Public official conflict of interest: mandatory recusal for signing contracts and payments to spouse's company under Law No. 161/2003 Art. 79

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05 ianuarie 2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/10.12.2014 întocmit de pârâtă în baza Legii nr. 176/2010.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 72 din 23 aprilie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei recurate şi, rejudecând contestaţia pe fond, admiterea contestaţiei şi anularea raportului de evaluare nr. x2014 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Recurenta-reclamantă critică sentinţa recurată pentru motive de netemeinicie, susţinând că prima instanţă nu a ţinut cont de afirmaţiile sale, referitoare la faptul că parcursul administrativ al documentelor ce priveau societatea nu implică o atribuţie de natură decizională, având doar un caracter tehnic, pregătitor.

În acest sens, arată recurenta-reclamantă că semnarea, în calitate de director executiv adjunct, a convenţiilor nr. x/15.05.2008, nr. x/15.07.2008 şi nr. x/15.10.2008 nu are un caracter decizional, având doar rolul de a confirma verificarea tehnică a documentaţiei, aceste convenţii fiind semnate în perioada 2007-2008 de către directorul executiv; semnarea de către recurenta-reclamantă a propunerilor de angajare de cheltuieli către B. S.R.L. este rezultatul unei verificări de ordin tehnic, nedecizional, deoarece această etapă nu creează obligaţii pentru instituţie, ci doar verifică disponibilitatea financiară; semnarea tabelelor nominale cu persoanele încadrate în muncă presupune verificarea concordanţei unor date din statele de plată şi pontaje, iar menţiunea "bun de plată" a fost aplicată de şeful compartimentului implicat în acţiunea de verificare; semnarea ordonanţărilor de plată nu s-a făcut de către reclamantă în calitate de ordonator de credite, deoarece nu deţinea poziţia de director executiv şi nici nu fusese împuternicită de către acesta să exercite atribuţii de ordonator de credite, ci pentru a nu bloca fluxul de documente, recurenta apreciind că nici această operaţiune nu are natură decizională.

Recurenta-reclamantă precizează că sentinţa instanţei de fond este precar motivată, deoarece nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la toate cele patru acţiuni incriminate de ANI, ci le-a tratat in corpore, iar în niciuna dintre aceste acţiuni interesele patrimoniale ale soţului reclamantei nu au influenţat deciziile acesteia în exercitarea funcţiei publice.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 mai 2017.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

6. Aspecte procesuale

6.1. La data de 26 februarie 2018, recurenta-reclamantă A. a depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. a şi c) din Legea nr. 161/2003, prin raportare la art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României.

6.2. Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus un punct de vedere cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. a şi c) din Legea nr. 161/2003, prin care a solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de recurenta-reclamantă A., în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

6.3. La termenul de judecată de la 9 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile Hotărârii nr. 83/12.12.2017 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte a dispus formarea dosarului asociat nr. x/2015 având ca obiect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. a şi c) din Legea nr. 161/2003 invocată în prezenta cauză de către recurenta-reclamantă A.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, reţine Înalta Curte că notele scrise depuse la dosar de către recurenta-reclamantă, în şedinţa publică din data de 09.05.2018, nu vor fi luate în considerare în examinarea criticilor de nelegalitate formulate prin prezenta cale de atac, întrucât noile motive de recurs, prin care se aduc în discuţie consecinţele aplicării unei sancţiuni disciplinare pentru persoana evaluată, cu trimitere la termenul în care pot fi aplicate aceste sancţiuni, au fost depuse după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 487 C. proc. civ. civ., cu trimitere la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sentinţa primei instanţe a validat raportul de evaluare întocmit de intimata-pârâtă ANI pentru persoana verificată, recurenta-reclamantă A., confirmând că aceasta a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, prin faptul că, în exercitarea funcţiilor publice de director executiv, director executiv adjunct, şef serviciu, respectiv inspector în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Tulcea, a realizat următoarele activităţi:

- a semnat o serie de convenţii încheiate între AJOFM Tulcea şi B. S.R.L. (societate la care soţul persoanei evaluate deţine funcţia de administrator şi calitatea de asociat unic)

- a semnat mai multe propuneri de angajare a unor cheltuieli efectuate către B. S.R.L.;

- a avizat şi a semnat mai multe tabele nominale cu persoanele încadrate în muncă, potrivit prevederilor art. 85 din Legea nr. 76/2002, anexe la convenţiile menţionate anterior, cu menţiunea "bun de plată"

- a semnat în calitate de ordonator de credite Ordonanţările de plată către B. S.R.L. din datele de 12.12.2007, 23.10.2007, respectiv 14.08.2008.

În ceea ce priveşte conflictul de interese reţinut asupra recurentei-reclamante, aceasta a susţinut că nu erau îndeplinite premisele încălcării prevederilor art. 79 alin. (1), lit. a şi c) din Legea nr. 161/2003, soluţia primei instanţe fiind, în opinia sa, greşită sub acest aspect.

În calea de atac a recursului reţine instanţa de control judiciar că situaţia factuală descrisă în cuprinsul raportului de evaluare nr. x/10.12.2014 nu a fost contestată în cauză, chestiunea în discuţie fiind cea a calificării juridice a faptelor îndeplinite de recurenta-reclamantă în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor deţinute în cadrul AJOFM Tulcea, de director executiv, director executiv adjunct, şef serviciu, respectiv inspector la instituţia respectivă.

Potrivit prevederilor art. 79 din Legea nr. 161/2003, "(1)funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;

c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice."

(2) În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă."

