Suppression of agricultural subsidies predicated on registration errors in land-use documents and non-compliance with formal requirements

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 14 februarie 2013, legal timbrată, reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia De Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 26920/28.09.2012, admiterea contestaţiei şi anularea masurilor dispuse prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012; anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 26921/28.09.2012, admiterea contestaţiei şi anularea masurilor dispuse prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012; anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 26922/28.09.2012, admiterea contestaţiei şi anularea masurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012; obligarea pârâtei la restituirea sumei totale de 473.522,45 RON încasata in temeiul titlurilor de creanţa - Procesele verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012 (108.355,35 RON), nr. x/23.07.2012 (162.181.80 RON) şi nr. x/23.07.2012 (202.985,30 RON); obligarea paratei la plata dobânzii legale aferente sumei de 473.522,45 RON încasată în temeiul actelor administrative nelegale şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 250 din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură.

A anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 26920/28.02.2012 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012 emise de pârâtă cu privire la constatările referitoare la primirea de sprijin financiar necuvenit în campania 2008 pentru suprafaţa ce depăşeşte 8,2736 ha.

A anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 26921/28.09.2012 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012 precum şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 26922/28.09.2012 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012 emise de pârâtă.

A obligat pe pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata în favoarea reclamantei a sumelor reprezentând sprijin financiar pentru suprafaţa de 85,0902 ha aferent campaniei agricole 2008, pentru suprafaţa de 115,8324 ha aferent campaniei agricole 2009 şi pentru suprafaţa 125,6511 ha aferent campaniei agricole 2010 precum şi a dobânzii fiscale asupra acestor sume de la data scadenţei fiecărei obligaţii de plată şi până la data plăţii efective.

A obligat pe pârâtă la plata sumei de 3043 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că prin procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012 emis de pârâtă s-a stabilit că reclamanta trebuie să restituie suma totală de 108355,35 RON reţinându-se că în campania agricolă 2008 a beneficiat de un sprijin financiar pentru o suprafaţă de 428,59 ha deşi a prezentat documente justificative doar pentru suprafaţa de 335,2262 ha. S-a reţinut că reclamanta nu a putut prezenta documente justificative pentru suprafaţa de teren de 93,3638 ha aflată pe raza localităţii Moftin.

Prin procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012 emis de pârâtă s-a stabilit că reclamanta trebuie să restituie suma totală de 162181,80 RON reţinându-se că în campania agricolă 2009 a beneficiat de un sprijin financiar pentru o suprafaţă de 452,63 ha. S-a reţinut că reclamanta nu a putut prezenta documente justificative pentru suprafaţa de teren de 115,8324 ha din care 93,8024 ha aflate pe raza localităţii Moftin, 9,45 ha aflate pe raza localităţii Acâş şi 12,58 ha aflate pe raza localităţii Terebeşti.

Prin procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012 emis de pârâtă s-a stabilit că reclamanta trebuie să restituie suma totală de 202985,30 RON reţinându-se că în campania agricolă 2010 a beneficiat de un sprijin financiar pentru o suprafaţă de 2001,583 ha. S-a reţinut că reclamanta nu a putut prezenta documente justificative pentru suprafaţa de teren de 113,1811 ha pe raza localităţii Moftin şi pentru suprafaţa de teren de 12,47 ha aflate pe raza localităţii Terebeşti.

Prin decizia de plată în avans nr. x/26.10.2012 s-a procedat la compensarea creanţelor reciproce ale părţilor până la concurenţa creanţei bugetare constate în urma întocmirii celor patru procese-verbale întocmite în urma controlului de către pârâtă.

S-a constatat că în limita suprafeţei de 8,2736 ha pretinsă a se fi aflată în exploatarea reclamantei în campania agricolă 2008 pe raza localităţii Moftin, actele administrative atacate sunt legale şi temeinice.

În ceea ce priveşte diferenţa dintre suprafaţa de 8,2736 ha şi suprafaţa de 93,3638 ha, s-a constatat că pârâta nu a contestat utilizarea efectivă a întregii suprafeţe de teren pentru care reclamanta a depus cererea pentru localitatea Moftin, contestând doar existenţa documentelor necesare care dovedesc dreptul de folosinţă cu privire la această diferenţă de suprafaţă.

În fine, în ceea ce priveşte diferenţa dintre suprafaţa de 8,2736 ha şi suprafaţa de 93,3638 ha aflate pe raza localităţii Moftin, în mod nelegal nu a luat în considerare pârâta documentele justificative prezentate, respectiv contractele de arendă şi contratele de vânzare cumpărare, aceste documente având natura juridică a unor documente justificative în sensul prevederilor O.U.G. nr. 125/2006 deoarece prin acestea se atestă dreptul reclamantei de folosinţă asupra unor suprafeţe de teren din localitatea Moftin.

Referitor la legalitatea şi temeinicia Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 26921/28.09.2012 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012 s/a constatat că aceste acte administrative sunt nelegale.

