de specialitate se subliniază că principiul resulto iure dantis, resulto ius accipientis este o consecinţă atât a celorlalte principii ale efectelor nulităţii, cât şi a principiului nemo plus iuris ad alium transfere potest, quam ipse habet (nemo dat quod non habet), în sensul că dacă prin anularea actului juridic iniţial se desfiinţează dreptul transmiţătorului din actul juridic subsecvent (şi care a fost dobânditor al unui drept în actul juridic iniţial), înseamnă că acesta atransmis un drept pe care nu îl avea, deci nici subdobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept."

În acest context, se impun următoarele precizări referitoare la menţinerea ca valabil a contractului de închiriere nr. x/07.05.2010 încheiat între Consiliul Local Broşteni în calitate de administrator al acestei suprafeţe şi A. "A." Broşteni în calitate de chiriaş:

- Hotărârea Consiliului Local Broşteni nr. 11/21.04.2010 a avut ca unic punct pe ordinea de zi închirierea suprafeţei de păşuni şi izlazuri de 1.771,1 ha;

- Acţiunea formulată de Prefectul judeţului Suceava admisă de Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 1716/16.05.2011 a avut ca obiect încălcarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, care stipulează că "Vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii."

Reclamanta nu se poate prevala de faptul că la momentul încheierii contractului de închiriere cu Primăria ar fi fost de bună-credinţă, întrucât a eludat prevederile legale şi încheiase acest contract fără a participa la o licitaţie publică organizată conform O.U.G. nr. 34/2006.

În condiţiile în care s-a constatat nulitatea Hotărârii Consiliului Local Broşteni nr. 11/21.04.2010, raportat la consideraţiile anterioare, contractul de închiriere nr. x/07.05.2010 încheiat între Consiliul Local Broşteni în calitate de administrator al acestei suprafeţe şi A. "A." Broşteni în calitate de chiriaş este nul, întrucât reprezintă un act subsecvent Hotărârii mai sus menţionate. Întrucât HCL a fost anulată în anumite situaţii determinate de lege recurenta considerăm că A. are alte mecanisme pentru a-şi proteja dreptul dobândit în temeiul actului juridic declarat nul.

Faţă de situaţia de fapt, în baza Procesului-verbal de constatare nr. x/24.07.2014, încheiat la finalizarea verificării de către consilierii C. şi D. din cadrul DACIS-SAF, precum şi a propunerilor aprobate de conducerea APIA Central, Centrul Judeţean APIA Suceava a procedat la reinstrumentarea cererii depuse de A. "A." Broşteni pentru campania 2013 în vederea individualizării sumei plătite necuvenit.

Centrul Judeţean APIA Suceava a transmis, prin adresa nr. x/2014, rezultatul reinstrumentării cererii, respectiv Decizia de plată nr. x/03.09.2014 prin care s-a dispus excluderea fermierului de la plată datorită supra declarării suprafeţelor, stabilindu-se totodată şi sancţiuni multianuale în cuantum de 1.228.276,66 RON.

Prin Nota de fundamentare pentru desfăşurarea unei acţiuni de verificare nr. x/01.09.2014 a Centrului Judeţean APIA Suceava s-a dispus că suma plătită necuvenit acestui fermier este în valoare totală de 1.174.449,96 le.

Potrivit art. 73 alin. (1) din Regulamentul CE al Comisiei nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiţionării, a modulării şi a sistemului integrat de gestionare şi control, prevăzute de Regulamentul CE nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003, versiunea consolidată: " în cazul în care a primit plăţi necuvenite, agricultorul în cauză are obligaţia de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispoziţiile alin. (3)".

În drept au fost invocate prevederile art. 483, 486, 487, 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

b) Prin recursul formulat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în vederea respingerii cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantă.

În motivarea căii de atac, această recurentă a arătat cădocumentele care fac obiectul material al cercetărilor D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, reprezintă problema esenţială care a dus la naşterea acestui litigiu, deoarece, constatarea neregularităţilor acestor documente este strict legată de acordarea sprijinului financiar.

Conform celor comunicate de către DNA ST Suceava prin adresa nr. x înregistrată la prezentul dosar de judecata, prin Ordonanţele nr. 38/p/2013 din 16 septembrie 2014 şi 30 septembrie 2014 s-a extins urmărirea penală fata de suspecţii E. - reprezentant al A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor, prev. de art. 18 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 35 alin. (1) C. pen.

înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

În calitate de primar al oraşului Brosteni, E. a comis infracţiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, daca funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, fapta prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la 297 C. penal.

Tot referitor la E. din cele reţinute de DNA in Ordonanţa nr. 38/P/2013 din data de 30 septembrie 2014 suspectul E. a depus la APIA CJ Suceava cererea de acordare a subvenţiei pe suprafaţa nr. 57607/02.05.2013, încasând pe nedrept pentru campania 2010, atât fonduri provenite de Ia bugetul general al Comunităţilor Europene cat şi de la bugetul de stat, in suma totala de 1.131.779,35 RON pentru o suprafaţa de 1771,1 ha pajişti şi islazuri aparţinând Primăriei oraş Broşteni.

Având in vedere aspectele antementionate, dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. Civ sunt aplicabile în speţa, fiind începută urmărirea penală pentru infracţiuni ce au o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Pe fond, recurenta a arătat că urmare sesizării Direcţiei Naţionale Anticorupţie Serviciul Teritorial Suceava, referitoare la dosarul penal nr. x/2013 din data de 26.06.2014. consilierii Direcţiei Antifraudă. Control Intern şi Supracontrol - Serviciul Antifraudă - APIA Aparat Central au verificat dosarele de solicitare a sprijinului pe suprafaţă obiectivul verificării fiind modul de acordare a sprijinului financiar pe suprafaţă în campaniile 2010, 2011, 2012, 2013 către A. "A." Broşteni.

