Arbitral award annulled and remanded for retrial over unexamined annulment grounds against hospital.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015 din 19.03.2015, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Arad, anularea Hotărârii arbitrale nr. 16bis/22.09.2011 pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi, după rejudecarea cauzei, să se dispună anularea Raportului de control nr. x emis de Casa de Asigurări de Sănătate Arad - Serviciul Control Executare Silită.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 2868 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea arbitrală nr. 16bis/22.09.2011 emisă de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost admisă cererea de arbitrare formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Arad şi a fost obligat Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad la implementarea şi punerea în executare a măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. x întocmit de Serviciul de Control şi Executare Silită a Casei de Asigurări de Sănătate Arad.

Instanţa reţine că prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul invocă motivele prev. de art. 40 lit. e), f) şi f) din Decizia CNAS nr. 98/2004 (care sunt aceleaşi cu cele prev. de art. 364 g, h şi i din vechiul C. proc. civ.) şi anume: hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele, dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire şi hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

În ceea ce priveşte nemotivarea hotărârii, Curtea apreciază că motivul este neîntemeiat, întrucât Comisia de arbitraj a precizat motivele pentru care a admis acţiunea arbitrală şi anume pentru că Spitalul Clinic Municipal Arad a furnizat servicii medicale spitaliceşti cu nerespectarea prevederilor legale, iar CAS Arad a decontat aceste servicii medicale spitaliceşti furnizate de pârâtă, în perioada 2007 - 2009, din bugetele aprobate pe anii respectivi, precizând şi dispoziţiile normative nerespectate din Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Preşedintelui CNAS nr. 1782/576/2006 şi H.G. nr. 324/2008.

Se arată că, deşi Comisia de arbitraj nu a făcut o analiză detaliată a aspectelor cauzei, prin redarea dispoziţiilor normative care susţin legalitatea constatărilor din Raportul de control nr. x întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate Arad - Serviciul Control şi Executare Silită, a fost îndeplinită cerinţa motivării hotărârii arbitrale.

Instanţa de fond reţine că este neîntemeiată şi critica privind existenţa unor dispoziţii în dispozitivul hotărârii care nu pot fi aduse la îndeplinire, întrucât aspectele invocate de reclamantă, legate de imposibilitatea sau consecinţele negative pe care le-ar produce achitarea sumei respective de bani nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 364 lit. h) din vechiul C. proc. civ., pentru că plata unei sume de bani reprezintă o dispoziţie ce poate fi adusă la îndeplinire.

Cu privire la susţinerea că s-a împlinit termenul de prescripţie a executării hotărârii arbitrale, ca aspect relevant atât pentru imposibilitatea aducerii la îndeplinire a dispozitivului hotărârii, cât şi pentru a dovedi încălcarea ordinii publice, bunelor moravuri şi a dispoziţiilor imperative ale legii, instanţa de fond reţine că se referă la un aspect ulterior pronunţării hotărârii contestate, în timp ce motivele de anulare se apreciază faţă de momentul pronunţării hotărârii. Prin urmare, reţine că prescripţia executării hotărârii arbitrale nu reprezintă un motiv de anulare a hotărârii, ci este un aspect ce priveşte faza executării acestei hotărâri, putând fi invocat de reclamant pe calea contestaţiei la executare, iar nu în prezenta procedură.

De asemenea, reţine instanţa de fond că nu reprezintă un motiv de anulare a hotărârii arbitrale nici nerespectarea termenului de comunicare a hotărârii arbitrale, care nu priveşte legalitatea acestei hotărâri, ci reprezintă tot un aspect ulterior pronunţării hotărârii arbitrale contestate.

Instanţa constata că reclamantul a invocat şi încălcarea ordinii publice, bunelor moravuri şi dispoziţiilor imperative ale legii, prin faptul că a dispus obligarea la plată a unei unităţi sanitare desfiinţate cu 3 luni anterior pronunţării hotărârii arbitrale, iar Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad a preluat în structura sa secţiile care au aparţinut fostului Spital Clinic Municipal Arad, fără ca suma respectivă să apară în evidenţele spitalului desfiinţat. Critica reclamantului este apreciată de instanţa de fond ca nefondată, întrucât în urma desfiinţării Spitalului Clinic Municipal Arad şi reorganizarii acestuia ca structură fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, dispusă prin H.G. nr. 359/2011, acesta din urmă a preluat toate drepturile şi obligaţiile spitalului desfiinţat, inclusiv pe cele din contractele la care se referă Raportul de control nr. x emis de CAS Arad - Serviciul Control şi Executare Silită.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, invocând în drept disp. art. 304 pct. 7 şi 9 din vechiul C. proc. civ. În principal, a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă iar, în subsidiar, casarea cu reţinerea cauzei şi, pe fond, modificarea în tot a sentinţei, cu consecinţa anulării Hotărârii arbitrale nr. 16 bis/22.09.2011 ca netemeinică şi nelegală.

În susţinerea cererii de recurs a arătat că primul motiv de recurs este acela al nejudecării fondului, nepronunţarea instanţei asupra probelor prin care se tinde la dovedirea cauzelor de nulitate a hotărârii arbitrale atacate, motiv pentru care în cauză sunt incidente prevederile art. 312 alin. (3) şi (5) din vechiul C. proc. civ.

În acţiunea arbitrală a solicitat a se efectua expertiză de specialitate - probă absolut necesară, justificată de caracterul de acţiune în pretenţii a cererii CAS Arad şi imperios utilă cauzei justificat de neexplicitarea în raportul de control a provenienţei şi calculul sumei de 1.835.554 RON solicitată spre restituire de CAS Arad.

Al doilea aspect care poate fi considerat ca o nejudecare a cauzei este acela că instanţa nu s-a pronunţat, în realitate, pe niciunul dintre motivele de anulare invocate şi nu a dat valoare nici criticilor aduse procedurii de arbitraj care este viciată deoarece în faţa acestui tribunal arbitral nu s-a desfăşurat niciun fel de arbitraj, ci s-au luat de "bune" cererile CAS Arad şi s-au omis spre analizare apărările SCJU Arad.