Cu privire la suprafaţa nejustificată de 93,8024 ha aflate pe raza localităţii Moftin în campania agricolă 2009, instanţa constată că este necontestat faptul că pârâta nu a considerat că au natura juridică de documente justificative 62 de contracte de arendă pe motiv că au fost înregistrate în mod greşit la Primăria Craidorolt.

Aşa cum s-a stabilit cu titlu obligatoriu prin decizia de casare cu trimitere, înregistrarea greşită a contractelor de arendă la un alt consiliu local decât cel pe raza căruia de găseşte terenul arendat nu poate reprezenta un temei de respingere a solicitării de sprijin financiar pe motivul acestei erori.

Prin urmare, în mod greşit a considerat pârâta că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate cu privire la terenurile înscrise în CF x.

Având în vedere că Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 26920/28.02.2012 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012 vor fi anulate parţial şi că prin decizia de plată în avans nr. x/26.10.2012 s-a procedat la compensarea creanţelor reciproce ale părţilor, reclamanta fiind privată astfel în mod nelegal de sprijinul financiar cuvenit pentru suprafaţa totală de 85,0902 ha, a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei reprezentând sprijin financiar pentru suprafaţa de 85,0902 ha aferent campaniei agricole 2008 şi a dobânzii fiscale asupra acestei sume de la data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data plăţii efective.

Dat fiind faptul că Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 26922/28.09.2012 şi Procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.07.2012 emise de pârâtă urmează a fi anulate şi că prin Decizia de plată în avans nr. x/26.10.2012 s-a procedat la compensarea creanţelor reciproce ale părţilor, reclamanta fiind privată astfel în mod nelegal de sprijinul financiar cuvenit pentru suprafaţa totală de 125,6511 ha, a fost obligată pârâtă la plata în favoarea reclamantei a sumei reprezentând sprijin financiar pentru suprafaţa de 125,6511 ha aferent campaniei agricole 2010, în cuantum de 202985,30 RON şi a dobânzii fiscale asupra acestei sume de la data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data plăţii efective.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 304 1din C. proc. civ. .

În esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art. 6 alin. (1) şi alin. (4) din legea nr. 16/1994, apreciind greşit că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a avut documente care justifică dreptul său de folosinţă pentru întreaga suprafaţă solicitată pe raza localităţii Moftin, mai puţin pentru suprafaţa menţionată anterior de 8,2736 ha, iar înregistrarea greşită a contractelor de arendă la un alt consiliu local decât cel pe raza căruia se găseşte terenul arendat nu poate reprezenta un temei de respingere a solicitării de sprijin financiar pe motivul acestei erori.

Instanţa de fond în mod greşit nu a ţinut cont de prevederile art. 6 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 16/1994, reţinând eronat că în ceea ce priveşte suprafaţa de 12,58 ha pe raza localităţii Terebeşti, în mod greşit nu a ţinut pârâta seama la acordarea sprijinului pe suprafaţă în campania agricolă 2009 de existenţa contractelor de arendă, înregistrarea acestora la un alt consiliu local nefiind de natură a atrase pierderea dreptului arendaşului la sprijinul financiar

Mai mult decât atât, la pronunţarea hotărârii, Curtea de Apel Oradea nu a avut în vedere prevederile Legii nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, care prevede în mod expres la art. 2 alin. (1) faptul că "Terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate informă autentică faptul ca "Terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute ".

In ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, Curtea de Apel Oradea în mod greşit a reţinut că "având în vedere prevederile art. 120 şi 124 Codul de procedură fiscală care statuează că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat se datorează dobândă", motivat de faptul că sumele acordate de APIA cu titlu de subvenţie provin de la bugetul uniunii europene, reclamanta neavând calitatea de contribuabil fată de APIA, iar pe cale de consecinţă nu sunt aplicabile prevederile codului de procedură fiscală.

În fine, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, arătând că A.P.I.A. este o entitate publica finanţată de la bugetul de stat şi este nelegitim ca resursele financiare ale statului şi ale sectorului public, în loc sa primească o destinaţie utilă şi în concordantă cu misiunea legală a fiecărei entităţi publice, să fie folosite pentru plata fie a onorariilor de avocaţi, fie a cheltuielilor de judecată, astfel că bugetul APIA nu prevede sume care să poată fi alocate unei astfel de destinaţii.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei civile nr. 250/CA/17.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2013, iar pe fond respingerea în totalitate a acţiunii formulate de S.C. A. S.R.L. ca fiind neîntemeiată şi menţinerea Proceselor-verbale de constatare nr. x/23.07.2012, x/23.07.2012 şi x/23.07.2012, precum şi a Deciziilor de soluţionare a contestaţiilor nr. x/28.09.2012, x/28.09.2012, x/28.09.2012 ca fiind temeinice şi legale, precum şi exonerarea APIA de la plata dobânzii fiscale şi a cheltuielilor de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aşa cum rezultă din lucrările dosarului, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ, cu o cerere privind anularea unui număr de trei procese verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prin care s-a reţinut că în campania agricolă 2008 ar fi primit sprijin financiar necuvenit, respectiv pentru suprafaţa de 115,832 ha 933,638 ha pe raza localităţii Moftin, 79,45 ha pe raza localităţii Acas + 12,58 ha pe raza localităţii Terebeşti; respectiv pentru campania 2010, pentru suprafaţa de 125,6511 ha (113,1811 ha pe raza localităţii Moftin+ 12,47 ha pe raza localităţii Terebeşti), solicitând şi obligarea paratei la plata dobânzii legale aferente sumei de 473.522,45 RON încasată în temeiul actelor administrative nelegale şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Respectând indicaţiile trasate conform dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., prin Decizia de casare nr. 1849/09.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la rejudecare, în al doilea ciclu procesual, curtea de apel a pronunţat sentinţa atacată cu recursul de faţă, prin care a admis în parte acţiunea.