La dosar s-a identificat un extras de pe portalul instanţelor de judecată având ca obiect anulare act administrativ - HCL nr. 11/21.04.2010 - în baza căreia reclamanta a încheiat contractul de închiriere pentru păşunat nr. x/07.05.2010 cu Consiliul Local Broşteni, având ca obiect închirierea suprafeţei de păşuni şi izlazuri de 1.771,1 ha. Din acelaşi extras reiese că instanţa a admis cererea reclamantei Instituţia Prefectului Suceava în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local Broşteni şi pe cale de consecinţă a anulat HCL nr. 11/21.04.2010. În baza acestui contract A. Broşteni a solicitat şi primit sprijin financiar în campaniile 2010-2013.

Concluziile la care au ajuns membrii echipei de verificare ai Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol - Serviciul Antifraudă - APIA Aparat Central, materializate în Procesul-verbal de constatare nr. x/26.sep. 2014, la finalizarea verificărilor sunt de nerespectare a condiţiilor de eligibilitate de către A. "A.", în ceea ce priveşte obligaţia de a prezenta documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţa şi dovada utilizării terenului pentru care a depus cererea, obligaţia de înscriere sub sancţiunea legii penale de date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plata directa pe suprafaţa şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor.

Condiţiile de eligibilitate pentru acordarea sprijinului pentru suprafaţă Sunt prevăzute de dispoziţiile art. 7 lit. a) - j), alin. (2)-(5)din O.U.G. nr. 125/2006, iar condiţiile nerespectate de către fermier sunt cele stabilite la:

lit. c să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;, lit. f) să prezinte documentele care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea, şi lit. j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii şi data acordării plăţii. Aceste modificări se referă la suprafaţa agricolă utilizată a exploataţiei, transferarea proprietăţii fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informaţiilor din formularul de cerere.

În conformitate cu OMADR nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, potrivit art. 5 alin. (1), dovada dreptului de folosinţă a pajiştelor permanente comunale se face pe baza actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, a contractelor de concesiune sau de închiriere încheiate între consilile locale şi crescătorii de animale, din care sa reiasă suprafaţa folosită, iar dovada utilizării pajiştilor se face pe baza adeverinţei eliberate de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol.

Cu referire la validitatea contractului de închiriere. în toate campaniile de depunere a cererilor verificate, respectiv, 2010. 2011, 2012, 2013, A. BROŞTENI, depune în dovedirea dreptului de folosinţă şi utilizare a suprafeţei de 1771,1 ha, Contractul nr. x/07.05.2010 încheiat între Consiliul Local Broşteni în calitate de administrator al acestei suprafeţe şi A. "A." Broşteni în calitate de chiriaş.

Întrucât pentru dovedirea dreptului de folosinţă şi utilizare a suprafeţelor pentru care a solicitat sprijin financiar fermierul, A. Broşteni a depus la dosar acest contract de închiriere, iar potrivit Deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 1716/16.05.2011 Hotărârea Consiliului Local Broşteni nr. 11/21.04.2010 a fost anulată operează principiul de drept consacrat în art. 1254 alin. (2) din noul C. proc. civ., desfiinţarea actului juridic iniţial - în cazul de faţă Hotărârea Consiliului Local Broşteni nr. 11/21.04.2010 -atrage şi anularea actului juridic subsecvent - Contractul nr. x din data de 07.05.2010.

Contractul antementionat a fost încheiat iniţial in baza HCL nr. 11/21.04.2010 emisa de Consiliul Local Broşteni. Prin sentinţa nr. nr. 5486/10 decembrie 2010, definitiva şi irevocabilă Tribunalul anulează HCL 11/21.04.2010 motivat de nerespectarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, acesta hotărâre fiind aprobata fara procedura licitaţiei publice reglementata de O.U.G. nr. 34/2006. Faţă de acesta hotărâre, Consiliul Local a formulat recurs care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1716/16.05.2011 a Curţii de Apel Suceava.

Urmare a nulităţi HCL nr. 11/21.04.20110, Oraşului Broşteni prin Primar a solicitat instanţei de judecata sa constate încetarea contractului de închiriere nr. x/7.05.2010, act subsecvent hotărârii de consilii local anulate in dosarul nr. x, însă, dându-şi seama ca anularea acestui contract va duce implicit şi la neobţinerea subvenţiei, a renunţat la judecata, şi, mai mult, Consiliul Local a adoptat o alta hotărâre prin care s-a aprobat menţinerea contractului de închiriere nr. x/07.05.2010 in forma iniţială, respectiv HCL nr. 63/30.10.2012. Toata acesta succesiune de fapte desfăşurându-se in condiţiile in care hotărârea de consiliul nr. 11/21.04.2010 care a stat la baza încheierii contractului de închiriere era anulata irevocabil.

În momentul controlului de legalitate asupra HCL 63/30.10.2012 efectuat de către Instituţia Prefectului - Suceava, s-a solicitat reanalizarea HCL nr. 63/0.10.2012, hotărâre socotita nelegala. întrucât Consiliul Local nu a dat curs acestei solicitări, la data de 16.10.2013.

Instituţia Prefectului Suceava a introdus acţiune în contencios administrativ in contradictoriu cu Consiliul Local Broşteni, solicitând anularea HCL nr. 63/30.10.2013 şi a contractului de închiriere nr. x/07.05.2010, în dosarul nr. x.

Faţă de solicitarea Instituţiei Prefectului instanţa de fond s-a pronunţat prin sentinţa nr. 2565/22.05.2014 pronunţată de Tribunalul Suceava, definitiva şi irevocabilă cu soluţia anulării HCL nr. 63/30.10.2012 a Consiliului Local Brosteni precum şi a anulării contractului de închiriere nr. x/07.05.2010 încheiat intre Consiliul Local al oraşului Brosteni şi A. Brosteni. Sentinţa Tribunalului a fost atacată cu recurs de către Consiliul Local Brosteni, însă acesta a fost anulat ca nemotivat.