Motivarea tribunalului arbitral este în realitate o nemotivare, deoarece nu arată ce anume SCJU Arad a încălcat, care sunt prevederile nerespectate, care sunt normele sancţionatoare aplicabile în prezenţa încălcărilor constatate. Tribunalul arbitral putea analiza FOCG-urile la care face trimitere raportul de control dacă CAS Arad le-ar fi depus la dosar.

Al doilea motiv de casare este acela că hotărârea arbitrală este nemotivată, la fel cum este şi sentinţa atacată, raportat la următoarele aspecte:

Raportul contestat se rezumă la o simplă înşiruire de FOCG-uri, fără să arate în concret care din valoarea din aceste FOCG-uri trebuie restituită.

Un FOCG cuprinde în corpul lui totalitatea operaţiunilor medicale clinice spitaliceşti, de la primirea în UPU şi până la externare.

Nu se ştie ce anume nu s-a decontat din FOCG-urile criticate, totalitatea operaţiunilor şi manevrelor medicale sau doar unele dintre acestea, care sunt acelea şi de ce s-au scos de la decontare.

Contractul de prestări servicii spitaliceşti al SCJU Arad cu CAS Arad este un contract limitat ca manevre spitaliceşti decontabile, motiv pentru care deşi Spitalul prestează anumite servicii, acestea nu se decontează deoarece pe acel plafon gradul de satisfacere a prevederilor contractuale a fost atins (exemplu manevre invazive exploratorii = operaţie efectuată doar în scopul diagnosticării unei afecţiuni după epuizarea fără succes a celorlalte metode de diagnosticare), motiv pentru care acea operaţie nu se decontează.

FOCG-urile criticate posibil să nu fi fost cumva nedecontate deoarece depăşeau plafonul. În acest caz, chiar dacă acestea ar fi nelegale, tot nu ar putea să atragă o restituire deoarece nu s-au primit bani de la CAS Arad pentru ele.

Deşi prin întâmpinarea depusă la dosarul nr. x al tribunalului arbitral s-a făcut trimitere la imposibilitatea de operare a unei asemenea măsuri pentru că ar interveni nelegal în FOCG-ul pacientului, cu consecinţa modificării fără permisiune a diagnosticului, nici tribunalul arbitral, nici instanţa de fond nu s-au preocupat de acest aspect, obligând astfel tacit recurenta să efectueze nişte operaţiuni interzise de lege pentru că măsurile dispuse de CAS Arad vizează tocmai aceste aspecte.

Diagnosticul poate fi modificat exclusiv de structurile medicale de control, adică Colegiul Medicilor, Ministerul Sănătăţii, astfel ca demersul CAS Arad apare ca o verificare medicală a FOCG-urilor, lucru care îi depăşeste atribuţiile.

CAS Arad nu are competenţe şi expertiza de a verifica şi de a se pronunţa asupra diagnosticelor puse pacienţilor de către medici, iar dacă are dubii cu privire la un diagnostic sau altul, are posibilitatea să sesizeze organele cu competenţă în această materie şi nicidecum să anuleze FOCG-uri.

Validarea unui FOCG se poate face doar la data prezentării lui la plată şi nu ulterior, cu ocazia unor controale de reprimare a medicilor.

Ultimul considerent invocat este acela al greşitei aplicări a normelor materiale şi procesuale în materie.

În completarea şi susţinerea acţiunii în anulare a subliniat faptul că termenul imperativ de 30 de zile, stabilit de art. 363 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. pentru comunicarea hotărârii arbitrale, chiar dacă nu are sancţiune pentru nerespectare, atrage nulitatea hotărârii arbitrale, raportat la următoarele considerente:

Este inadmisibil ca la nivelul anilor 2010 o hotărâre judecătorească (căci acest caracter îl împrumută hotărârea arbitrală conform art. 363 alin. (3) din vechiul C. proc. civ.) să fie comunicată părţilor după 4 ani.

Este aproape de netăgăduit faptul că aceasta este lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., deoarece comunicarea actului de procedură s-a săvârşit cu încălcarea termenului prevăzut de lege. Vătămarea provocată de această încălcare este evidentă prin aceea că, pentru cazul ipotetic în care acţiunea se va respinge în fond, reclamantul este în imposibilitate de a da curs măsurilor dispuse prin raportul CJAS, deoarece acţiunea în regres împotriva persoanelor vinovate indicate la punctele 1, 2, 3, din Raportul x/08.03.2010 este, în principiu, prescrisă.

Pe de altă parte, vătămarea este şi de viitor, prin aceea că este practic imposibil ca reclamantul să poată fi obligat in anul 2015 la plata sumelor de bani "datorate", reactualizate cu dobânzi sau penalităţi, sume ce se vor aplica datoriei de bază, dar care nu sunt datorate din cauza refuzului de plată al SCJU Arad, ci datorită tergiversării extraordinare în judecarea cauzei arbitrale.

Mai mult, redactarea ori comunicarea cu mare întârziere a unei sentinţe care vizează măsuri şi sume de recuperat ce trebuie de urgenţă lămurite fiind vorba de bugetul Spitalului, are consecinţă directă asupra prelungirii în timp a procedurii judiciare, conducând la premisele încălcării art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Critica vine să completeze disp. art. 364 din vechiul C. proc. civ. cu disp. art. 105 vechiul C. proc. civ., prin aceea că hotărârea, în sinea ei, poate că nu atrage aplicabilitatea literei i) ca efect al analizării dispozitivului din acest punct de vedere, dar atrage nulitatea ca urmare a efectelor prejudiciabile evidente ale unei asemenea comunicări.

Referitor la incidenţa art. 364 lit. i) din vechiul C. proc. civ., susţine că aceasta este dată fără să conţină o motivare pertinentă în sensul celor necesare unei hotărâri judecătoreşti, astfel:

Aceasta nu reţine în considerente faptele pentru care s-a redactat raportul de control, analiza acestora (separat de criticile reclamantului), analiza acestor critici şi motivele pentru care au fost înlăturate, analiza apărărilor Casei Judeţene de Sănătate şi motivele pentru care acestea sunt pertinente, toate acestea în contextul în care criticile necesitau un răspuns specific şi explicit, fiind vorba de o materie vastă şi cu elemente de drept ce exced materiei normale, activitatea medicală şi evidenţierea acesteia în actele specifice profesiei ghidându-se după norme extrem de speciale.

