Reserve officers’ appeal over recall order annulled for lack of signature; lower court’s inadmissibility ruling upheld

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28 iulie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP. şi QQ. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Ministrul Afacerilor Interne RR., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună "obligarea pârâţilor la punerea în aplicare a actelor/ordinelor emise, în conformitatea conţinutului lor şi în termenele stipulate în sensul de a pune de îndată şi fără echivoc în aplicare dispoziţiile Ordinului nr. 170/2014 pentru ocuparea posturilor MAI, prin prisma dispoziţiilor Notei Raport prin rechemarea în activitate a cadrelor în rezervă, ca prim criteriu".

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2714 din 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP. şi QQ., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Ministrul Afacerilor Interne RR., ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP. şi QQ. au formulat recurs, solicitând casarea sentinţei recurate şi în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa obligării pârâţilor la aplicarea dispoziţiilor Ordinului nr. 170/2014, care a modificat Ordinul nr. 665/2008, completat prin Nota Raport nr. x/8.12.2014, în sensul rechemării în activitate a cadrelor trecute în rezervă.

Recurenţii susţin, în esenţă, că instanţa a apreciat în mod eronat cererea cu care a fost învestită, pronunţând o soluţie nelegală. Astfel, acţiunea promovată de cadrele în rezervă nu reclamă o încălcare a Legii nr. 80/1995, iar obiectul cererii dedusă judecăţii nu vizează aplicarea sau neaplicarea dispoziţiilor acestui act normativ, ci obligarea pârâţilor la aplicarea unor acte emise chiar de aceştia (Ordinul MAI nr. 170/2014, completat şi clarificat prin Nota Raport nr. x/8.12.2014), producătoare de efecte juridice, faţă de o categorie de persoane interesate.

Calitatea reclamanţilor de cadre în rezervă, beneficiari ai dispoziţiilor Ordinului 665/2008, modificat prin Ordinul 170/2014, nu a fost contestată de pârâţi (dimpotrivă, a fost recunoscută atât prin răspunsul faţă de plângerea prealabilă, cât şi prin întâmpinările depuse). Instanţa a făcut o confuzie între calitatea efectivă a reclamanţilor şi condiţiile cerute de lege în situaţia ocupării unor posturi din cadrul MAI prin concurs, de către personalul recrutat din sursă externă aflate sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 80/1995. Prevederile legale incidente (dispoziţiile Legii nr. 80/1995, ordinele citate, notele raport) conferă cadrelor în rezervă dreptul de a fi reîncadrate/rechemate în activitate. Instanţa, pornind de la un raţionament eronat, a asimilat condiţiile de reîncadrare a rezerviştilor, cu condiţiile cadrelor recrutate din rândul personalului extern. Legea nr. 80/1995 face o distincţie clară între cadrele în rezervă şi personalul recrutat/selecţionat din sursă externă. În fine, au mai susţinut recurenţii, nici ordinul de ministru, nici nota raport nu au fost contestate, suspendate ori revocate.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne şi Ministrul Afacerilor Interne au solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, condiţiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (e) C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: [...]

e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".

Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. [...]"

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza I din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materia cererii de chemare în judecată, "(1) orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă [...], precum şi semnătura."

În acelaşi sens, potrivit art. 194 lit. f) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde semnătura, iar art. 196 alin. (1) teza I acelaşi Cod prevede că "(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde [...] ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul a fost formulat prin avocat RR. în numele recurenţilor-reclamanţi, cu împuternicire avocaţială anexată, însă fără să fie semnat de recurenţii-reclamanţi sau de către reprezentantul lor convenţional.

Prin raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a reţinut că recursul nu este semnat de avocat RR., reprezentantul convenţional al recurenţilor-reclamanţi, cu împuternicire avocaţială ataşată la dosar, recursul fiind admisibil numai sub rezerva semnării exemplarului cererii de recurs din dosar, de către reprezentantul convenţional al recurenţilor-reclamanţi sau, după caz, a depunerii unui exemplar semnat al cererii de recurs până la termenul la care completul de filtru va proceda la examinarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurenţilor-reclamanţi la domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, menţionat în cuprinsul cererii de recurs, la data de 13.10.2017, potrivit dovezii de înmânarea aflată la dosarul de recurs.

Prin încheierea din data de 14 februarie 2018, reţinând diligenţele întreprinse pe parcursul procedurii de filtru de către reprezentantul convenţional al recurenţilor-reclamanţi în vederea administrării drepturilor procesuale ale acestor părţi, precum şi că raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat prin modalitatea depunerii în cutia poştală, deşi adresa de comunicare indicată aparţine unui cabinet de avocat, iar prin cererea de recurs a fost indicată şi persoana responsabilă cu primirea corespondenţei, potrivit dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ., completul de filtru a dispus emiterea unei adrese către recurenţii-reclamanţi, prin reprezentant convenţional avocat RR., ce a fost comunicată la domiciliul procesual ales indicat în cererea de recurs, prin care s-a pus în vedere recurenţilor să procedeze la semnarea exemplarului cererii de recurs din dosar sau, după caz, să depună la dosarul cauzei un exemplar semnat al recursului (de către reprezentantul convenţional sau de către recurenţii-reclamanţi), sub sancţiunea anulării cererii de recurs, prorogându-se discutarea admisibilităţii în principiu a recursului pentru termenul de judecată din 9 mai 2018.

Ca urmare a comunicării către părţile recurente a Adresei emisă de instanţă la 19 martie 2018, conform dovezii de comunicare din data de 22.03.2018, recurenţii-reclamanţi nu au comunicat instanţei un exemplar semnat al recursului (de către reprezentantul convenţional sau de către recurenţii-reclamanţi) şi nici nu au procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), recursul necuprinzând semnătura părţilor recurente-reclamante sau a reprezentantului lor convenţional, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată. Astfel, această cerinţă de formă a cărei neîndeplinire este sancţionată cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., nu a fost complinită de către recurenţii-reclamanţi până la termenul de judecată de astăzi, 9 mai 2018, fixat pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. e) din C. proc. civ., întrucât cererea de recurs nu este semnată de către reprezentantul convenţional sau de către recurenţii-reclamanţi.

2. Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanţii A., ş.a.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP. şi QQ. împotriva sentinţei civile nr. 2714 din 22 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2018.