Councillor’s conflict-of-interest report upheld after pasture concession vote

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 noiembrie 2014, sub nr. x/2014, în urma declinării de competenţă prin sentinţa administrativă nr. 1471/CAF/22.10.2014 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/28.07.2014.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 21 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a art. 3 al Hotărârii nr. 13/16.03.2011 a Consiliului Local Cergău, invocată de reclamantul A., constatând că, faţă de obiectul acţiunii, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 6 din 21 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2. şi împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de nelegalitate a art. 3 din H.C.L. Cergău nr. 13/16.03.2011, pronunţată prin încheierea din 21 ianuarie 2015, reclamantul A. a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând: în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, admiterea cererii sale, cu consecinţa anulării Raportului de evaluare nr. x/28.07.2014 întocmit de intimată, precum şi admiterea excepţiei de nelegalitate a art. 3 al H.C.L. Cergău nr. 13/16.03.2011; în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru a se pronunţa cu privire la toate motivele cererii de chemare în judecată.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept material referitor la noţiunea de "interes personal de natură patrimonială" prevăzută de art. 70 din Legea nr. 161/2003 şi art. 75 din Legea nr. 393/2004. Taxa de concesiune a fost aprobată exact aşa cum a fost propusă de către primar, ca iniţiator al proiectului, nici un consilier neavând vreo obiecţiune. Recurentul susţine că nu a avut niciun interes de natură patrimonială în Asociaţia B. Cergău Mare, iar instanţa nu a avut în vedere că interesul de natură pecuniară nu poate exista prin raportare la o asociaţie non-profit. A dovedit că nu are niciun folos material şi a depus dovada că nu este salariat al Asociaţiei, însă instanţa nu a dat eficienţă apărării sale, înlăturând şi apărările vizând lipsa de accesibilitate şi acurateţe ale art. 70 din Legea nr. 161/2003 şi art. 75 din Legea nr. 393/2004, deşi, din actele dosarului rezultă că nici chiar pentru persoanele având studii superioare (primarul) sau studii de specialitate (secretarul) aceste dispoziţii nu au avut claritatea necesară, de vreme ce nu au conştientizat că nu are dreptul să participe la votarea hotărârilor. Calitatea de preşedinte al Asociaţiei a fost declarată în timpul şedinţei în care a fost votată H.C.L. Cergău nr. 13/2011, astfel încât potrivit art. 48 din Legea nr. 215/2001, secretarul comunei trebuia să sesizeze că se poate interpreta că există conflict de interese pentru votarea proiectului propus de primar. Or, secretarul comunei a dat viza de legalitate, iar hotărârea a fost avizată de Prefect. Mai arată şi că, prin votarea H.C.L. nr. 13/2011 nu s-au creat avantaje materiale nici pentru sine şi nici pentru Asociaţie, legea prevăzând, la data respectivă atribuirea concesiunii în favoarea asociaţiilor crescătorilor de animale. Pe de altă parte, subvenţiile primite au fost folosite în interesul comunei.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul consideră că instanţa de fond nu a analizat apărările pe care le-a formulat, în referire la faptul că votul său nu a fost decisiv în adoptarea hotărârilor.

De asemenea, critică greşita soluţionare a excepţiei de nelegalitate a art. 3 din H.C.L. nr. 13/2011, cu privire la pct. 9 şi 10 din caietul de sarcini, apreciind că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanţa a respins excepţia ca inadmisibilă fără a motiva, simpla trimitere la un articol din lege nefiind suficientă pentru a considera că soluţia adoptată este motivată.

Totodată, sentinţa recurată nu cuprinde nicio motivare cu privire la apărarea vizând inexistenţa conflictului de interese la adoptarea H.C.L. nr. 23/2011. Astfel, prin formularea excepţiei de nelegalitate a art. 3 din H.C.L. nr. 13/2011 tindea să dovedească faptul că ceea ce s-a adoptat prin H.C.L. nr. 23/15.04.2011 a fost doar restabilirea legalităţii, deci nu se poate reţine existenţa vreunui conflict de interese.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională pentru Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile recurate, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecarea în fond.

5.2 Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

5.2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/28.07.2014, întocmit de intimata Agenţia Naţională de Integritate.

Prin raportul contestat au fost identificate elemente în sensul existenţei unui conflict de interese, în conformitate cu prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 75 lit. f) şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, întrucât reclamantul A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Cergău, judeţ Alba, a participat la adoptarea H.C.L. nr. 13/16.03.2011 şi H.C.L. nr. 23/05.04.2011 şi a semnat Contractul de concesiune nr. x încheiat între Consiliul Local Cergău şi Asociaţia B. şi Ovine "Tăuraşul" Cergău Mare, în calitate de preşedinte al Asociaţiei concesionare.

Criticile formulate de recurentul-reclamant, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate, sentinţa recurată fiind pronunţată ca urmare a interpretării şi aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

În temeiul art. 71 din acelaşi act normativ:

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Este de necontestat faptul că, în perioada evaluată de intimată, reclamantul avea calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Cergău.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Ca o detaliere a acestei interdicţii legale, în art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali se arată:

"(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

Art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, stipulează că "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...) f) o asociaţie sau o fundaţie din care fac parte."

În cauza de faţă, se constată că recurentul-reclamant, în calitate de consilier local al comunei Cergău, a participat la dezbaterea şi adoptarea Hotărârilor Consiliului Local Cergău nr. 13/16.03.2011 şi nr. 23/05.04.2011, prin care s-a aprobat concesionarea prin atribuire directă a păşunilor comunale din localităţile Cergău Mare şi Lupu în suprafaţă de 543 ha în favoarea Asociaţiei B. "Tăuraşul" Cergău Mare.