Consideră că în cauză sunt incidente disp. art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ. şi apreciază că judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele reclamantului, nu a prezentat, în concret, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa.

Chiar dacă a achiesat întrutotul la concluziile raportului de expertiză contabilă ordonat în cauză, instanţa de fond nu era dispensată de obligaţia legală de a releva punctual motivele de fapt şi de drept pentru care a înlăturat fiecare din criticile aduse de reclamantă actelor administrativ fiscale contestate.

Or, prin omisiunea primei instanţe de a analiza şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele de fond invocate de reclamant prin acţiunea în contencios administrativ - motive ce necesitau un răspuns specific şi explicit - au fost nesocotite dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil. Concluziile Comisiei de arbitraj sunt aproape străine de dosarul de faţă şi anume se înşiruie o serie de acte normative copiindu-se din cuprinsul acestora articole întregi, dar niciunde în considerentele hotărârii nu apare vreo motivare din cea cerută de art. 361 lit. e) din vechiul C. proc. civ., adică de ce acuzele CJAS Arad sunt pertinenete şi de ce apărările SCJU Arad sunt înlăturate.

Comisia de arbitraj respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad pentru nişte motive care, suprinzător, ar fi condus la admiterea acestei excepţii. Se arată că, deşi chematul în judecată este Spitalul Municipal Arad - şi nu a văzut în cadrul dosarului de arbitraj vreo precizare de acţiune privind chemarea în judecată a Spitalului Judeţean Arad - soluţia care se pronunţă este una faţă de Spitalul Judeţean Arad, în condiţiile în care procesul cu acesta nu poate fi dovedit printr-o clauză de arbitraj care să permită CJAS Arad să împrocesueze în cauză această unitate.

Clauza compromisorie trebuie să fie expresă şi nu subînţeleasă, iar faptul că SCJU Arad a preluat patrimoniul SCM Arad nu înseamnă că a preluat şi obligaţia acestuia din urmă de a se ralia unei clauze compromisorii, mai ales că pentru anul verificat contractul cadru a fost încheiat.

Cum între SCJU Arad şi CJAS Arad nu există o clauză compromisorie de stabilire a competenţei de soluţionare a litigiului pe calea arbitrajului şi această clauză nu se poate prelua din vechiul contract, este incident art. 364 lit. b) din vechiul C. proc. civ.

Faptul că fostul manager al Spitalului Municipal Arad a fost şi managerul Spitalului Judeţean Arad pe durata procesului nu are niciun fel de însemnătate cu privire la angajarea sau neangajarea clauzei compromisorii, fiind o alegaţie nejuridică. Clauza compromisorie nu poate fi transmisă, ci trebuie să fie asumată expres, fiind evident că prezentul proces nu trebuia să fie declinat tribunalului arbitral, ci trebuia să fie judecat de instanţele de drept comun.

Instanţa competentă era, conform art. 342 din vechiul C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti sau Tribunalul Arad, deoarece dacă instanţa de fond care va judeca acţiunea în anulare va constata că litigiul este unul civil şi nu arbitral, atunci se impune analiza competenţei materiale şi teritoriale.

Deşi art. 365, cu aplicarea art. 366 din vechiul C. proc. civ. stabileşte ca instanţă de fond pentru acţiunea în anulare instanţa superioară celei de fond, aşa cum este cea de la art. 342 din vechiul C. proc. civ., odată cu reţinerea cauzei spre judecare, se impune analizarea competenţelor după valoare şi după teritoriu, o alegere a instanţei necompetente teritorial se poate face doar de părţi, nu şi de textul legal.

Prezenta cauză (pe lângă celelalte motive de nulitate invocate) ar trebui admisă pe lipsa clauzei compromisorii, moment în care tribunalul arbitral nefiind legal sesizat nu atrage, în lipsa nelegalei sesizări, o sesizare legală a Curţii de Apel Bucureşti, ci constatându-se că acesta a soluţionat cauza în lipsa unei convenţii arbitrale, în detrimentul Tribunalului Arad, cauza ar trebui să fie deferită spre competentă judecare acestui tribunal.

În caz contrar, deşi norma specială prevăzută la art. 365 din vechiul C. proc. civ. stabileşte că instanţa de fond a acţiunii în anulare se transformă în instanţa de fond a cauzei în sine, în speţă nu avem condiţia prevăzută de art. 366 din vechiul C. proc. civ., deoarece nu exista o convenţie arbitrală pentru a se putea da greutate art. 366 teza I din vechiul C. proc. civ.

Se mai arată în cererea de recurs că hotărârea arbitrală este lovită de nulitate şi pentru lipsa elementelor cerute de art. 361 lit. a), lipsă sancţionată cu anularea hotărârii arbitrale, conform art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ.

Niciunde în cuprinsul acestei hotărâri nu se indică locul pronunţării - lucru asupra căruia instanţa de fond a uitat să se pronunţe - caz de nulitate a hotărârii arbitrale.

Un alt motiv de anulare este acela al încălcării disp. art. 3601 din vechiul C. proc. civ. şi ale art. 29 alin. (2) din Regulamentul Comisiei, prin aceea că sentinţa a fost pronunţată la interval de o lună de la judecarea cauzei.

Cum ambele articole prevăd acelaşi termen, de maxim 21 de zile pentru amânarea pronunţării, şi cum judecarea în fond a fost la data de 22.08.2011, iar pronunţarea a fost dată la 22.09.2011, este evident că soluţia este dată cu încălcarea celor două articole, prin depăşirea termenului maxim de 21 de zile cu cât se putea prelungi pronunţarea în cauză.

Văzând şi lipsa din cuprinsul hotărârii a datei de redactare se pune întrebarea ce anume din prevederile art. 361 şi 364 din vechiul C. proc. civ. a respectat Comisia de Arbitraj.

