Appeal against CSM decision invalidating judicial promotion exam result dismissed as unfounded

Asupra contestaţiei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 5 februarie 2018, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea, în parte, a Hotărârii nr. 1318 din data de 19 decembrie 2017, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus invalidarea rezultatului obţinut de acesta (candidatul cu codul x) la concursul pentru promovarea pe loc a judecătorilor în funcţii de execuţii pentru obţinerea gradului profesional de judecător de curte de apel.

În motivare, a susţinut contestatorul că prin Hotărârea Plenului CSM nr. 941/21.09.2017 s-a stabilit organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, efectivă şi pe loc, conform calendarului de concurs prevăzut în anexa 1 la această hotărâre, precum şi numărul de posturi pentru promovarea pe loc a judecătorilor, sub condiţia finanţării posturilor, arătându-se, la art. 6, că "nu sunt incluse locurile pentru promovarea pe loc la instanţele militare".

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie cel care este titular al acţiunii şi în litigiul de faţă, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-SCAF sub nr. x/2017.

Formulând cerere de înscriere la concurs, numitul A. a optat pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie, pentru obţinerea gradului corespunzător instanţei ierarhic superioare, respectiv a gradului profesional de judecător de curte de apel, specializarea drept penal.

Cererea sa de înscriere a fost respinsă, pentru "lipsa posturilor scoase la concurs pentru promovarea la instanţele militare; cadru militar activ pentru promovare la instanţele civile", fapt ce a determinat contestarea Hotărârii Plenului CSM nr. 1187/16.11.2017, dosarul având nr. x/2017 pe rolul ICCJ-SCAF.

Dând eficienţă prevederilor art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, Comisia de organizare a concursului a permis participarea contestatorului la probele de examinare a cunoştinţelor teoretice şi practice în specializarea drept penal, acesta obţinând nota finală 8,525, fiind clasat în poziţia 36 din totalul celor 83 de candidaţi.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1317/19.12.2017 au fost validate rezultatele finale ale concursului de promovare, fiind respins contestatorul A., iar prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1318/19.12.2017 a fost invalidat codul x, aparţinând contestatorului din cauza de faţă, reţinându-se că acesta nu a obţinut o medie care să-i permită promovarea pe loc pe postul de judecător la curtea de apel şi nu au existat locuri separate alocate instanţelor militare, fiind invocate prevederile art. 35 lit. c din Legea nr. 317/2004, ale art. 47 din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin HCSM nr. 621/2006.

Susţine contestatorul, în cererea sa de anulare în parte a Hotărârii Plenului CSM nr. 1318/2017, că, în ceea ce-l priveşte, nu sunt întrunite dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Regulament, pentru a se dispune invalidarea rezultatului obţinut de candidatul având codul x, cât timp, până la soluţionarea contestaţiei îndreptate împotriva Hotărârii CSM nr. 1187/16.11.2017 (dosar nr. x/2017 al ICCJ-SCAF), Plenul CSM nu putea constata că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului, respectiv că nu a îndeplinit condiţiile legale de participare la concurs.

În atare condiţii, susţine contestatorul că este nelegală şi netemeinică Hotărârea Plenului CSM nr. 1318/2017, fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale şi regulamentare, respectiv a art. 28 din Regulamentul aprobat prin HCSM nr. 621/2006, intimatul exercitându-şi abuziv dreptul de apreciere, hotărârea fiind emisă cu exces de putere, în sensul prevăzut de art. 2, alin. (1), lit. n din Legea nr. 554/2004.

În susţinerea contestaţiei au fost depuse înscrisuri, respectiv extrase de pe portalul ICCJ cu cele două dosare anterior menţionate, codul atribuit contestatorului, rezultatele finale ale concursului, tabelul candidaţilor admişi, Hotărârea Plenului CSM nr. 1317/2017 şi hotărârea contestată.

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes, solicitând în principal, respingerea contestaţiei, ca lipsită de interes, iar în subsidiar, respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei pe care a invocat-o, intimatul CSM a arătat că, urmare parcurgerii probelor de concurs, contestatorul a fost declarat respins, pentru neîncadrarea în numărul limită de posturi scoase la concurs, acesta obţinând media 8,525, astfel că scopul urmărit prin contestaţia formulată nu mai poate fi atins.

În privinţa fondului cererii de chemare în judecată, a susţinut intimatul CSM că este neîntemeiată contestaţia formulată de numitul A., date fiind dispoziţiile cuprinse în ar. 47 din Legea nr. 303/2004 şi în art. 28 din Regulament, care permiteau Plenului CSM fie să valideze rezultatele concursului, fie să invalideze, total sau parţial, aceste rezultate.

