Jurisdictional conflict over tax inspection acts: plaintiff's choice of court at central authority's domicile fixes territorial competence under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Serviciul de inspecţie economico-financiară şi Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 45 din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobate prin H.G. nr. 101/2012 şi ale art. 8 alin. (1) şi art. 11 lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a solicitat:

• anularea, în integralitate, a deciziei nr. 45/P/08.05.2017 emise de MFP, privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de A. împotriva dispoziţiei obligatorii nr. x/16.01.2017 şi a raportului de inspecţie economico-financiară nr. x/16.01.2017;

• anularea, în integralitate, a dispoziţiei obligatorii nr. x/16.01.2017 şi a raportului de inspecţie economico-financiară nr. x/16.01.2017, anexat acestei dispoziţii obligatorii - acte emise de DGRFP Ploieşti - SIEF;

• obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 4894 din 12 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, faptul că în cauză se ridică problema competenţei teritoriale a instanţei, respectiv a modului de interpretare a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi că în cadrul litigiilor de contencios administrativ nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., referitoare la prorogarea de competenţă în cazul cererilor de chemare în judecată introduse împotriva mai multor pârâţi.

S-a mai apreciat că dispoziţiile art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală se completează doar cu cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004 (privind obiectul acţiunii în contencios administrativ), iar nu şi cu cele ale art. 10 privind stabilirea instanţei competente, că, deşi doar decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi atacată în faţa instanţei de contencios, potrivit art. 281 alin. (2), competenţa instanţei nu se determină în raport de aceasta, ci de actul administrativ care produce efecte juridice faţă de reclamantă, precum şi că stabilirea competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti denotă o interpretare formală, simplistă, lipsită de o coerenţă logică juridică a prevederilor art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.02.2018, sub dosar nr. x/2018.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 56 din 14 martie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că în raport de dispoziţiile O.G. nr. 94/2011 şi H.G. nr. 101/2012, precum şi cele ale art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cererii pendinte revine curţii de apel (în raport de rangul emitentului Ministerul Finanţelor Publice), iar cea teritorială revine deopotrivă instanţei de la domiciliul reclamantei şi celei de la sediul pârâtului precizat, alegerea aparţinându-i exclusiv reclamantei - în virtutea beneficiului acordat de legiuitor titularului acţiunii.

Cum reclamanta şi-a manifestat dreptul de opţiune în sensul de a investi instanţa de la sediul pârâtului Ministerului Finanţelor Publice, aspect reiterat, de altfel, şi cu ocazia concluziilor de respingere a excepţiei de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu de către Curtea de Apel Bucureşti, s-a apreciat că această competenţă teritorială a fost pe deplin câştigată cauzei, astfel că nici pârâţii şi nici instanţa din oficiu nu aveau posibilitatea să o conteste.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În sensul celor expuse la pct. I.1., se constată că reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Serviciul de inspecţie economico-financiară şi Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect anularea deciziei emise de MFP în soluţionarea contestaţiei formulate de societatea reclamantă împotriva unor acte emise de DGRFP Ploieşti - SIEF, precum şi anularea acestor acte, respectiv dispoziţia obligatorie şi raportul de inspecţie economico-financiară.

Înalta Curte constată că, împotriva dispoziţiei obligatorii şi a raportului de inspecţie, reclamanta a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă de către Ministerul Finanţelor Publice prin Decizia nr. 45/P/08.05.2017.

Potrivit art. 23 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare:

"(1) Împotriva dispoziţiei obligatorii se poate formula plângere prealabilă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziţiei obligatorii se face de către Ministerul Finanţelor Publice ..."

Dispoziţiile art. 45 din H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, invocate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prevăd că "decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii".

În raport de aceste dispoziţii legale, actul administrativ vătămător pentru reclamantă este reprezentat de Decizia nr. 45/P/08.05.2017 de soluţionare a plângerii prealabile, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, competenţa materială şi teritorială fiind atrasă în raport cu această decizie.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.(…) (3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

Având în vedere obiectul acţiunii, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv decizia de soluţionare a plângerii prealabile, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel, exclusiv în raport de rangul autorităţii emitente a actului atacat, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În prezenta cauză, reclamanta A. S.R.L. are sediul în oraşul Sinaia, judeţ Prahova, localitate aflată în raza de competenţă a Curţii de Apel Ploieşti, iar pârâtul Ministerul Finanţelor Publice are sediul în municipiul Bucureşti, localitate aflată în raza de competenţă a Curţii de Apel Bucureşti.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 116 din C. proc. civ., reclamanta are alegerea între cele două instanţe deopotrivă competente, or aceasta în prezenta cauză a ales ca instanţă competentă pentru soluţionarea cauzei Curtea de Apel Bucureşti.

Prin urmare, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 10 alin. (3), privitor la regulile de competenţă teritorială alternativă, Înalta Curte constată că instanţa de contencios administrativ competentă teritorial să soluţioneze acţiunea reclamantei este Curtea de Apel Bucureşti, instanţa iniţial învestită.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta societatea A. S.R.L. şi pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Serviciul de inspecţie economico-financiară, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2018.