Un ultim motiv de nulitate invocat vizează data sentinţei care arată, la pagina 8, că dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa din data de 22.09.2011, când Comisia, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 13.10.2011 când a constatat următoarele: (…).

Este evident că nu este vorba despre o greşeală materială, ci despre un motiv de nulitate prin aceea că sentinţa nu conţine data la care a fost pronunţată, aşa cum prevede art. 361 lit. a) din vechiul C. proc. civ., element ignorat de instanţa de fond.

4. Apărările intimatei

Intimata Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Arad a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că pentru critica legalităţii hotărârii privind soluţionarea acţiunii în anulare trebuie avut în vedere, cu prioritate, dacă soluţia instanţei respectă sau nu prevederile art. 364 din vechiul C. proc. civ., în ceea ce priveşte motivele exprese pentru care hotărârea arbitrală putea fi desfiinţată.

Argumentele expuse în acţiunea în anulare nu au putut conduce la identificarea vreunuia dintre motivele enumerate în art. 364 din vechiul C. proc. civ., situaţie în care hotărârea de respingere a acţiunii este una întemeiată.

Dacă, potrivit motivelor invocate în acţiunea în anulare şi probelor administrate, instanţa nu a găsit motive de anulare a hotărârii arbitrale, atunci nu se putea pune problema judecării pe fond a litigiului, iar evaluarea pertinenţei şi utilităţii probelor propuse (inclusiv expertiza financiar-contabilă) era lipsită de interes.

Recurentul invocă nejudecarea fondului, deşi în recurs ar trebui să se refere la unul sau mai multe dintre motivele de nelegalitate enumerate la art. 304 din vechiul C. proc. civ. Or, faptul că instanţa investită să soluţioneze acţiunea în anulare a considerat că, prin motivele invocate, recurentul nu a putut susţine şi dovedi existenţa unui motiv de anulare a hotărârii arbitrale, dintre cele prevăzute la art. 364 C. proc. civ. nu constituie motiv de recurs.

Expertiza financiar-contabilă nu se justifică, întrucât calculul sumelor încasate necuvenit era şi este la îndemâna spitalului, tocmai pentru că acesta se bazează pe documente puse la dispoziţie de recurent pe perioada controlului, iar în raportul de control au fost menţionate sume expres determinate potrivit relaţiei contractuale dintre spital şi firma de audit S.C. A. S.A. Târgu Mureş. Aceste sume sunt nu doar determinate, dar au fost şi acceptate de ambele părţi contractuale, conform algoritmului de calcul stabilit de comun acord, ca fiind 10% din plus-valoarea obţinută prin modificările sugerate de firma de audit şi implementate de spital în activitatea concretă.

Or, în documentaţia întocmită cu prilejul controlului efectuat au fost evidenţiate toate aceste sume, detaliate pe luni, aferente perioadei celor 3 ani vizaţi de control (2007, 2008, 2009).

Spitalul consideră întreaga sumă de 1.835.554 RON ca fiind cuvenită, motivând că diferenţele de valoare prin modificările de codificare sunt justificate, ceea ce demonstrează că nu a recunoscut nicio deficienţă dintre cele semnalate, deşi toate acele modificări ulterioare operate în FOCG constituiau încălcări flagrante ale dispoziţiilor legale.

Referirea recurentului la Ordinul CNAS 178/2008 şi la faptul că acesta ar fi constituit, în mod nejustificat, temei al sancţionării sale este inexactă. Acest ordin reglementa procedurile de lucru ale structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, fiind firesc ca la momentul controlului acesta să fie invocat, întrucât era în vigoare şi se impunea respectarea acestuia.

Însă, sancţiunea privind recuperarea sumelor stabilite de control ca fiind încasate necuvenit a fost o consecinţă a aplicării prevederilor legale şi contractuale, dată fiind calitatea de parte contractantă şi semnatar al acestor contracte.

Recurentul a avut în vedere, de la începutul litigiului, suma stabilită prin control ca fiind încasată necuvenit şi nu a contestat corectitudinea stabilirii acesteia, întrucât calculul s-a efectuat de echipa de control tocmai pe baza datelor puse la dispoziţie de spital, corespunzător documentaţiei întocmite în conformitate cu clauzele contractelor de prestări servicii nr. : 157/2007, 150/2008, 76/2009 încheiate între spitalul recurent şi S.C. A. Târgu Mureş.

Recurentul se raportează la procedura de arbitraj şi nu la motivele de anulare a hotărârii arbitrale, prevăzute la art. 364 din vechiul C. proc. civ.

Soluţionarea acţiunii în anulare s-a realizat corect, cu respectarea cadrului legal aplicabil pentru această cale de atac a hotărârii arbitrale, iar motivaţia recursului duce la concluzia că nemulţumirea recurentului este direcţionată indirect asupra caracterului expres şi limitativ al motivelor care pot duce la desfiinţarea hotărârii arbitrale.

Critica soluţiei pronunţate de instanţă este nejustificată dat fiind faptul că, din motivarea acesteia, rezultă în mod evident că opinia instanţei s-a întemeiat atât pe o evaluare corectă a speţei, din perspectiva probatoriului administrat şi a legislaţiei aferente, cât şi pe o analiză a criticilor formulate de reclamant, în corelaţie cu apărările pe care le-a susţinut în calitate de pârâtă.

Ca atare, dacă instanţa, în urma verificării hotărârii arbitrale, a constatat că aceasta este motivată, în principal datorită faptului că spitalul nu a contestat în mod concret nici starea de fapt reţinută de echipa de control şi nici aplicabilitatea dispoziţiilor legale reţinute în considerentele hotărârii de către Comisia Centrală de Arbitraj, analiza sintactică a frazei de către recurent este lipsită de relevanţă.

Precizeaza intimata că în cuprinsul actului de control se face referire la "creşterea artificială" (nereală) a valorii de decontare, prin modificarea codificării, de unde rezultă în mod evident că se vorbeşte despre sumele suplimentare decontate reprezentând creşterea nejustificată a valorii de decontare a serviciilor medicale.

În discuţie sunt, conform tematicii de control, doar serviciile medicale contractate, raportate şi decontate de CAS Arad, nicidecum servicii medicale efectuate în afara limitelor contractului privind furnizarea de servicii medicale spitaliceşti încheiat între părţi, aşa cum susţine nejustificat recurentul.