Aşa fiind, recurenta a luat la cunoştinţa despre nulitatea contractului de închiriere care a stat la baza obţinerii subvenţiilor pentru anii 2010-2013. prin adresa nr. x din 12.06.2014 emisa de către 1PJ Suceava- Serviciul de Investigare a fraudelor, sens in care a luat act de cele comunicate şi a aplicat procedurile interne pentru situaţii in care se depistează nereguli in ceea ce priveşte cererile de solicitare a subvenţiilor, şi anume, reinstrumentarea dosarelor pentru anii precedenţi precum şi aplicarea sancţiunilor multianuale ce deriva din diferenţele de suprafaţa consta

Fata de aspectul necomunicării de către A. în termen de 10 zile a modificării intervenite in cererea de solicitare a sprijinului, de asemenea a fost încălcata o condiţie de acordare a sprijinului, in sensul că lipsa comunicării modificărilor intervenite pe suprafaţa de la data primei solicitări duce la concluzia ca acesta condiţie a fost încălcată cu intenţie, cu scopul de a obţine subvenţia, deşi prin Sentinţa nr. 565/22.05.2014 a Tribunalului Suceava, Contractul nr. x/07.05.2010 a fost constatat nul.

În acest context, in mod eronat apreciază instanţa de fond ca la data emiterii actelor administrative contestate in prezenta cauza, contractul de închiriere nr. x/2010 nu era desfiinţat.

Nulitatea contractului produce efecte retroactive, chiar daca este vorba despre un contract de închiriere (cu executare succesivă) având in vedere faptul ca reclamanta nu se poate prevala de faptul că la momentul încheierii contractului de închiriere cu Primăria ar fi fost de bană-credinţă, întrucât a eludat prevederile legale şi încheiat acest contract fără a participa la o licitaţie publică organizată conform O.U.G. nr. 34/2006. În fapt acesta fiind şi motivul pentru care Tribunalul Suceava a constatai nulitatea actului juridic.

Avatul în vedere situaţia juridică a documentului "Contract de închiriere pentru păşunat nr. x/07.05.2010, respectiv nulitatea Hotărârii Consiliului Local Brosteni nr. 11/21.04.2010 ce are ca efect desfiinţarea actelor subsecvente lui, pentru suprafaţa de 811 ha păşune se constată neîndeplinrea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 58 alin. (3) lit. f), lit. c) şi lit. j) din O.U.G. nr. 125/2006, de către fermier, drept pentru care s-au aplicat prevederile art. 58 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1122/30. nov. 2009, care stipulează:

"În cazul în care suprafaţa solicitată este mai mare decât suprafaţa determinată cu un procent de peste 50%, fermierul va fi exclus de la plata sprijinului pe anul respectiv şi i se stabileşte un debit corespunzător diferenţei dintre suprafaţa solicitată şi suprafaţa determinată; debitul se deduce, în conformitate cu art. 5b din Reg. (CE) nr. 885/2006 al Comisiei, din plăţile de care fermierul poate beneficia pentru cererile pe care le depune, în decursul celor 3 ani calendaristici ulteriori anului în care a fost stabilit debitul. Daca debitul nu poate fi recuperat în 'întregime în conformitate cu articolul menţionat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării, soldul se anulează".

4 Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă, A. "A." a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, arătând că în mod corect a respins instanţa de fond cererea de suspendare judecării cauzei formulată de recurente în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Este real faptul că prin ordonanţele adoptate la datele de 16 septembrie 2014 şi 30 septembrie 2014 în dosarul nr. x al DNA-Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva preşedintelui subscrise E., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 181 din Lege nr. 78/2000 rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 244 alin. (1) rap. la art. 35 C. pen. cu referire la modalitatea de obţinere a sprijinului financiar în anul 201 pentru terenul ce a format obiectul contractului de închiriere nr. x/2010.

Spre deosebire însă de reglementarea de drept comun prevăzută de ar 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care vizează posibilitatea suspendai" judecăţii cauzei în cazul în care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi adoptată în cauză, prin dispoziţiile derogatorii ale art. 28 alin. (2) din Lege nr. 554/2004 republicată se stipulează că instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a începu urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu acta administrativ atacat, dacă reclamantul persoană vătămată stăruie îi continuarea judecării pricinii".

În temeiul dispoziţiei derogatorii incidente în cauză, intimata a precizat în faţa instanţei de fond că stăruie în continuarea judecării pricinii de faţă, poziţie pe care şi-o menţine şi în faza procesuală a recursului, ori îi raport de această opţiune şi de textul de lege sus citat este exclusă posibilitatea suspendării cauzei în temeiul normei de drept comun de h care norma specială derogă în mod expres.

II.2. Nu poate fi primită susţinerea recurentelor în sensul că, în contextul anulării HCL nr. 11/2010 prin sentinţa nr. 5482/2010 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă la data de 16 mai 2011, nu ar fi făcut dovada utilizării legale, în anul 2013, a terenului pentru care a solicitat acordarea sprijinului financiar şi că nu ar fi fost îndeplinite criteriile de eligibilitate prev. de art. 7 lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, art. 5 alin. (1) din Ordinul MADR nr. V2008 şi pct. 1 din Măsura 214 " Plăţi de agro-mediu" a Axei prioritare 2 PNDR 2007-2013.

Potrivit celor dezvoltate prin memoriile de recurs, dar şi prin actele administrative contestate şi prin apărările formulate în faţa instanţei de fond, în argumentarea susţinerii sus menţionate recurentele invocă faptul că, urmare a anulării HCL nr. 11/2010, a fost desfiinţat implicit şi contractul de închiriere nr. x/2010 prin prisma principiului reglementat de disp. art. 154 alin. (2) din noul C. civ., împrejurare în raport de care se pretinde că în anul 2013 nu a făcut dovada dreptului de folosinţă şi utilizare a suprafeţei solicitate.

Aprecierile pârâtelor-recurente privind pretinsa nevalabilitate a contractului de închiriere nr. 18989/2010 în anul 2013 sunt însă nelegale.

În conformitate cu disp. art. art. 102 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa. Totodată, în conformitate cu disp. art. 6 din noul C. civ. şi art. 4 din Legea nr. 71/2011, legea în vigoare la data încheierii contractului este cea care guvernează cauzele de nulitate, regimul şi efectul nulităţilor, conform principiului "tempus regit actum".