Pentru a exista conflict de interese în sensul art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 raportat la art. 70 din Legea nr. 161/2003, recurentul ar fi trebuit să aibă un interes patrimonial în problemele dezbătute în respectivele şedinţe ale Consiliului Local.

În condiţiile în care reclamantul era membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei B. "Tăuraşul" Cergău Mare, asociaţie care a beneficiat de atribuirea directă a contractului de concesiune nr. x, în baza hotărârilor adoptate de consiliul local, acesta avea obligaţia de a-şi anunţa la începutul dezbaterilor interesul personal şi de a se abţine de la vot, fiind evident că obiectivitatea sa este afectată.

Or, recurentul-reclamant nu a procedat de această manieră încălcând dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, fiind evident interesul personal în problema administrativă supusă dezbaterii Consiliului Local.

Susţinerile recurentului potrivit cărora calitatea de preşedinte al Asociaţiei B. "Tăuraşul" Cergău Mare a fost declarată în timpul şedinţei în care a fost votată H.C.L. nr. 13/2011 ori că la nivelul satelor Cergău şi Lupu era de notorietate calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei, nu pot fi primite de instanţa de control.

Astfel, în lumina principiului transparenţei decizionale şi a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, se impunea ca recurentul-reclamant "să anunţe" interesul personal la începutul dezbaterilor (nicidecum în timpul şedinţei/la momentul votului/ori în altă modalitate propusă de recurent), precum şi faptul că din această cauză nu va vota.

Situaţia de fapt este recunoscută de recurentul-reclamant, însă acesta susţine că nu a avut un interes personal patrimonial în sensul legii.

Înalta Curte nu poate reţine această susţinere. Potrivit dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, interesul personal, în cazul conflictului de interese, există şi când alesul local are posibilitatea să anticipeze că decizia autorităţii din care face parte ar putea prezenta un beneficiu pentru o asociaţie din care face parte.

Nu are relevanţă că recurentul nu a urmărit obţinerea unui interes personal pentru sine, cât timp conflictul de interese există în raport cu asociaţia din care face parte (lit. f.

Totodată, instanţa de fond a reţinut corect că sunt fără relevanţă susţinerile recurentului referitoare la faptul că secretarul comunei, care a dat avizul de legalitate hotărârii, nu a sesizat conflictul de interese şi nu l-a informat pe reclamant că nu are dreptul să voteze. În calitate de consilier local, recurentul-reclamant este cel care are obligaţia de a cunoaşte şi respecta regimul juridic al incompatibilităţilor şi al conflictului de interese, în raport de prevederile actului normativ special (Legea nr. 161/2003), neputându-se deroba de răspunderea care îi incumbă.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., critica recurentului referitoare la neanalizarea de către instanţa de fond a apărării potrivit căreia votul său nu a fost decisiv în adoptarea hotărârilor, este neîntemeiată. Se relevă din conţinutul sentinţei atacate că judecătorul fondului a analizat acest aspect, pe care l-a apreciat ca fiind fără relevanţă în cauză, întrucât din perspectiva normei legale care reglementează conflictul de interese nu interesează dacă votul consilierului local a fost decisiv şi nici persoana care a iniţiat şi susţinut proiectul de hotărâre.

Cât priveşte celelalte critici, invocate din perspectiva aceluiaşi motiv de casare, referitoare la respingerea ca nemotivată a excepţiei de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant, precum şi cea prin care se susţine că sentinţa recurată nu cuprinde nicio motivare cu privire la apărarea vizând inexistenţa conflictului de interese în cadrul H.C.L. nr. 23/2011, Înalta Curte reţine, de asemenea, că sunt neîntemeiate.

Verificând susţinerile din calea de atac declarată, în sensul nemotivării soluţiei date de judecătorul fondului asupra excepţiei de nelegalitate, reţine Înalta Curte că soluţia recurată este una legală sub aspectul respectării cerinţei motivării, fiind arătate argumentele esenţiale pentru care s-a considerat că aceasta este inadmisibilă. Din perspectiva art. 4 din Legea nr. 554/2004, verificarea legalităţii art. 3 al HCL Cergău nr. 13/16.03.2011, prin care a fost aprobat caietul de sarcini al concesiunii, nu are legătură cu controlul de legalitate în contencios administrativ al Raportului de evaluare nr. x/28.07.2014, prin care au fost identificate elemente în sensul existenţei unui conflict de interese în privinţa reclamantului, în conformitate cu art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 75 lit. f) şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004. Aşadar, se observă că soluţia adoptată a fost motivată de judecătorul fondului, fiind posibilă verificarea raţionamentului său în calea de atac.

De asemenea, din analiza considerentelor hotărârii atacate se constată că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pentru că au fost indicate motivele pentru care au fost admise şi cele pentru care au fost respinse susţinerile părţilor.

Astfel, verificând sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, deoarece judecătorul fondului a prezentat detaliat argumentele pe baza cărora a respins cererea, hotărârea pronunţată cuprinzând atât situaţia de fapt, probele administrate, cât şi motivarea în drept a soluţiei adoptate, răspunzând astfel exigenţelor art. 425 C. proc. civ.

În concluzie, este nefondată susţinerea recurentului că sentinţa recurată nu cuprinde nicio motivare cu privire la apărarea vizând inexistenţa conflictului de interese în cadrul H.C.L. nr. 23/2011.

Prin urmare, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, impunându-se a fi menţinută astfel cum a fost pronunţată.

5.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, găsind nefondate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 6 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2018.