În ceea ce-l priveşte pe contestatorul A., Plenul CSM putea doar să invalideze rezultatul obţinut de acesta, întrucât nu îndeplinea în mod cumulativ condiţiile legale de promovare pe loc la o instanţă ierarhic superioară, cât timp cel în cauză nu a obţinut o medie care să-i permită promovarea pe loc pentru gradul profesional de judecător de curte de apel, coroborat cu faptul că nu au existat locuri separate alocate instanţelor militare.

Totodată, a mai arătat intimatul CSM că posibilitatea participării contestatorului la concurs ca urmare a efectului suspensiv "ope legis" conferit contestaţiei formulate împotriva soluţiei prin care s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 43 şi urm. din Legea nr. 303/2004 nu poate echivala cu validarea rezultatului obţinut, în lipsa îndeplinirii tuturor cerinţelor legale, printre care se numără şi aceea a obţinerii unui rezultat care să-i permită contestatorului încadrarea în numărul de posturi alocate promovării pe loc.

Intimatul CSM a depus la dosar întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii Hotărârii Plenului CSM nr. 1318/2017.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

1. Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte reţine următoarele:

Excepţia invocată de intimatul CSM, privind lipsa de interes a contestatorului în formularea şi susţinerea contestaţiei sale, îndreptată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1318/2017, este neîntemeiată, argumentele avute în vedere de autorul excepţiei reprezentând, în contextul factual determinat de înscrierea la concurs a candidatului A., aspecte care ţin de analiza pe fond a criticilor sale, ce au vizat contestarea soluţiei de invalidare a rezultatului obţinut la examenul de promovare a magistraţilor în funcţii de execuţie vacante.

Chiar şi în situaţia în care candidatul nemulţumit de invalidarea rezultatului său la un asemenea concurs nu a îndeplinit cerinţa de a obţine o medie care să-l situeze în limita posturilor atribuite în sesiunea respectivă, pentru promovarea pe loc, asta nu împiedică cercetarea criticilor de nelegalitate pe care cel ce se consideră vătămat în dreptul său ori în interesul său legitim le formulează în raport de actul administrativ contestat, fapt ce implică analiza pe fond a respectivelor critici.

Din această perspectivă, apreciază instanţa de contencios administrativ competentă că se impune verificarea temeiniciei contestaţiei prin analiza tuturor condiţiilor legale şi regulamentare ce au condus la adoptarea, prin actul atacat, a soluţiei de invalidare a rezultatului obţinut la examenul de promovare în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017, fără a se opri această cercetare doar la constatarea neîncadrării notei obţinute de contestatorul A. în numărul de posturi scoase la concurs pentru promovarea pe loc la instanţa ierarhic superioară.

De altfel, soluţia contestată a vizat neîndeplinirea cumulativă a două condiţii, astfel că acestea trebuie analizate cumulativ şi în prezenta contestaţie. O limitare doar la verificarea înscrierii mediei obţinute de contestatorul A. în limita celor care permit ocuparea posturilor scoase la concurs nu este suficientă, cât timp prevederile art. 30 din Regulament arată că "(1) Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 3 luni de la data validării concursului.

(2) Dispoziţiile art. 28 alin. (4) şi ale art. 29 se aplică în mod corespunzător".

În virtutea acestei norme legale, contestatorul ar putea fi îndreptăţit să creadă că îşi poate valorifica rezultatul obţinut în intervalul de timp prevăzut de legiuitor, fiind însă împiedicat doar de soluţia de invalidare ce ar fi menţinută pentru unicul motiv al neîncadrării notei sale în categoria celor care au condus la ocuparea posturilor scoase la concurs.

Or, motivele care au condus la invalidare au fost privite cumulat, fiind necesară analiza lor pe fondul cauzei, în raport de obiectul contestaţiei de faţă.

Prin urmare, excepţia lipsei de interes, invocată de intimatul CSM, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru considerentele arătate anterior.

2. Analizând contestaţia, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

Contestarea succesivă a actelor administrative emise de intimatul CSM în derularea mai multor etape ale examenului de promovare în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017 determină luarea în considerare, la momentul pronunţării prezentei hotărâri, a soluţiilor pronunţate anterior, în dosarul nr. x/2017, precum şi în dosarul nr. x/2017, ambele înregistrate pe rolul ICCJ-SCAF.