Faţă de dispoziţiile legale sus enunţate şi faţă de faptul că acel contract de închiriere prin prisma căruia intimate a justificat dreptul de folosinţă asupra suprafeţei în discuţie a fost încheiat în anul 2010, regimul juridic al acestui contract, cauzele de nulitate şi efectele nulităţii sunt reglementate de dispoziţiile C. civ. anterior-în vigoare la data încheierii contractului, prevederile art. 1254 alin. (2) din noul C. civ. nefiind aplicabile în cauză şi neputând justifica ineficacitatea contractului de închiriere, aşa cum fără temei pretind recurentele.

Sub imperiul C. civ. 1864 nu exista o reglementare expresă a regulii potrivit căruia desfiinţarea actului primar atrage şi desfiinţarea actului subsecvent, iar doctrina şi practica judiciară care au dedus pe cale de interpretare aplicabilitatea acestui principiu au consacrat totodată şi situaţiile în care. prin excepţie de la regula sus menţionată, anularea actului primar nu atrage şi anularea actului subsecvent, chiar dacă acesta din urmă se află în strânsă legătură cu actul desfiinţat. In acest sens, au fost recunoscute în mod unanim } ca excepţii de la principiul "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis" situaţia actelor de administrare a bunului, care se menţin şi după desfiinţarea actului juridic primar, din interese ce ţin de interesul economic sau social al acestor acte sau de ideea ocrotirii bunei credinţe, precum şi situaţia terţului subdobânditor de bună credinţă cu titlu oneros, în cazul căruia s-a invocat principiul ocrotirii bunei credinţe şi principiul stabilităţii circuitului civil (cu precizarea că excepţiile sus menţionate au fost consacrate odată cu intrarea în vigoare a noului C. civ. prin disp. art. 1649, 1819, respectiv art. 908-909 din acest cod).

În egală măsură, doctrina şi practica judiciară au consacrat principiul caracterului judiciar al nulităţii, principiu în raport de care nulitatea, indiferent dacă are caracter absolut sau relativ, se impune a fi constatată pe cale judiciară, singura excepţie vizând situaţia în care părţile convin să lipsească ele însele de efecte actul lovit de o potenţială cauză de nulitate. În acest sens, s-a arătat că nu poate exista o distincţie între nulitatea de drept (care creează impresia ca ar putea exista nulităţi independent de vreo hotărâre jurisdicţională sau de înţelegerea părţilor) şi nulitatea judiciară deoarece actul juridic beneficiază de o prezumţie de valabilitate, chiar şi atunci când a fost încheiat cu nesocotirea legii, aşa încât, în măsura în care părţile nu se înţeleg (sau nu au posibilitatea sa se înţeleagă asupra nulităţii). înlăturarea prezumţiei respective urmează a se face pe cale judiciară, instanţa de judecată fiind chemată să verifice existenţa motivului de nulitate, natura lui, posibilitatea confirmării actului juridic şi efectele nulităţii.

În domeniul actelor administrative, principiul caracterului judiciar al nulităţii este reglementat expres de disp. art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivii căruia " autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. în cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea".

În fine, în materia efectelor nulităţii sub imperiul C. civ. anterior, a fost unanim recunoscută şi acceptată regula potrivit căreia actele cu executare succesivă sunt exceptate atât de la principiul efectului retroactiv al nulităţii, cât şi de la principiul restabilirii situaţiei anterioare, motivat de faptul că menţinerea efectelor produse de un astfel de act se impune datorită imposibilităţii obiective de restituire a prestaţiilor deja efectuate (regulă care a şi fost de altfel consacrată expres prin dispoziţiile art. 1649 C. civ.).

În speţă, în anul 2013, contractul de închiriere nr. x/2010 nu fusese explicit desfiinţat printr-o hotărâre judecătorească ci. dimpotrivă, chiar în condiţiile în care HCL nr. 11/2010 fusese anulată prin sentinţa civilă nr. 5482/2010 a Tribunalului Suceava, prin HCL nr. 63/2012 s-a hotărât menţinerea contractului de închiriere în forma în care el a fost încheiat. această din urmă hotărâre fiind desfiinţată în mod definitiv abia în anul 2015.

Pe de altă parte, contractul de închiriere nr. x/2010 este un act de administrare a terenului proprietatea unităţii administrativ teritoriale şi presupune, din partea ambilor contractanţi, prestaţii succesive, constând în procurarea folosinţei bunului închiriat şi respectiv plata chiriei corespunzătoare.

Contrar susţinerilor recurentelor, la încheierea acestui contract intimate a avut calitatea de contractant de bună credinţă, iar această poziţie subiectivă a fost întemeiată pe aparenta de legalitate a actului administrativ prin care s-au stabilit condiţiile şi preţul închirierii, precum şi a actului administrativ prin care autoritatea deliberativă locală a decis menţinerea contractului şi după data anulării HCL nr. 11/2010. În raport de această situaţie. în privinţa contractului de închiriere sus menţionat nu sunt aplicabile principiile referitoare la efectul retroactiv al nulităţii şi restabilirea situaţiei anterioare deoarece cel puţin una din prestaţiile cu caracter succesiv (respectiv folosinţa terenului închiriat) nu mai poate fi restituită, iar în aceste condiţii restituirea celeilalte prestaţii (respectiv a chiriei şi impozitului achitat) este prejudiciabilă pentru locator şi nesocoteşte interesul economic al administraţiei locale.

De altfel, în sensul celor arătate, în considerentele sentinţei civile nr. 6252/2011 a Tribunalului Suceava s-a reţinut că restabilirea situaţiei anterioare este limitată în ipoteza desfiinţării contractului de închiriere, iar preţul contractului se va restitui proporţional cu perioada de valabilitate a contractului, diferenţa fiind păstrată ca efect al folosinţei anterioare.

