Collaborator status under O.U.G. 24/2008: objective scope of "restriction of fundamental rights" and inapplicability of good-faith or fear-based defenses to informal Securitate reports

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 noiembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 691 din 11 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2. a formulat recurs pârâtul A., criticând-o, ca nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi respingerea cererii de chemare în judecată.

În susţinerea recursului arată că cele două situaţii reţinute în sarcina sa, în sensul că ar fi oferit Securităţii informaţii despre anumite persoane, nu au fost corect interpretate de instanţa de fond. Recurentul consideră că avea motive serioase să se îndoiască de onestitatea persoanelor care afirmau public că ascultă postul de radio "B." ori spuneau public glume politice şi să creadă că faptele persoanelor respective puteau fi provocări menite să îl supună unor neplăceri.

Recurentul critică interpretarea dată de instanţa de fond prevederilor art. 2 lit. b teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008. Calitatea de colaborator al Securităţii presupune existenţa unei intenţii directe, concluzie care se trage din textul art. 2 lit. b teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008 - "persoana care a furnizat informaţii…prin care se denunţau activităţile…şi care au vizat îngrădirea".

Recurentul apreciază că textul normativ cuprinde o clauză de exonerare în privinţa persoanei care, din teamă, pentru a evita să fie trasă chiar ea la răspundere, făcea un denunţ. În aceste sens, recurentul consideră că instanţa de judecată trebuia să verifice dacă cele doua presupuse victime şi-au exercitat drepturile cu bună-credinţă, în condiţiile în care acestea au ignorat dreptul recurentului la siguranţă şi integritate. Instanţa de fond nu a avut nicio probă din care să rezulte că manifestările celor doi nu au fost acte prin care să testeze atitudinea recurentului faţă de regimul politic.

Recurentul consideră că, date fiind aceste aspecte, este nevinovat, denunţurile nu au fost făcute în scopul de a îngrădi drepturile cuiva, nu şi-a dorit şi nici nu a urmărit acest lucru, ci a acţionat din teamă, crezând că se află în faţa unor provocări.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile recurate, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2017, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului, apreciind că argumentele formulate de către recurentul-pârât pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond.

5.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

5.2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune al cărei obiect vizează constatarea calităţii de colaborator la Securităţii în privinţa recurentului-pârât A.

Criticile recurentului-pârât, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

În analiza efectuată de prima instanţă asupra fondului cauzei aceasta a avut de cercetat dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calităţii de colaborator al fostei Securităţi a pârâtului A.

Potrivit prevederilor art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, "b) (este) colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului."

Prima instanţă a examinat, în cuprinsul hotărârii pronunţate, informaţiile furnizate de pârât în perioada colaborării acestuia cu organele fostei Securităţi, reţinând în mod corect că sunt întrunite cumulativ cerinţele normei legale anterior enunţată.

Prima condiţie instituită de acest text de lege, ce se referă la furnizarea de informaţii referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist, se apreciază ca fiind îndeplinită, atât timp cât pârâtul a furnizat informaţii privind pe colegii săi, C., care asculta emisiuni religioase la postul de radio "B." şi D., care a spus un banc politic, activităţi care, la vremea respectivă, erau considerate activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care erau de natură a produce consecinţe negative asupra celor vizaţi.

Astfel cum este reglementată ipoteza legală, este suficient ca acţiunea de furnizare a informaţiilor către organele de securitate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fără a fi necesar să se probeze în concret un rezultat care să rezide în îngrădirea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unei persoane.

Reţine instanţa de control judiciar că este îndeplinită în speţă şi cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, aceea ca informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţile fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informaţiilor, pârâtul a conştientizat că asupra persoanelor vizate de informaţiile respective pot fi luate măsuri de urmărire şi verificare, prin care se încalcă dreptul la viaţă privată.

Deşi pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat, în speţă, această condiţie este depăşită pentru că, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, în urma informaţiei furnizate de A. prin Nota informativă din 01.07.1982, numitul C. a fost luat în evidenţa organelor de securitate.

Nu poate fi primită susţinerea recurentului, în sensul că denunţul nu a fost făcut în scopul de a îngrădi drepturile cuiva, nu şi-a dorit şi nici nu a urmărit acest lucru, ci a acţionat din teamă. Acestea sunt simple susţineri, fără suport probator şi nerelevante din perspectiva textului de lege anterior invocat.

În speţă, faţă de argumentele invocate de recurent, raportat la contextul în care a acceptat colaborarea cu organele de securitate, se observă că nu operează condiţiile arătate în cuprinsul tezei a II-a a art. 2 lit. b şi care ar duce la exonerarea persoanei verificate de reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Potrivit acestei teze, pentru ca informaţiile furnizate să nu fie luate în considerare este necesar ca, în mod cumulativ, datele puse la dispoziţia Securităţii să fie cuprinse "în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare" şi ca acestea să nu se refere decât la "cauza pentru care a fost cercetată, fie judecată şi condamnată". Respectivele condiţii se referă la o situaţie de excepţie - în care definiţia enunţată de prima teză a articolului nu se aplică - şi sunt, în consecinţă, de strictă interpretare şi aplicare.

Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

5.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură, în temeiul art. 496 alin. (1) acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 691 din 11 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2018.