În cadrul dosarului nr. x/2017 s-a admis, prin Decizia nr. 999/09.03.2018 a ICCJ, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fiind respinsă contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 941/21.09.2017, ca inadmisibilă, iar în dosarul nr. x/2017 s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în raport de prevederile art. 413 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2017

Este de observat că, prin respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei îndreptate împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 921/2017, s-a menţinut soluţia adoptată de intimatul CSM, aceea de a nu scoate la concurs niciun post pentru promovarea pe loc la instanţele militare, fapt ce urmează a fi avut în vedere în litigiul pendinte în analiza condiţiilor legale pentru care s-a dispus invalidarea rezultatului obţinut de contestator la examenul din 26.11.2017.

S-a invocat de către contestator încălcarea prevederilor art. 28 alin. (11) din Regulament, raportat la faptul că, până la soluţionarea contestaţiei înregistrate împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1187/16.11.2017 (dosar nr. x/2017 aflat pe rolul ICCJ-SCAF), nu se putea dispune invalidarea rezultatului obţinut de către numitul A.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (11) din Regulament, "Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, concursul de promovare în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau că există dovada săvârşirii unei fraude".

Alegaţiile contestatorului în ceea ce priveşte nerespectarea condiţiilor legale de către intimatul CSM la dispunerea invalidării rezultatului obţinut de candidatul având codul x sunt neîntemeiate, deoarece, astfel cum se observă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale şi regulamentare, validarea se dispune în situaţia în care sunt îndeplinite toate condiţiile de participare la concurs, care trebuie să subziste pe toată perioada desfăşurării concursului, până la etapa finală, în care se adoptă măsura validării sau invalidării, în funcţie de respectarea sau nu a cerinţelor impuse candidaţilor.

Invalidarea rezultatului obţinut de candidatul A. a fost determinată de împrejurarea că acesta nu a obţinut o medie care să-i permită promovarea pe loc pe postul de judecător la o curte de apel, precum şi de faptul că nu au existat locuri separate alocate instanţelor militare, acesta fiind motivul respingerii candidaturii sale.

Art 28 alin. (5) din Regulament prevede că "în cazul promovării pe loc, ocuparea locurilor se realizează în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de locuri scoase la concurs aferente gradului profesional şi materiei pentru care s-a optat".

Pentru examenul de promovare în funcţii de execuţie din 26.11.2017 au fost alocate, pentru promovarea pe loc, 25 de posturi pentru materia drept penal, iar contestatorul A. s-a clasat pe poziţia 36 din totalul celor 83 de candidaţi, neputând, aşadar, opta pentru vreunul din locurile scoase la concurs în vederea promovării pe loc, în grad de judecător la o instanţă ierarhic superioară celei la care activează în prezent.

Totodată, se reţine că nu au fost alocate posturi pentru instanţele militare, pentru promovarea pe loc, această opţiune a intimatului CSM în politica de resurse umane pe care autoritatea publică emitentă a Hotărârii nr. 941/2017 este chemată să o exercite fiind confirmată de către instanţa de contencios administrativ competentă, în sensul legalităţii dispoziţiei de a nu aloca respectivele locuri la concursul de promovare pe funcţii de execuţie din noiembrie 2017.

În atare condiţii, chiar dacă i s-a permis contestatorului A. să participe la examen, acesta beneficiind de efectul suspensiv "ope legis" al executării Hotărârii Plenului CSM nr. 941/2017 şi Hotărârii Plenului CSM nr. 1187/16.11.2017, conform prevederilor art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, dată fiind exercitarea dreptului său de a contesta respectivele hotărâri, acest fapt nu poate conduce la validarea unui rezultat obţinut la un examen în care nu au fost alocate posturi pentru opţiunea manifestată de candidat, participarea sa la concurs fiind una iluzorie, fără suport real în prefigurarea unui rezultat corespunzător unui loc aflat pe lista celor aprobate de autoritatea publică CSM.

Cât priveşte susţinerile contestatorului în sensul manifestării de către intimatul CSM a unui exces de putere, în sensul definiţiei date acestei noţiuni prin prevederile art. 2 alin. (1), lit. n din Legea nr. 554/2004, reţine Înalta Curte că politica de resurse umane, ce include şi stabilirea locurilor alocate pentru promovarea pe loc şi pentru promovarea efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor intră în atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, iar dreptul de apreciere în privinţa numărului de posturi aprobate pentru examenul din noiembrie 2017 s-a manifestat în limitele permise de normele legale şi regulamentare, fără a reprezenta o escaladare a câmpului de aplicare a cadrului normativ privind resursele umane din instanţele judecătoreşti şi unităţile de parchet.

3. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de domnul judecător A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1318/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, invocată prin întâmpinare de către intimat.

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1318 din 19 decembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2018.