Având în vedere că starea de fapt reţinută în actele de control nu a fost niciodată contestată, intimata consideră ca lipsită de orice temei de fapt şi de drept critica adusă modului de calcul al sumei încasate necuvenit, cu atât mai mult cu cât calculul nu a fost contestat în fond de recurent nici în adresa la care a făcut referire şi nici în cadrul acţiunii formulate în instanţă.

În perioada controlului şi în termenul stabilit pentru formularea de obiecţiuni faţă de procesul-verbal, recurentul nu a contestat starea de fapt reţinută şi nici cuantificarea sumei apreciate ca fiind încasată necuvenit, prin procedura de modificare ulterioară a datelor consemnate iniţial în foile de observaţie (FOCG) de medicii care aveau competenţa şi atribuţiile în acest sens. Or, acest aspect al "corectării", al modificării datelor consemnate în foile de observaţie nu a fost nicicând contestată.

Se mai arată în întampinare că "decontarea" (plata) are ca obiect serviciile medicale şi nu FOCG, "validarea" are ca obiect serviciile medicale, iar plata se face în baza facturii şi a desfăşurătoarelor privind activitatea şi nu în baza prezentării la plată a FOCG, cum eronat susţine recurentul. Este de menţionat şi încercarea de inducere în derizoriu a concluziilor echipei de control, prin invocarea unei situaţii ipotetice total imposibile, privind eventuale acte derivând din situaţia medicală a pacienţilor, pentru care foile de observaţie au fost alterate de personalul medical al reclamantului, în scopul creşterii valorii de decontare a serviciului medical.

Nu există nicio identitate între codurile de diagnostic şi codurile de indemnizaţii pentru concediile medicale acordate pentru perioada spitalizării şi la externare pentru pacienţii respectivi, astfel încât niciun "pericol" dintre cele anticipate de recurent nu ar putea să se materializeze.

Membrii echipei de control nu au evaluat diagnosticele medicale şi nici nu au stabilit un diagnostic "corect" din perspectiva acţiunii de control, ci au formulat doar constatări faptice, de ordin tehnic, privind procedurile urmate de o parte din personalul recurentului, "acea parte care a acceptat recomandările firmei de audit în ceea ce priveşte rentabilizarea raportării serviciilor medicale, prin efectuarea de modificări ale foilor de observaţie, ulterior datei de întocmire a acestora.

În niciunul dintre cazurile în care s-au operat modificări ulterioare nu s-a determinat o valoare mai mică decât cea iniţială, astfel încât este evident că sugestiile şi indicaţiile formulate de firma de audit se limitează la aspectul cantitativ, valoric şi profitabil pentru părţile contractante şi nu are nicio legătură cu o abordare medicală.

În baza acestei colaborări, reciproc avantajoase din punct de vedere financiar, datele colectate în format electronic din cuprinsul FOCG erau transmise către acest prestator de servicii care, în urma analizei acestora formula recomandările de "corecţie", "modificare" sau "completare" a datelor comunicate, în sensul creşterii valorii de decontare/caz.

Aceste recomandări erau analizate, iar în urma aprobării lor de către spital se efectuau modificările în fişiere, datele astfel modificate fiind apoi transmise la Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar (S.N.S.P.M.S.).

Această procedură reprezintă cel puţin o eludare a dispoziţiilor art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 9 ale Ordinului M.S.P./C.N.A.S. nr. 1782/576/20061, în sensul că, prin modificarea datelor colectate în format electronic din datele cuprinse în FOCG, se modifică automat şi setul minim de date la nivel de pacient, aferent spitalizării continue (SMDPC), ceea ce înseamnă că spitalul nu respectă obligaţia de a transmite corect aceste date către S.N.S.P.M.S.

Argumentele referitoare la comunicarea hotărârii arbitrate sunt lipsite de relevanţă juridică în raport cu specificul acţiunii în anulare şi cu motivele exprese prevăzute la art. 364 din vechiul C. proc. civ., pentru care aceasta poate fi admisă.

Argumentul recurentului potrivit căruia, deşi SCJU Arad a preluat prin efectul legii patrimoniul SCM Arad (ceea ce includea şi contractele aflate în derulare) nu înseamnă că a preluat şi obligaţia de a se "ralia unei clauze compromisorii", este lipsit de orice temei câtă vreme în toată perioada derulării relaţiilor contractuale stabilite între CAS Arad şi cele două spitale (unificate la un moment dat), aceste relaţii au fost şi sunt supuse aceleiaşi reglementări legale care, pentru toate categoriile de furnizori (spitale, medici, farmacii, etc.) prevăd clauza referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor dintre părţi de către Comisia de Arbitraj.

Introducerea recurentului în cauză, în calitate de pârât, s-a realizat cu adresa nr. x/2011, depusă pentru termenul din 01.09.2011, ca răspuns la întâmpinarea iniţială a spitalului faţă de cererea de arbitrare ce a făcut obiectul dos. 7/2011 pe rolul Comisiei de Arbitraj.

Potrivit disp. art. 364 din vechiul C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată pentru unul dintre motivele enumerate la lit. a-i), iar motivul prevăzut la lit. g) a acestui articol se referă la un cumul de elemente şi nu la un singur element, respectiv "locul pronunţării".

Se mai sustine ca este vorba despre o simplă eroare materială, aceea privind menţiunea, pe aceeaşi primă pagină a hotărârii, a datei şedinţei ca fiind 22.09.2011 în titlu şi 22.08.2011 în considerente, cu toate că aceeaşi dată de 22.09.2011 este menţionată şi în dispozitivul hotărârii, cu referire la momentul când au avut loc dezbaterile în fond.

Având în vedere amânarea pronunţării pentru data de 13.10.2011, se constata că atât data de 22.09.2011, cât şi data de 13.10.2011 sunt zile de joi, la fel ca şi termenul stabilit pentru data de 01.09.2011, ceea ce conduce la ideea întrunirii Comisiei de arbitraj în zilele de joi ale săptămânii, un argument în plus pentru a constata că data de 22.08.2011, care în calendar este o zi de luni, nu reprezintă decât o simplă eroare materială privind luna calendaristică.

