Challenging prosecutorial refusal of state legal aid: Appeal annulled for lack of proof of representative status by non-lawyer mandator

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, E. - Prim Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, F. S.R.L., G. S.R.L., H., I., J. şi chematul în garanţie Procurorul General al României, au solicitat "a) anularea înscrisului 2246/C/2016 din 21.11.2016 al Parchetului ICCJ, înscrisul 453/VIII/1/2013 din 30.09.2016, asumat sub semnătură şi sigiliu de E., înscrisul 10491/2016 din 09.09.2016 al Parchetului ICCJ; b) anularea înscrisurilor, toate trei făcând dovada refuzului intimaţilor de a ne recunoaşte un drept al nostru de a fi apăraţi de stat prin procurori şi de a ne recupera prejudiciul fără a fi expuşi taxei judiciare de timbru care este împovărătoare şi adaugă la prejudiciu care este deja la 240.000 RON".

Prin încheierea de şedinţă din 8 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 242 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei privind acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, E. - Prim Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, F. S.R.L., G. S.R.L., H., I., J. şi chematul în garanţie Procurorul General al României, pentru neîndeplinirea obligaţie de a face demersuri pentru identificarea domiciliului/sediului a doi pârâţi, precum şi pentru nedepunerea înscrisurilor menţionate în încheierea din 25.10.2017.

2. Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva încheierii menţionate, au formulat recurs reclamanţii A., B., C. şi D., solicitând casarea încheierii şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti pentru continuarea judecăţii.

Recurenţii arată că încheierea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept procedural incidente, în speţă a prevederilor art. 242 C. proc. civ. Prima instanţă a apreciat greşit că reclamanţii nu au îndeplinit obligaţiile impuse prin încheierea din 25.10.2017, împiedicând desfăşurarea normală a procesului. Măsurile dispuse de instanţă în sarcina reclamanţilor au fost îndeplinite, aceştia depunând la dosarul curţii de apel adresele a căror anulare o solicită şi indicând locul unde urmau să fie citaţi pârâţii. În plus, arată recurenţii, aceste înscrisuri au fost depuse din nou, ataşat cererii de recurs declarate în cauză, astfel încât motivele suspendării nu mai subzistă, impunându-se casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

3. Apărările intimaţilor

Legal citaţi, intimaţii-pârâţi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, E. - Prim Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, F. S.R.L., G. S.R.L., H., I., J. şi intimatul-chemat în garanţie Procurorul General al României nu au formulat întâmpinare la cererea de recurs.

4. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocată din oficiu, este întemeiată.

4.1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 80 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară".

În ceea ce priveşte excepţia procesuală invocată din oficiu, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost formulată şi semnată, în numele reclamanţilor A., B., C. şi D. (persoane fizice) de către K., iar la dosar nu a fost depusă şi dovada calităţii de reprezentant (respectiv, o procură în original sau în copie legalizată).

Persoana fizică poate fi reprezentată în procesul civil convenţional de către avocat, dar şi de o altă persoană care nu are această calitate, deci de mandatar neavocat. În cazul mandatului dat unui avocat, acesta se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei. Însă, pentru cealaltă ipoteză, art. 85 alin. (1) C. proc. civ. prevede că împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin înscris autentic.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a recursului, din perspectiva cerinţei de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. a cărei neîndeplinire este sancţionată cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., constatând că cererea de recurs a fost formulată şi redactată prin mandatar neavocat, iar la cerere nu s-a alăturat şi dovada calităţii de mandatar, prin rezoluţia din 21 martie 2018, Înalta Curte a pus în vedere recurenţilor-reclamanţi să facă dovada calităţii de reprezentant a lui K., persoana care a redactat şi semnat cererea de recurs în numele recurenţilor-reclamanţi, sub sancţiunea anulării cererii, fiind citaţi cu menţiune în acest sens pentru termenul de judecată din 9 mai 2018.

Conform art. 82 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

În cauza de faţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a pus în vedere părţilor recurente să depună la dosar dovada calităţii de reprezentant al recurenţilor-reclamanţi pentru K., în condiţiile art. 85 alin. (1) C. proc. civ., însă, deşi au fost citate cu menţiune în acest sens, potrivit dovezilor de înmânare a citaţiilor aflate la dosarul cauzei, aceştia nu au înţeles să se conformeze.

Prin urmare, Înalta Curte constată că la dosar nu se găseşte dovada puterii de reprezentare a recurenţilor-reclamanţi, urmând a aplica sancţiunea nulităţii recursului pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, în condiţiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., la care art. 486 alin. (3) din acelaşi cod face trimitere în mod expres.

4.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 82 alin. (1) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al recurenţilor-reclamanţi pentru K., invocată din oficiu, constatând că este întemeiată, şi va anula recursul reclamanţilor, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al recurenţilor-reclamanţi pentru K.

Anulează recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva încheierii de şedinţă din 8 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2018.