Această soluţie este corectă, fiind însuşită de instanţa de control judiciar.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde la criticile recurentei, Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului că societatea reclamantă a justificat cu documente dreptul de folosinţă asupra terenurilor, cu excepţia suprafeţei de 8,2736 ha pe raza localităţii Moftin în campania agricolă 2008

Susţinerea recurentei în sensul că instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art. 6 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 16/1994 este lipsită de consistenţă, câtă vreme instanţa de fond a făcut o corectă aplicarea a dispoziţiilor art. 315 din C. proc. civ. (1865), Decizia de casare nr. 1849 din 09.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind obligatorie.

Astfel, în mod corect, instanţa de fond a stabilit că înregistrarea greşită a contractelor de arendă la un alt consiliu local decât cel pe raza căruia de găseşte terenul arendat nu poate reprezenta un temei de respingere a solicitării de sprijin financiar pe motivul acestei erori, cu atât mai mult cu cât eroarea era cauzată de emitentul titlurilor de proprietate.

De asemenea, Înalta Curte constată, după cum bine a reţinut judecătorul fondului, că natura juridică a actului ce îi conferă beneficiarului dreptul de a exploata terenul nu este una limitativ prevăzută de legiuitor, enumerarea cuprinsă în art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 fiind una exemplificativă şi nu limitativă.

Astfel, potrivit prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, "Beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea."

Este evident că din analiza dispoziţiilor mai sus redate, rezultă că o condiţie necesară pentru a dobândi calitatea de beneficiar al plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă este aceea ca beneficiarul să exploateze terenul agricol pentru care solicită plata, astfel că orice raport juridic care îi asigură solicitantului de plăţi directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă dreptul de a folosi o anumită suprafaţă de teren este susceptibil de a se încadra în prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006.

Înalta Curte constată că nu poate fi primită nici critica recurentei referitoare la încălcarea prevederilor Legii nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, judecătorul fondului constatând în mod corect că lipsa formei autentice a contractelor nu este un motiv pentru a nu fi luate în considerare, acestea valorând antecontracte de vânzare-cumpărare şi fac dovada folosinţei/utilizării de la data încheierii lor conform menţiunii din cuprinsul contractelor respective potrivit căreia reclamanta "intră in posesia suprafeţei de teren " de la data încheierii acestor contracte.

Totodată, Înalta Curte constată în acord cu prima instanţă, că potrivit art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, în forma în vigoare la data emiterii proceselor-verbale contestate, reglementa o altă condiţie de acordare a plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă, respectiv aceea ca solicitantul să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea. În acest sens, intimata-reclamantă a prezentat documentele care atestă că terenurile au fost predate în posesia sa la data semnării înscrisurilor respective.

Referitor la critica recurentei potrivit căreia nu poate fi obligată la plata dobânzii fiscale motivat de faptul că sumele acordate de APIA cu titlu de subvenţie provin de la bugetul Uniunii Europene, se constată că şi această critică este nefondată.

Câtă vreme dispoziţiile art. 120 şi 124 Codul de procedură fiscală statuează că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat se datorează dobândă, nu se poate susţine că prevederile Codului de procedură fiscală sunt aplicabile doar în cazul încasării sumelor datorate de reclamantă, fără a fi aplicabile în cazul restituirii de către recurentă a sumelor reţinute nelegal.

În fine, nici critica referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi reţinută, câtă vreme s-a constatat că pârâta se află în culpă procesuală, iar susţinerea recurentei în sensul că bugetul său nu prevede sume cu destinaţia de cheltuieli de judecată este lipsită de relevanţă, având în vedere prevederile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ.,potrivit cărora "Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Or, în cauza dedusă judecăţii, culpa procesuală a pârâtei rezultă implicit din soluţia dată de către instanţa de fond.

Prin urmare, rezultă fără putinţă de tăgadă că instituţia pârâtă a fost în culpă şi, faţă de dispoziţiile art. 275 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că soluţia pronunţată de instanţa de fond în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată este legală.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., a sumei de 2000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 din C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 250/CA/2014-P.I. din 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Oradea - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâta, la plata către intimata-reclamantă, a sumei de 2000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) din C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2017.