În sentinţă este evidenţiată atât data la care au avut loc dezbaterile în fond - 22.09.2011, cât şi data pentru care s-a amânat pronunţarea - 13.10.2011, ceea ce în mod evident conduce la concluzia că hotărârea arbitrală nu poate fi anulată pentru motivul prevăzut la art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a disp. art. 3041 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, doar pentru unele dintre criticile formulate, după cum urmeaza:

În susţinerea prezentei acţiuni reclamantul a precizat că Raportul de control privind Spitalul Clinic Municipal Arad nr. 52/0803/2010 (nr. de înregistrare x/05.07.2010) emis de Casa de Asigurări de Sănătate - Serviciul Control şi Executare Silită a fost întocmit ca urmare a verificării serviciilor medicale efectuate de către spital în perioada 2007-2008-2009, în baza contractelor de furnizare servicii medicale spitaliceşti nr. 714/30.01.2007, nr. 714/10.04.2008 şi nr. 714/29.04.2009, încheiate cu Casa de Asigurări de Sănătate Arad pentru anii 2007, 2008 şi 2009.

Împotriva acestui raport, Spitalul Clinic Municipal Arad a formulat obiecţiuni, urmare cărora CAS Arad a promovat, la data de 12.05.2011, cerere de arbitrare adresată Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cererea formând obiectul dosarului nr. x.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 16bis/22.09.2011 emisă de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost admisă cererea de arbitrare formulată de CAS Arad şi a fost obligat Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad la implementarea şi punerea în executare a măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. x.

Reclamantul a promovat prezenta acţiune solicitând anularea hotărârii arbitrale pentru motivele prevăzute la lit. e), f) şi g ale art. 40 din Decizia nr. CNAS nr. 98/2004, respectiv: hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele; dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot duce la îndeplinire şi hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

Conform art. 35 din Regulamentul privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, hotărârea arbitrală va fi comunicată părţilor în cel mult 30 de zile de la data pronunţării ei. Hotărârea arbitrală nr. 16 bis/22.09.2011 a fost comunicată Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad în data de 23.02.2015, după aproximativ 3,5 ani de la data pronunţării, ceea ce încalcă ordinea publică, bunele moravuri şi dispoziţiile imperative ale legii.

A sustinut, de asemenea, că Hotărârea arbitrală nr. 16 bis/2011 nu cuprinde motivele care au dus la respingerea cererii de arbitrare. În cuprinsul hotărârii, Comisia de Arbitraj a redat texte dintr-o serie de acte normative cu aplicare în perioada în care a avut loc controlul, fără a specifica faptele săvârşite de spital, care conduc la concluzia că acesta a furnizat servicii medicale spitaliceşti cu nerespectarea prevederilor legale, iar reclamanta CAS Arad a decontat aceste servicii medicale. Nu au fost analizate argumentele aduse de spital şi nici nu sunt specificate faptele prin care spitalul ar fi încălcat prevederile actelor normative redate în hotărârea arbitrală.

Hotărârea arbitrală nu este motivată sub aspectul înlăturării probelor administrate de către spital în susţinerea cererii depuse şi nu cuprinde temeiurile de drept care au stat la baza obligării spitalului la plata sumelor cuprinse în hotărârea a cărei anulare se solicită.

Suma ce face obiectul raportului de control reprezintă contravaloarea unor servicii medicale prestate, raportate corect, confirmate şi validate de Şcoala Naţionala de Sănătate Publică şi Management Sanitar conform Ordinului nr. 1.782/2006 (actualizat) privind înregistrarea şi raportarea statistică a pacienţilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă şi spitalizare de zi .

Prin argumentaţia CJAS Arad se presupune că orice Foaie de observaţie este perfectă şi că nu conţine greşeli/omisiuni, ceea ce în practică nu se întamplă la spitalele din ţară. Sistemul de DRG a fost introdus în anii 2007-2008 fiind, la data efectuării controlului, în faza de început, motiv pentru care la toate spitalele, fie publice sau private, raportările conţineau greşeli, erori, lipsuri, omisiuni.

Dispoziţiile hotărârii arbitrale nu pot fi duse la îndeplinire pentru următoarele considerente: pe de o parte, contractele încheiate cu Casa de Asigurări de Sanatate Arad au avut ca obiect servicii medicale prestate în anii 2007, 2008 şi 2009, cu implicaţii asupra bugetului spitalului pe anii respectivi; pe de altă parte, nu se poate diminua contravaloarea serviciilor medicale prestate de spital în baza contractului de furnizare servicii medicale pe anul 2015, pentru servicii prestate în urmă cu mai mult de 7-8 ani şi constatate in anul 2010 .

Un alt motiv pentru care hotărârea arbitrală nu se poate duce la îndeplinire este acela că la data la care a fost comunicată, respectiv 23.02.2015, era împlinit termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut la art. 2517 din C. civ. Conform art. 36 din Regulamentul anterior menţionat, coroborat cu disp. art. 634 din vechiul C. proc. civ., hotărârea arbitrală este definitiva şi obligatorie de la data pronunţării. În conformitate cu prevederile art. 705 din vechiul C. proc. civ., dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive, în speţă de la data pronunţării. Consideră reclamantul că termenul de prescripţie s-a împlinit în termen de 3 ani de la pronunţarea hotărârii arbitrale, adică la data de 13.10.2014. Comunicarea s-a făcut după trecerea unei perioade de peste 4 luni de la data la care termenul de punere în executare al hotărârii era prescris.