Concluzia imposibilităţii restabilirii situaţiei anterioare încheierii contractului de închiriere nr. x/2010 este justificată de faptul că, aşa cum rezultă din adeverinţele nr. x/2015, nr. x/2015, x emise de Primăria com. Broşteni, în anul 2013 intimata a figurat în registrele agricole cu suprafaţa de 1771,1 ha teren păşune închiriată conform contractului nr. x/2010, a achitat suma de 70.840 RON cu titlul de impozit pe teren pentru anul 2013 (impozit care, potrivit art. 256 alin. (3) Codul fiscal cade în sarcina chiriaşului), iar în perioada 2010-2014 a achitat chirie în sumă de 975,024 RON, şi, de asemenea, aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate cererii introductive, a efectuat lucrări de întreţinere a pajiştilor şi păşunilor de pe terenul ce a format obiectul contractului de închiriere, valoarea acestor lucrări (care nu pot fi înlăturate sau ridicate) fiind de 1.771.348,54 RON

Cum hotărârea judecătorească prin care a fost anulat contractul de închiriere a fost pronunţată abia la data de 22 mai 2014 şi a rămas definitivă la data de 28 ianuarie 2015, prin prisma principiilor anterior enunţate nulitatea contractului nu poate produce efecte retroactive şi nu conduce la concluzia nejustificării pentru anul 2013 a dreptului de utilizare şi folosinţă cu privire la suprafaţa de 810,10 ha teren, împrejurare în raport de care nu poate fi reţinută ipoteza neîndeplinirii condiţiei de eligibilitate prev. de art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006.

Neîntemeiată este şi susţinerea recurentelor în sensul că nu ar fi fost îndeplinită în anul 2013 nici condiţia de eligibilitate prev. de art. 7 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 125/2006, care impune solicitantului să comunice în scris, în termen de 10 zile, orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenite în perioada cuprinsă între data depunerii şi data acordării plăţilor, în măsura în care o astfel de modificare se referă la suprafaţa agricolă utilizată a exploataţiei, Ia transferarea proprietăţii fermei către un alt utilizator agricol, la aprobarea unei rente agricole viagere sau la alte schimbări ale informaţiilor din formularul de cerere.

Cu privire la aceste susţineri, este de reţinut, sub un prim aspect, faptul că nici în cuprinsul procesului-verbal nr. x, nici în cuprinsul deciziei nr. x/2014 nu a fost evocată neregula constând în pretinsa nerespectare a disp. art. 7 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 125/2006, această chestiune fiind invocată pentru prima dată prin apărările formulate în cauza de faţă.

Potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează procedura contenciosului administrativ (art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004). controlul de legalitate al actelor administrative nu este un control de plină jurisdicţie întrucât instanţa de judecată, deşi poate suspenda sau anula în tot sau în parte actul administrativ, ori, după caz, poate dispune înlăturarea vătămării sau repararea prejudiciului, ea nu va putea totuşi emite sau modifica actul administrativ, neputându-se substitui în atribuţiile organului administrativ.

În raport de acest principiu, în cadrul contenciosului administrativ nu pot fi examinate şi reţinute alte temeiuri de fapt sau de drept decât cele care au fost invocate în motivarea actului administrativ întrucât în caz contrar instanţa s-ar substitui organului administrativ, motivând ea însăşi actul supus controlului de legalitate, soluţie care echivalează cu modificarea actului administrativ din perspectiva motivării şi care este incompatibilă cu disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în principal, nu pot fi examinate şi reţinute susţinerile pârâtelor referitoare la pretinsa neîndeplinire a condiţiei de eligibilitate prev. de art. 7 lit. j) din OG nr. 125/2006 din moment ce o astfel de neregulă nu a fost reţinută în motivarea actelor administrative contestate.

Sub un al doilea aspect, dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 125/2006 se referă la obligaţia de informare cu privire Ia modificarea datelor declarate în cererea de plata survenită în perioada cuprinsă între data depunerii (în speţă 8 mai 2013) şi data acordării plăţilor (13 septembrie 2013 şi 9 decembrie 2013 pentru sumele aferente campaniei 2013). In cauză, din cuprinsul procesului-verbal nr. x (pct. 5), care este contestat în dosarul nr. x, rezultă că a depus la APIA încheierea nr. 6447/2012 a Tribunalului Suceava, prin care s-a luat act de renunţarea Primarului Oraşului Broşteni la acţiunea prin care a solicitat a se constata încetarea contractului de închiriere, precum şi HCL nr. 61 (în fapt 63)/2012. în care s-a făcut referire Ia sentinţa nr. 5482/2010 a Tribunalului Suceava şi prin care s-a aprobat menţinerea contractului de închiriere nr. x/2010 în forma în care a fost încheiat, cu precizarea că, potrivit celor reţinute în procesul-verbal, acest ultim înscris poartă ştampila de înregistrare la registratura APIA din 8 mai 2012.

De asemenea, din înscrisurile depuse la instanţa de fond la ultimul termen de judecată mai rezultă că prin adresele nr. x martie 2011, 1399/24 aprilie 2012 pârâta APIA fusese înştiinţată de Primarul Oraşului Broşteni, anterior formulării cererii de sprijin din 8 mai 2013, despre sentinţa nr. 5482/2010 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă, prin care se dispusese anularea x/2010 şi că, deşi a avut la dispoziţie copia acestei sentinţe, pârâta APIA a comunicat titularului unei sesizări, prin adresa nr. x, că ea are calitatea de terţ faţă de contractul de închiriere şi faţă de litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x, că are obligaţia de a gestiona dosarul depus de subscrisa în baza contractului de închiriere şi că numai instanţa de judecată se poate pronunţa asupra valabilităţii acestui contract.

Faţă de cele arătate, este evident că recurentele au avut cunoştinţă despre hotărârea judecătorească prin care a fost anulată HCL nr. 11/2010 anterior datei la care a fost depusă cererea de sprijin aferentă campaniei 2013 (respectiv 8 mai 2013) şi că între această dată şi data acordării plăţilor (13 septembrie 2013 şi 9 decembrie 2013) nu au survenit alte modificări în privinţa cărora să devină incidenţă obligaţia de informare prev. de art. 7 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 125/2006, hotărârea judecătorească de anulare a contractului de închiriere fiind situată în afara perioadei de referinţă stabilite de textul de lege sus menţionat.

Prin urmare, nu poate constitui o neregulă şi nu poate fi imputată subscrisei neîndeplinirea condiţiei de eligibilitate prev. de art. 7 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 125/2006.