În privinţa conflictului de interese reglementat de art. 79 alin. (1) lit. a din Legea nr. 161/2003, s-a reţinut că recurenta-reclamantă a participat efectiv la procesul decizional concretizat, în final, cu încheierea unor convenţii între AJOFM Tulcea şi Societatea B. S.R.L., de angajare, pe durată nedeterminată, a unor şomeri, urmând astfel ca societatea angajatoare să beneficieze de sumele prevăzute la art. 85 din Legea nr. 76/2002.

Procedând la semnarea acestor convenţii, în calitate de director executiv adjunct la AJOFM Tulcea, recurenta-reclamantă s-a poziţionat în sfera conflictului de interese reglementat de art. 79 alin. (1), lit. a din Legea nr. 161/2003, acţiunile sale conducând la luarea deciziei de colaborare între instituţia la care îşi exercita funcţia de conducere şi societatea la care soţul persoanei evaluate era unic asociat şi administrator.

S-a mai reţinut în sarcina recurentei-reclamante, din perspectiva conflictului de interese prevăzut la rt. 79 alin. (1), lit. c din Legea nr. 161/2003, aprobarea şi semnarea, de către aceasta, în calitatea sa de director executiv al AJOFM Tulcea, a ordonanţărilor de plată 12.12.2007, 23.10.2007, respectiv 14.08.2008, pentru Societatea B. S.R.L., societate al cărei unic asociat şi administrator este C., soţul persoanei verificate de intimata-pârâtă ANI.

În deplin acord cu judecătorul fondului, fără a fi reluate dispoziţiile legale cuprinse în Ordinul MFP nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, reţine Înalta Curte că ordonanţarea cheltuielilor şi semnarea ordinelor de plată nu reprezintă o simplă formalitate, ci o operaţiune asumată de verificare a legalităţii plăţii care se solicită, ce incumbă răspunderea persoanei semnatare pentru angajamentul bugetar afectat relaţiei contractuale dintre autoritatea publică al cărei reprezentant este funcţionarul public în cauză şi Societatea B. S.R.L., la care aceeaşi persoană are un interes de natură patrimonială, dată fiind calitatea sa de soţ al celui care este unic asociat şi administrator al societăţii menţionate.

În aceste condiţii, recurenta-reclamantă avea obligaţia legală de a se abţine de la luarea deciziilor cu efecte patrimoniale către Societatea B. S.R.L. şi de a înştiinţa pe şeful ierarhic de potenţialul conflict de interese ce ar fi putut surveni în ipoteza semnării şi aprobării actelor prin care se efectuau plăţi către firma soţului său, obligaţie legală pe care numita A. nu a respectat-o.

În conduita recurentei-reclamante se relevă, în raport de maniera în care aceasta şi-a îndeplinit atribuţiile conferite, prin semnarea şi aprobarea plăţilor către Societatea B. S.R.L., semnarea convenţiilor între instituţia pe care o reprezenta şi societatea amintită, precum şi angajarea unor cheltuieli pentru aceeaşi societate şi avizarea tabelelor nominale cu persoanele încadrate în muncă, potrivit prevederilor art. 85 din Legea nr. 76/2002, la societatea respectivă, existenţa unui interes patrimonial pe care aceasta l-a urmărit, de a fi decontate sume de bani către firma administrată de soţul său, fără întârziere, ceea ce a creat conflictul de interese corect identificat de intimata-pârâtă ANI prin raportul de evaluare contestat în cauză.

Nu pot fi considerate ca având un caracter întemeiat criticile recurentei-reclamante formulate împotriva sentinţei atacate, prin care aceasta susţine că semnătura sa, în calitate de director executiv adjunct, nu are conotaţii decizionale, iar semnarea propunerilor de angajare, a tabelelor nominale cu persoanele încadrate în muncă, potrivit convenţiilor încheiate cu Societatea B. S.R.L. sunt simple operaţiuni tehnice, deoarece toate aceste manifestări de voinţă ale persoanei evaluate au constituit paşi în procesul decizional, fără de care nu s-ar fi ajuns la constituirea folosului patrimonial în favoarea societăţii aparţinând soţului său, fapt de natură a afecta imparţialitatea funcţionarului public în luarea deciziilor aflate în atribuţiile sale, cu respectarea principiilor care guvernează conduita profesională căreia îi aparţine numita A.

Cât priveşte argumentul recurentei-reclamante, potrivit căruia toate îndatoririle realizate în raportul juridic creat între AJOFM Tulcea şi Societatea B. S.R.L. reprezentau atribuţii de serviciu, pe care nu avea cum să nu le respecte persoana evaluată, fiind pasibilă de sancţiuni în caz contrar, acesta nu poate conduce la o exonerare a funcţionarului public de obligaţia legală de aducere la cunoştinţa şefului ierarhic a potenţialului conflict de interese în care s-ar afla prin exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute. Neprocedând în acest fel, recurenta A. a ales să se poziţioneze în sfera conflictului de interese, sub aparenţa de conformitate cu îndatoririle de serviciu, fără însă a se putea prevala de respectarea acestor sarcini în ceea ce priveşte interdicţia instituită prin prevederile art. 79 alin. (1) lit. a şi c) din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, criticile aduse sentinţei de fond sunt neîntemeiate, fiind reţinută corect existenţa conflictului de interese reglementat de prevederile art. 79 alin. (1), lit. a şi c) din acelaşi act normativ, ivit prin faptele identificate în cuprinsul raportului de evaluare nr. x/10.12.2014, fapte săvârşite de persoana evaluată A. în relaţia dintre instituţia publică în cadrul căreia îşi desfăşoară raporturile de muncă, în calitate de funcţionar public, şi societatea B. S.R.L., la care asociat unic şi administrator este soţul acesteia, C.

2.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488, pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 72 din 23 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 72 din 23 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2018.