De asemenea, hotărârea arbitrală contravine ordinii publice, bunelor moravuri şi dispoziţiilor imperative ale legii, întrucât dispune obligarea la plată a unei unităţi sanitare desfiinţate în luna iunie 2011, cu 3 luni anterior, pronunţării hotărârii arbitrale. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta Arad a preluat în structura sa, conform H.G. nr. 359/2011, secţiile care au aparţinut fostului Spital Clinic Municipal Arad (desfiinţat şi reorganizat ca unitate fără personalitate juridică în structura Spitalului Judeţean Arad), iar în ceea ce priveşte patrimoniul acestuia compus din activ şi pasiv, precizează că suma ce face obiectul prezentului dosar nu a figurat niciodată in evidenţele spitalului desfiinţat. Apreciază că în aceste condiţii este abuzivă obligarea Spitalului Judeţean de Urgenţă Arad de a plăti o sumă de bani în baza unor contracte în care nu a fost parte semnatară şi care nu au fost şi nu îi sunt opozabile. Pe langă faptul că punerea în executare a acestei hotărâri arbitrale ar contraveni dispoziţiilor imperative ale legii, obligarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenta Arad la plata sumei în discuţie ar afecta bugetul spitalului, cu repercusiuni directe asupra calităţii actului medical.

Pe fondul cauzei solicită anularea măsurilor dispuse în raportul de control pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinările formulate în cauză.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii în anulare.

Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a invocat noi motive de nulitate a hotărârii arbitrale şi anume:

Clauza compromisorie trebuie să fie expresă şi nu subînţeleasă, iar faptul că SCJU Arad a preluat patrimoniul SCM Arad nu înseamnă că a preluat şi obligaţia acestuia din urmă de a se ralia unei clauze compromisorii, mai ales că pentru anul verificat contractul cadru a fost încheiat.

Cum între SCJU Arad şi CJAS Arad nu există o clauză compromisorie de stabilire a competenţei de soluţionare a litigiului pe calea arbitrajului şi această clauză nu se poate prelua din vechiul contract, suntem în prezenţa aplicabilităţii art. 364 lit. b) din vechiul C. proc. civ.

Faptul că fostul manager al Spitalului Municipal Arad a fost şi managerul Spitalului Judeţean Arad pe durata procesului nu are niciun fel de însemnătate cu privire la angajarea sau neangajarea clauzei compromisorii, fiind o alegaţie nejuridică. Clauza compromisorie nu poate fi transmisă, ci trebuie să fie asumată expres, fiind evident că prezentul proces nu trebuia să fie declinat tribunalului arbitral, ci trebuia să fie judecat de instanţele de drept comun.

Instanţa competentă era, conform art. 342 din vechiul C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti sau Tribunalul Arad, deoarece dacă instanţa de fond care va judeca acţiunea în anulare va constata că litigiul este unul civil şi nu arbitral, atunci se impune analiza competenţei materiale şi teritoriale.

Deşi art. 365, cu aplicarea art. 366 din vechiul C. proc. civ. stabileşte ca instanţă de fond pentru acţiunea în anulare instanţa superioară celei de fond, aşa cum este cea de la art. 342 vechiul C. proc. civ., odată cu reţinerea cauzei spre judecare, se impune analizarea competenţelor după valoare şi după teritoriu, o alegere a instanţei necompetente teritorial se poate face doar de părţi şi nu şi de textul legal.

Prezenta cauză de principiu (pe lângă celelalte motive de nulitate invocate) ar trebui admisă pe lipsa clauzei compromisorii, moment în care tribunalul arbitral nefiind legal sesizat nu atrage în lipsa nelegalei sesizări o sesizare legală a Curţii de Apel Bucureşti, ci constatându-se că acesta a soluţionat cauza în lipsa unei convenţii arbitrale, în detrimentul Tribunalului Arad, cauza ar trebui să fie deferită spre competentă judecare acestui tribunal.

În caz contrar, deşi norma specială prevăzută la art. 365 din vechiul C. proc. civ. stabileşte că instanţa de fond a acţiunii în anulare se transformă în instanţa de fond a cauzei în sine, în prezenta cauză nu avem condiţia prevăzută de art. 366 din vechiul C. proc. civ., deoarece nu există o convenţie arbitrală pentru a se putea da greutate art. 366 teza I din vechiul C. proc. civ.

Se mai arată în răspunsul la întâmpinare că hotărârea arbitrală este lovită de nulitate şi pentru lipsa elementelor cerute de art. 361 lit. a), lipsă sancţionată cu anularea hotărârii arbitrale, conform art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ.

Niciunde în cuprinsul acestei hotărâri nu se indică locul pronunţării - caz de nulitate a hotărârii arbitrale.

Un alt motiv de anulare este acela al încălcării prevederilor art. 3601 din vechiul C. proc. civ. şi ale art. 29 alin. (2) din Regulamentul Comisiei, prin aceea că sentinţa a fost pronunţată la interval de o lună de la judecarea cauzei.

Cum ambele articole prevăd acelaşi termen, de maxim 21 de zile pentru amânarea pronunţării, şi cum judecarea în fond a fost la 22.08.2011, iar pronunţarea a fost dată la 22.09.2011, este evident că soluţia este dată cu încălcarea celor două articole, prin depăşirea termenului maxim de 21 de zile cu cât se putea prelungi pronunţarea în cauză.

Văzând, de asemenea, şi lipsa din cuprinsul hotărârii a datei de redactare a acesteia se pune întrebarea ce anume din prevederile art. 361 şi 364 din vechiul C. proc. civ. a respectat Comisia de Arbitraj.

Se mai invocă împrejurarea că hotărârea omite a preciza care dintre prevederile legale enumerate au fost încălcate de reclamant, care sunt considerentele pentru care a fost admisă cererea şi cele pentru care au fost înlăturate apărările acestuia.

Totodată, nu s-a ţinut cont la pronunţarea soluţiei de normele imperative care guverneaza judecarea cauzei arbitrale şi nici de cele materiale care guvernează materia dedusă judecăţii.

În lipsa unei expertize de specialitate, o soluţie nu poate fi pronunţată deoarece verificarea tuturor FCOG-urilor implicate în constatările raportului trebuiau depuse de reclamanta CJAS Arad şi în prezenţa contestării evidente, asupra lor trebuia să se aplece o comisie de specialitate, de experţi.