În fine, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal nr. x, cu ocazia primei instrumentări a cererii de sprijin a fost verificată modalitatea de folosire a terenului închiriat, iar ca urmare a faptului că s-a confirmat folosinţa suprafeţei verificate a fost acceptată cererea de plată pentru sprijinul financiar solicitat. în aceste condiţii, având în vedere şi faptul că la data efectuării plăţilor aferente campaniei 2013 pârâtele aveau cunoştinţă despre împrejurarea că hotărârea Consiliului Local Broşteni care a stat la baza contractului de închiriere nr. x/2010 fusese anulată, rezultă că pârâtele au cunoscut pe deplin situaţia faptică şi juridică a terenului deţinut de subscrisa şi că au aprobat acordarea sprijinului financiar în deplină cunoştinţă de cauză, împrejurare în raport de care acestea nu îşi pot invoca propria culpă pentru a pretinde restituirea sprijinului acordat, cu penalităţi şi majorări de întârziere aplicarea unor sancţiuni multianuale, măsuri care nu ar mai fi fost necesare, în condiţiile în care pârâtele ar fi fost consecvente în aprecierea situaţiei fapt.

Intimata înţelege să reitereze în recurs şi excepţia de nulitate a Deciziei nr. x din 3 septembrie 2014, emisă de pârâta APIA-Centrul Judeţean Suceava pe considerentul că această decizie nu este motivată sub aspect temeiurilor de fapt în considerarea cărora au fost constituite sancţiuni multianuale individualizate în cuprinsul său.

În cuprinsul deciziei sus menţionate, la capitolul explicaţii, sunt reda doar calculele sumelor stabilite cu titlul de sancţiuni multianuale constitui pentru fiecare schemă de ajutor în parte şi sunt indicate o serie de acte normativ care justifică aplicarea sancţiunilor, fără a fi însă indicate în concret motivele de fapt care au condus la concluzia supra declarării suprafeţelor şi existenţei unei diferenţe procentuale de 100% între suprafaţa solicitată în cerere şi suprafaţa determinată în urma controlului administrativ/pe teren cu toate că această concluzie a constituit premisa esenţială în considerare căreia au fost efectuate calculele redate la cap. II din dispozitiv.

În cauză s-a susţinut că sancţiunile multianuale individualizate în cuprinsul deciziei sus menţionate au fost dispuse în considerarea faptului că urmare a anulării HCL nr. 11/2010, contractul de închiriere nr. x/2010 şi-a fi încetat valabilitatea şi că în acest context nu ar fi fost îndeplinite pentru anul 2013 condiţiile de eligibilitate prevăzute de art. 7 lit. h) şi j) din O.U.G. nr. 125/2006 referitoare la dovedirea dreptului de folosinţă şi utilizare a suprafeţe solicitate şi la comunicarea oricărei modificări a datelor declarate în cererea de plată, ori în speţă aspectele de fapt sus menţionate nu au fost indicate în motivarea deciziei contestate, în cuprinsul căreia a fost invocată concluzia unei diferenţe procentuale de 100% între suprafaţa solicitată în cerere şi suprafaţa determinată la controlul administrativ pe teren, nu însă şi împrejurările concrete de fapt care au justificat o astfel de concluzie.

Prin contestaţia administrativă adresată pârâtei, intimate a invocat, de asemenea, nemotivarea în fapt a deciziei de stabilire a sancţiunilor multianuale însă prin Decizia nr. 170 d din 5 ianuarie 2015 contestaţia a fost respinsă ca nefondată, invocându-se desfiinţarea implicită a contractului de închiriere ca urmare a anulării HCL nr. 11/2010 în temeiul art. 1254 alin. (2) C. civ., fără însă ca autoritatea sesizată să se fi pronunţat asupra criticii referitoare la nemotivarea în fapt a deciziei de aplicare a sancţiunilor multianuale.

Deşi nu există dispoziţii legale exprese cu privire la forma actelor administrative individuale, atât doctrina cât şi practica judiciară au statuat în mod constant şi unanim că cerinţa motivării reprezintă o obligaţie generala, constituţională, aplicabilă oricărui act administrativ, ea constituind o condiţie de legalitate externă a actului şi impunând prezentarea în mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului (decizia nr. 101/2010 a ICCJ). De asemenea, s-a mai statuat că motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competenta emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conţină şi elementele concrete de fapt care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. Pe cale de consecinţă, nemotivarea unei decizii administrative, reprezintă o cauză de nulitate a acesteia întrucât obligaţia motivării actului administrativ constituie o cerinţă de legalitate, acceptată atât pe plan intern, cât şi la nivel comunitar, ea constituind o garanţie împotriva arbitrariului.

Cum în speţă decizia nr. x din 3 septembrie 2014 emisă de pârâta APIA-Centrul Judeţean Suceava nu cuprinde motivele de fapt în considerarea cărora au fost dispuse sancţiunile multianuale, această decizie este lovită de nulitate.

Este neîntemeiată şi critica referitoare la soluţia de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată din prima instanţă.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, la plata cheltuielilor de judecată suportate de aceasta, în cuprinsul acestei reglementări nefăcându-se nici o distincţie în raport de identitatea părţii care pierde procesul sau de natura veniturilor sale.

Cum în cauză a fost constatată nelegalitatea actelor administrative emise de pârâte şi s-a dispus anularea acestora, pârâtele se află în situaţia părţii care a pierdut procesul, iar obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru achitată de subscrisa este justificată prin prisma art. 453 C. proc. civ., incidenţa acestui text de lege neputând fi înlăturată pe considerentul că recurentele sunt instituţii finanţate de la bugetul de stat.

În drept, au fost invocate disp. art. 490 alin. (2) rap. la art. 471 alin. (5) şi art. 205 C. proc. civ., art. 8 şi urm. din Legea nr. 554/2004 republicată, art. 46 şi urm. din O.U.G. nr. 66/2011, art. 453 C. proc. civ.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 1 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 martie 2018, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursurile îndeplinesc condiţiile de admisibilitate, le-a declarat ca fiind admisibile în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestora.

2. Cu privire la fondul recursului

Examinând sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

2.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. "A." a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 170/d din 5 ianuarie 2015 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul APIA, a Deciziei nr. x din 3 septembrie 2014, emisă de APIA - Centrul Judeţean Suceava şi a Procesului verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 29 septembrie 2014 întocmit de APIA.

Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Suceava - secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei şi a anulat actele administrative atacate, reţinând reţine că prin contractul de închiriere nr. x din 7 mai 2010, încheiat cu Consiliul Local Broşteni, reclamanta a închiriat de la unitatea administrativ teritorială Comuna Broşteni, jud. Suceava o suprafaţă de 1771,1 ha teren păşune şi izlaz pe o durută de 5 ani începând cu data semnării contractului, iar preţul închirierii a fost stabilit la 20 RON/ha/an, respectiv 35.422 RON/an. Acest contract a fost încheiat în temeiul hotărârii nr. 11/21 aprilie 2010 a Consiliului Local Broşteni.

În anul 2013, reclamanta s-a adresat pârâtei APIA - Centrul Judeţean Suceava cu cererea unică de plată pe suprafaţă pentru campania 2013, înregistrată la pârâtă sub nr. x mai 2013, solicitând acordarea subvenţiei corespunzător schemelor de plată SAPS, ZMD şi Agromediu - pachetele 1 şi 2 pentru suprafaţa de 810,10 ha teren păşune, parte din suprafaţa ce a format obiectul contractului de închiriere nr. x/2010, iar în urma instrumentării cererii de plata şi verificărilor întreprinse de consilierii APIA au fost aprobate plăţi pentru cele 4 scheme de plată menţionate anterior. În urma reinstrumentării cererii de plată, prin decizia nr. x din 3 septembrie 2014 emisă de pârâta APIA - Centrul Judeţean Suceava s-au constituit în sarcina reclamantei sancţiuni multianuale în sumă totală de 1.228.276,66 RON.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. x din 3 septembrie 2014. Prin decizia nr. 452 din 30.10.2014 emisă de pârâta APIA - Centrul Judeţean Suceava contestaţia administrativă formulată împotriva deciziei nr. x din 3 septembrie 2014 a fost respinsă ca nefondată.

Urmare adresei Direcţiei Naţionale Anticorupţie din 26.06.2014 referitoare la dosarul penal nr. x/2014, aflat în lucru la Serviciul Teritorial Suceava al DNA, pe baza verificărilor efectuate, pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură emite procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29 septembrie 2014 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o datorie către buget în sumă totală de 1.174.449,96 RON.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29 septembrie 2014. Prin decizia nr. 170 d din 5 ianuarie 2015, contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29 septembrie 2014 a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva actelor administrative anterior precizate reclamanta a formulat cererea de anulare a acestora.

Instanţa de fond a considerat că cererea formulată este întemeiată reţinând, sub un prim aspect, că unicul temei pentru care au fost emise decizia nr. x din 3 septembrie 2014 şi procesul verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29 septembrie 2014, respectiv pentru care au fost respinse contestaţiile administrative formulate împotriva acestora, l-a constituit faptul că "întrucât pentru dovedirea dreptului de folosinţă şi utilizare a suprafeţelor pentru care a solicitat sprijin financiar A. Broşteni a depus la dosar contractul nr. x/07.05.2010 şi HCL nr. 11/21.04.2010, iar potrivit Deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 1716/16.05.2011, Hotărârea Consiliului Local Broşteni nr. 11/21.04.2010 a fost anulată, operează principiul de drept conform căruia desfiinţarea actului juridic iniţial (primar) - în cazul de faţă HCL nr. 11/21.04.2010 - atrage şi anularea actului juridic subsecvent (următor) - contractul nr. x/07.05.2010, datorită legăturii lor juridice, principiu consacrat de art. 1254 alin. (2) din Noul C. civ., care prevede că desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui".

Astfel, este real faptul că prin sentinţa civilă nr. 5482/2010 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1716/16.05.2011 pronunţată de Curtea de apel Suceava în dosar nr. x, s-a anulat hotărârea nr. 11/2010 a Consiliului Local Broşteni, hotărâre ce a stat la baza încheierii contractului de închiriere a terenului pentru păşunat nr. x/2010, în temeiul căruia reclamanta a solicitat prin cererea unică de plată pe suprafaţă, aferentă anului 2013, sprijin financiar pentru suprafaţa de 810,10 ha. Cererea de plată a fost depusă pe data de 08.05.2013. Pârâtele, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 1254 alin. (2) din Noul C. civ., au apreciat că desfiinţarea actului juridic iniţial (în speţă hotărârea nr. 11/2010 a Consiliului Local Broşteni) atrage şi anularea actului subsecvent (contractul de închiriere a terenului pentru păşunat nr. x/2010), astfel încât existând o supradeclarare a suprafeţelor în procent de 100%, se impune constatarea unor nereguli şi aplicarea sancţiunii multianuale.

Cu privire la acest aspect, pe de o parte, prima instanţă a considerat însă că pârâtele au procedat nelegal atunci când au reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1254 alin. (2) din Noul C. civ.

Astfel, în fapt, contractul de închiriere a terenului pentru păşunat nr. x/2010 a fost încheiat la data de 07.05.2010 când era în vigoare C. civ. 1864, noul C. civ. intrând în vigoare la data de 01.10.2011. Potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, întreruperea, efectele, executarea şi încetarea sa. Totodată, în raport de dispoziţiile art. 6 din noul C. civ. şi art. 4 din Legea nr. 71/2011, legea în vigoare la data încheierii contractului este cea care guvernează cauzele de nulitate, regimul şi efectul nulităţilor. Pe de altă parte, deşi sub imperiul C. civ. 1864 nu există o reglementare expresă a regulii potrivit căreia desfiinţarea actului primar atrage şi desfiinţarea actului subsecvent, totuşi atât doctrina cât şi practica judiciară au consacrat pe cale de interpretare a efectelor nulităţii existenţa şi aplicabilitatea acestui principiu.

Totuşi, în sistemul juridic românesc nu există, de principiu, nulităţi de drept ale actului juridic civil, ci nulitatea trebuie invocată (pe cale de acţiune sau de excepţie) şi constatată sau dispusă prin hotărârea unui organ jurisdicţional. De asemenea, nulitatea ar putea interveni şi ca urmare a voinţei părţilor contractului. În fine, autorităţile administrative pârâte nu au competenţa de a se pronunţa asupra desfiinţării contractului.

