Cassation of administrative judgment for lack of independent judicial reasoning in challenge to EU funds eligibility decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 iulie 2015, astfel cum a fost precizată în sensul îndreptării erorii materiale, reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, a solicitat: - anularea Deciziei nr. OI/166/ES/04.02.2015 de respingere a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare; - anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x emis de OIPOSDRU-MEN; - să se constate eligibilă suma în cuantum de 271.047,03 RON, reprezentând cheltuieli de management ale proiectului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 404 din 8 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei Universitatea din Craiova, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x emis de OIPOSDRU - MEN şi decizia nr. OI/166/ES/04.02.2015 şi a constatat eligibilă suma în cuantum de 271.047,03 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale (OIPOSDRU - MEN) a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii reclamantei Universitatea din Craiova, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât susţine că sentinţa atacată încalcă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, respectiv argumentele proprii ale instanţei de fond bazate pe propriul raţionament juridic, precum şi pe interpretarea probelor administrate în cauză.

Instanţa de fond a anulat actele de control întocmite de autoritatea pârâtă fără a arăta în considerentele hotărârii motivele de fapt care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate prin dispozitiv, prin raportare directă şi concretă la probatoriile administrate în cauză ori la dispoziţiile de drept material incidente în materie.

De asemenea, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, anulând, fără motivare, actele de control întocmite în mod legal de pârât, autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene.

În opinia recurentului, echipa de verificare a constatat cheltuieli neeligibile în cuantum de 271.047,03 RON, având în vedere că verificarea plafonului de 5% se poate realiza doar la finalizarea implementării proiectului prin raportare la valorile totale validate (realizate), conform Procedurii Operaţionale-Management Financiar-Procedura de verificare a cheltuielilor şi a cererilor de rambursare finale.

În fine, recurentul-pârât apreciază că titlul de creanţă contestat a fost emis cu respectarea tuturor prevederile legale incidente.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă Universitatea din Craiova a solicitat anularea recursului, susţinând că motivele invocate nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., referirile la art. 488 pct. 5 şi 6 fiind pur formale, fără a fi dezvoltate critici privitoare la hotărârea de fond, care să se circumscrie acestor motive de casare. Cu privire la fondul chestiunilor litigioase, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în esenţă, reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de la aceeaşi dată, Înalta Curte a luat act de schimbarea denumirii autorităţii pârâte în raport de dispoziţiile art. 10 din O.U.G. nr. 1/2017 din Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice în Ministerul Educaţiei Naţionale. Pe cale de consecinţă, s-a dispus modificarea citativului şi conceptarea în cauză, în calitate de recurent-pârât, a Ministerului Educaţiei Naţionale-Direcţia Organismul Intermediar pentru POSDRU şi intimat-pârât, a Ministerului Educaţiei Naţionale.

Prin încheierea din data de 14 februarie 2018, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului, a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Totodată, a dispus rectificarea citativului cauzei, conform art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 44/2016, în sensul menţionării, în calitate de recurent-pârât, a Ministerului Educaţiei Naţionale - Organismul intermediar în cadrul Programului operaţional "Capital uman" (OI POCU), în locul Ministerului Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar în cadrul Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" (OI POSDRU).

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului şi apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, la pronunţarea sentinţei atacate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere a criticilor formulate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, lipsind raţionamentul pe care s-a fundamentat convingerea instanţei de fond şi au fost înlăturate apărările formulate de pârât.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părţilor dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-au formulat în cauza dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, apărările opuse de pârât criticilor de nelegalitate invocate de reclamantă.

Hotărârea instanţei de fond nu permite nici exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere spre rejudecare, deşi, strict formal, instanţa de primă jurisdicţie s-a pronunţat pe fondul cauzei.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României garantează dreptul la un proces echitabil, garanţie ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente argumentele părţilor, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Este evident că soluţia judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunţată în favoarea uneia dintre părţi, prin raportare la motivele de fapt şi de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanţa de judecată de justeţea pretenţiilor părţii, dar instanţa de judecată nu se poate eschiva de la obligaţia de motivare a hotărârii, preluând integral argumentele părţii căreia i-a dat câştig de cauză.

Prin urmare, întrucât în cauza de faţă motivarea hotărârii de fond nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a format convingerea asupra fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar pe fond, se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru motivele expuse anterior, în raport de soluţia de casare cu trimitere la rejudecare, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de casare invocate de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar în cadrul Programului Operaţional "Capital Uman", acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond în rejudecare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar în cadrul Programului Operaţional "Capital Uman", va casa sentinţa civilă nr. 404 din 8 octombrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările opuse de pârât şi la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond ale cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar în cadrul Programului Operaţional "Capital Uman" împotriva sentinţei civile nr. 404 din 8 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2018.