Instanţa de fond a respins acţiunea, ca nefondată, pentru considerentele menţionate la pct. I. 2 din prezenta decizie.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a analizat numai o parte din motivele de nulitate invocate de recurentul reclamant, respectiv pe cele referitoare la: nemotivarea hotărârii arbitrale, existenţa unor dispoziţii ce nu pot fi aduse la îndeplinire, termenul de prescripţie a executării hotărârii arbitrale - dacă poate fi examinat în cadrul acţiunii în anularea hotărârii arbitrale -, nerespectarea termenului de comunicare a hotărârii arbitrale, desfiinţarea Spitalului Clinic Municipal Arad şi soluţionarea litigiului în contradictoriu cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad.

Astfel, este vădit nefondată susţinerea recurentului potrivit căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat în realitate pe niciunul dintre motivele de anulare invocate în acţiune.

Înalta Curte constată ca în mod corect prima instanţă a considerat că nu reprezintă un motiv de anulare a hotărârii arbitrale nerespectarea termenului de comunicare a acesteia, întrucât această nerespectare nu priveşte legalitatea hotărârii în discuţie, ci constituie un aspect ulterior pronunţării hotărârii arbitrale contestate.

Or, este binecunoscut faptul că nulitatea poate avea doar cauze anterioare sau concomitente pronunţării hotărârii, astfel încât acest motiv invocat de recurentul reclamant nu constituie un motiv de nulitate a hotărării arbitrale.

De asemenea, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că nici prescripţia executării hotărârii arbitrale nu reprezintă o cauză de anulare a hotărârii, ci vizează faza executării acestei hotărâri, putând fi invocat de reclamant pe calea contestaţiei la executare, iar nu în prezenta acţiune prin care se solicită anularea hotărârii arbitrale.

În considerentele sentinţei recurate nu se face însă nicio referire la depunerea răspunsului la întâmpinare prin care reclamantul a invocat motivele de nulitate anterior menţionate şi acestea nu au fost examinate de către prima instanţă.

Referitor la critica potrivit căreia s-a dispus obligarea la plată a unei unităţi sanitare desfiinţate cu 3 luni anterior pronunţării hotărârii arbitrale, iar Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad a preluat în structura sa secţiile care au aparţinut fostului Spital Clinic Municipal Arad, fără ca suma respectivă să apară în evidenţele spitalului desfiinţat, instanţa de fond a apreciat-o ca nefondată, întrucât în urma desfiinţării Spitalului Clinic Municipal Arad şi reorganizarii acestuia ca structură fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, dispusă prin H.G. nr. 359/2011, acesta din urmă a preluat toate drepturile şi obligaţiile spitalului desfiinţat, inclusiv cele din contractele la care se referă Raportul de control nr. x emis de CAS Arad - Serviciul Control şi Executare Silită.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerea recurentului reclamant că nu a văzut în cadrul dosarului de arbitraj vreo precizare de acţiune privind chemarea în judecată a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, având în vedere că la dosar este depus răspunsul la întâmpinare prin care reclamanta CAS Arad solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, ca entitate juridică ce a preluat, în condiţiile legii, patrimoniul unităţii sanitare pârâte.

Cererea a fost motivată prin aceea că deficienţele au fost constatate în decursul activităţii desfăşurate în perioada ianuarie- octombrie 2008, respectiv martie- septembrie 2009 de Spitalul Clinic Municipal Arad, iar rezultatul financiar al acestora se reflectă în situaţiile patrimoniale întocmite de pârât şi care fac obiectul protocolului de predare-primire întocmit în condiţiile art. 4 din H.G. nr. 359/2011.

Prima instanţă s-a pronunţat în sensul reţinerii calităţii procesuale a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, dar numai prin prisma reorganizării Spitalului Clinic Municipal Arad ca structură fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, fără să examineze şi susţinerea privind greşita citare în cauză a acestui spital în lipsa unei clauze compromisorii exprese între acesta şi CAS Arad, susţinere care se regăseşte în răspunsul la întâmpinare.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă - care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi argumentelor invocate de părţi, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa - astfel că neanalizarea motivelor de fapt şi de drept invocate de părţi echivalează practic cu nesoluţionarea procesului, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanţei de fond de a examina şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant, motive ce necesitau un răspuns specific şi explicit, au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuţiile de control judiciar.

În aceste condiţii, prin neanalizarea tuturor argumentelor invocate în sustinerea cererii de anulare a hotărârii arbitrale, recurentului reclamant i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

În consecinţă, se constată incidenţa motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ. care vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevazute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2).

Acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, altele decât cele prevăzute la pct. 1- 4, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului civil, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va examina motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant, care nu au fost analizate la prima judecată a cauzei, urmând să aibă în vedere următoarele aspecte:

Potrivit art. 364 din vechiul C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din motivele prevăzute de acest text de lege. Acestea constituie motive expres şi limitativ prevăzute, în sensul că anularea unei astfel de hotărâri nu se poate dispune şi pentru alte motive în afara celor reglementate de prevederile legale menţionate.

În consecinţă, la rejudecarea acţiunii în anulare, instanţa de fond va analiza şi va stabili în ce măsură motivele de nulitate invocate şi care nu au fost examinate la prima judecată a cauzei se înscriu în cadrul motivelor de anulare expres şi limitativ prevazute de art. 364 din vechiul C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica vizând nemotivarea hotărârii arbitrale, se impune ca la rejudecarea acţiunii în anulare, instanţa de fond să procedeze la examinarea acesteia cu referire concretă la susţinerile din cererea de arbitrare şi la cele din întâmpinarea depusă în dosarul aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj.

Înalta Curte are în vedere şi disp. art. 366 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. conform cărora instanţa judecatorească, admiţând acţiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunta şi în fond, în limitele conventiei arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanţa judecătorească se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decât odată cu hotărârea asupra fondului.

În raport cu aceste prevederi legale se constată că instanţa care va proceda la rejudecarea cauzei se va pronunţa asupra criticilor vizând fondul litigiului (implicit a probatoriului) numai în măsura în care identifică motive de anulare a hotărârii arbitrale şi anulează hotărârea ce formează obiectul prezentei acţiuni întemeiate pe disp. art. 364 din vechiul C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) şi 3 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, rejudecarea urmând să aibă loc în limitele stabilite prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad împotriva sentinţei nr. 2868 din 4 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2018.