Pornind de la această premisă, judecătorul fondului a apreciat că la data emiterii actelor administrative contestate în prezenta cauză, contractul de închiriere a terenului pentru păşunat nr. x/2010 nu era desfiinţat.

Cu privire la acest aspect, instanţa de fond a reţinut că prin cererea care a format obiectul dosarului nr. x al Tribunalului Suceava, Primarul Oraşului Broşteni a solicitat să se constate încetarea contractului anterior precizat ca urmare a anulării hotărârii Consiliului Local nr. 11/2010, însă reclamantul a renunţat la judecată, iar prin încheierea nr. 6447/09.11.2012 a Tribunalului Suceava s-a luat act de această manifestare de voinţă a reclamantului.

Abia prin sentinţa nr. 2565/22.05.2014 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, rămasă definitivă prin decizia nr. 398/28.01.2015 a Curţii de apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în acelaşi dosar, contractul de închiriere nr. x/2010 a fost anulat.

În legătură cu acest aspect, instanţa fondului a reţinut că deşi în principiu, între părţile actului juridic anulat, nulitatea produce efecte retroactive, totuşi de la acest principiu sunt consacrate şi excepţii, una dintre acestea fiind situaţia actului cu executare succesivă cum este şi cazul unui contract de închiriere. Prin urmare, între părţile contractante, contractul de închiriere anulat îşi menţine efectele până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a declarat nulitatea acestuia.

Aşadar, astfel cum rezultă şi din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, până la data anulării contractului de închiriere în cauză (prin sentinţa nr. 2565/22.05.2014 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, rămasă definitivă prin decizia nr. 398/28.01.2015 a Curţii de apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în acelaşi dosar) aceasta a beneficiat de folosinţa terenului pentru care reclamanta s-a adresat pârâtei APIA - Centrul Judeţean Suceava cu cererea unică de plată pe suprafaţă pentru campania 2013, înregistrată sub nr. x mai 2013. Or, întrucât între părţile contractului acesta şi-a produs efectele, cu atât mai mult contractul în cauză a avut efecte şi în raport cu pârâtele.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că actele administrative atacate, respectiv decizia nr. 170 d din 5 ianuarie 2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29 septembrie 2014 au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale.

Înalta Curte are în vedere că în mod corect autoritatea de control a constatat primirea de către intimata-reclamantă a unui sprijin financiar necuvenit, dat fiind că, urmare anulării prin sentinţa civilă nr. 2565/22.05.2014 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal (definitivă prin decizia nr. 398/28.01.2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal) a contractului de închiriere nr. x/07.05.2010 încheiat între aceasta şi Consiliul Local al oraşului Broşteni, nu se poate considera că intimata-reclamantă îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, ca efect al desfiinţării titlului său de folosinţă - contractul de închiriere mai sus menţionat.

Această desfiinţare produce efecte retroactive, întrucât, chiar dacă este adevărat că în cauză sunt aplicabile prevederile vechiul C. civ., care nu conţine dispoziţii generale referitoare la efectele nulităţii, doctrina şi jurisprudenţa au consacrat în mod unanim, după cum arată şi judecătorul fondului, principiul general al retroactivităţii efectelor nulităţii, precum şi excepţiile de la acest principiu, între care se numără şi menţinerea până la data anulării a efectelor produse de un contract cu executare succesivă (această situaţie constituie şi excepţie de la principiul restabilirii situaţiei anterioare).

În speţă, însă, Înalta Curte apreciază că această excepţie nu este aplicabilă, dat fiind că atât principiul retroactivităţii efectelor nulităţii, cât şi principiul restabilirii situaţiei anterioare, deci şi excepţiile de la aceste principii vizează părţile raportului juridic născut din actul anulat, iar nu şi efectele faţă de terţi. Ca urmare, nu există nicio justificare pentru a se considera, asemenea instanţei de fond, că întrucât între părţile contractului acesta şi-a produs efectele, cu atât mai mult contractul în cauză a avut efecte şi în raport cu autorităţile pârâte. Aceasta în condiţiile în care APIA - structura centrală şi APIA - Centrul Judeţean Suceava sunt terţi faţă de contractul de închiriere nr. x/07.05.2010, iar justificarea menţinerii până la data anulării a efectelor produse de un contract cu executare succesivă constă în imposibilitatea obiectivă de restabilire a situaţiei anterioare între părţile contractului, neexistând însă niciun temei pentru care faţă de terţi contractul de închiriere să nu fie desfiinţat cu efect retroactiv.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu poate reţine asemenea instanţei de fond că, în cauză, la data emiterii actelor administrative contestate, contractul de închiriere a terenului pentru păşunat nr. x/2010 nu era desfiinţat.

Înalta Curte are în vedere că sentinţa Tribunalului Suceava prin care a fost anulat contractul de închiriere menţionat a fost pronunţată la data de 22.05.2014, anterior emiterii procesului verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29 septembrie 2014. Potrivit dispoziţiilor art. 430 alin. (1) din noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, autoritatea de lucru judecat este provizorie atunci când hotărârea judecătorească este supusă apelului sau recursului.

Aceasta înseamnă că autoritatea de lucru judecat există în mod provizoriu de la momentul pronunţării hotărârii şi nu doar de la momentul definitivării soluţiei prin epuizarea exerciţiului căilor de atac. Exercitarea căilor de atac suspendă executorialitatea hotărârii, iar nu autoritatea de lucru judecat - prin epuizarea căilor de atac, caracterul provizoriu al autorităţii de lucru judecat se transformă într-unul definitiv.

Înalta Curte apreciază drept neîntemeiate susţinerile intimatei-reclamante potrivit cărora actele administrative atacate ar fi nemotivate în fapt, în condiţiile în care în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29 septembrie 2014 (pct. 6 şi 8) sunt expuse motivele de fapt ale emiterii acestuia, iar din conţinutul deciziei nr. 170 d din 5 ianuarie 2015 rezultă că autoritatea de soluţionare a contestaţiei şi-a însuşit în tot motivarea procesului-verbal contestat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3), Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava împotriva sentinţei nr. 231 din 02 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. "A.", ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2018.