Annulment granted; unlawful panel composition voids influence peddling conviction, enforcement forms cancelled, retrial ordered.

Asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare;

Asupra contestaţiei în anulare pe fond;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, printre altele, a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A. din infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. în infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive privative de libertate (reţinere, arestare preventivă şi arest la domiciliu) începând cu data de 03.12.2015 până la 08.02.2016, inclusiv.

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. rap. la art. 112 lit. e) C. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 100.000 euro sau contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de confiscare specială.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului prin Ordonanţa procurorului nr. 611/P/2015 din 25.01.2016, până la concurenţa sumei de 100.000 euro.

În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore din 19.11.2015.

În baza art. 91 C. pen. a suspendat executarea pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu art. 92 alin. (1) C. pen. care, potrivit art. 92 alin. (2) C. pen., se calculează de la data când hotărârea a rămas definitivă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 92 alin. (3) cu referire la art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere a dispus condamnatului să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, după cum urmează:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială, derulat de către Serviciul de Probaţiune Vâlcea sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

Potrivit art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a dispus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile, la o entitate stabilită de Serviciul de Probaţiune Vâlcea.

A atras atenţia inculpatului asupra art. 96 şi art. 93 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 397 şi art. 25 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă J. S.A. - Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, prin administrator judiciar C., cu sediul în Bucureşti, şi a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1.301.410 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului prin Ordonanţa procurorului nr. 611/P/2015 din 25.01.2016, până la concurenţa sumei de 1.301.410 RON.

A obligat inculpaţii la plata către stat a sumei de câte 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru faza urmăririi penale şi judecata în primă instanţă.

II. Prin Decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal a cu majoritate, între altele, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei nr. 506 din data de 25 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală mai sus menţionată şi, rejudecând în fond:

A înlăturat aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului A. şi l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere a dispus condamnatului B. să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Câineni sau în cadrul Primăriei Vlădeşti.

În temeiul art. 397 şi art. 25 C. proc. pen. a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă J. S.A. - Râmnicu Vâlcea şi l-a obligat pe inculpatul B. la plata către aceasta a sumei de 1.056.141 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului B. prin Ordonanţa procurorului nr. 611/P/2015 din 25.01.2016, până la concurenţa sumei de 1.056.141 RON.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii A. şi B. a dispus să rămână în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A. şi B., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 70 RON, a dispus să rămână în sarcina statului.

Decizia menţionată a fost pronunţată cu opinia separată a domnilor judecători D. şi E., în sensul că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. se impunea desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale şi, în rejudecare, achitarea acestuia, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., cu înlăturarea măsurii confiscării speciale şi ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

Totodată, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., în opinie separată, s-a apreciat că şi criticile legate de neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., sunt, în parte întemeiate (numai cu privire la primul act material al infracţiunii).

III. Împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, la 09 ianuarie 2019, a formulat contestaţie în anulare, înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 2 - 2019 al instanţei supreme, la aceeaşi dată, primul termen de judecată fiind stabilit aleatoriu la data de 21 ianuarie 2019.

În motivarea contestaţiei în anulare formulate, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a susţinut, în esenţă, nelegala compunere a Completului de 5 Judecători care a soluţionat cauza în apel, considerând că, în speţă, au fost încălcate dispoziţiile art. 32 din Legea 304/2004, în ceea ce priveşte modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet, mai concret a preşedintelui de complet, care nu a fost desemnat aleatoriu prin tragere la sorţi, ci, prin hotărâri succesive ale Colegiului de conducere a Înaltei Curţi a fost introdus ca membru de drept al completului, pe care l-a şi prezidat în virtutea funcţiei administrative de conducere pe care o exercita, aceea de vicepreşedinte al instanţei.

Totodată, în cuprinsul cererii de contestaţie în anulare, reprezentantul parchetului a precizat că împotriva aceleiaşi Decizii penale nr. 108/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a fost formulată contestaţie în anulare şi de către inculpatul A., întemeiată pe acelaşi caz şi aceleaşi motive, constituind obiect al dosarului nr. x/2018 (în care s-a pronunţat o încheiere de admitere în principiu a căii extraordinare de atac la data 19.12.2018), cu termen la 21.01.2019, motiv pentru care s-a apreciat necesară reunirea cauzelor.

În drept, a fost invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

La termenul din 21 ianuarie 2019, cauza s-a amânat la solicitarea contestatorului şi apărătorului ales al intimatului A., apreciindu-se necesară şi citarea celuilalt intimat B.

La termenul de judecată din 18 februarie 2019, luând act că apărătorul ales al intimatului A. a depus la dosar o cerere având ca obiect sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi note de şedinţă (Dosar nr. x/2019, Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2019, cu majoritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 43, 45 C. proc. pen. şi art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor a trimis Cauza nr. 107/1/2019, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017, la completul iniţial sesizat, respectiv Completul de 5 Judecători Penal 2- 2018, cu termen în data de 18 februarie 2019.

Totodată, a constatat că cererea având ca obiect sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept urmează a fi evaluată de completul ce va judeca în cauzele reunite.

Încheierea de şedinţă de la termenul mai sus menţionat s-a pronunţat cu opinia separată a domnului judecător F. în sensul menţinerii cauzei spre soluţionare până la soluţionarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare.

Dosarul astfel trimis, a primit, prin rezoluţia administrativă a preşedintelui Completului Penal 2-2018, termen de judecată la 18 martie 2019, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a contestaţiei formulate de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

La termenul stabilit au lipsit ambii intimaţi condamnaţi, deşi au fost legal citaţi, însă au fost reprezentaţi de apărătorii aleşi, precum şi de apărătorii desemnaţi din oficiu.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi ale apărătorilor aleşi ai intimaţilor condamnaţi, atât cu privire la cererile formulate, excepţiile invocate şi la admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare (în şedinţa din cameră de consiliu), cât şi cu privire la fondul contestaţiei în anulare formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie (în şedinţă publică), au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Însă cu privire la cererile şi excepţiile invocate de apărătorul ales al intimatului inculpat A., susţinute anterior acordării cuvântului asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, se impun câteva precizări în completarea considerentelor avute în vedere de instanţă la momentul pronunţării asupra lor, după cum urmează:

- Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători P2-2018, reţinând că apărătorul ales al intimatului A. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Completului de 5 Judecători Penal 2 -2018, care, în opinia sa, a fost nelegal învestit să dispună reunirea Cauzei nr. 107/1/2019 la Dosarul nr. x/2018, a respins-o ca nefondată, constatând şi că:

Potrivit art. 43 din C. proc. pen. "(1) Instanţa dispune reunirea cauzelor în cazul infracţiunii continuate, al concursului formal de infracţiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.

(2) Instanţa poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, în următoarele situaţii:

a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană;

b) când la săvârşirea unei infracţiuni au participat două sau mai multe persoane;

c) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi în cazurile în care în faţa aceleiaşi instanţe sunt mai multe cauze cu acelaşi obiect."

Iar potrivit art. 45 din C. proc. pen. "(1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a părţilor şi din oficiu de către instanţa competentă.

(2) Cauzele se pot reuni dacă ele se află în faţa primei instanţe, chiar după desfiinţarea sau casarea hotărârii, sau în faţa instanţei de apel.

(3) Instanţa se pronunţă prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul."

Totodată, potrivit art. 94 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti "căile de atac declarate împotriva aceleiaşi hotărâri se înregistrează în acelaşi dosar şi se soluţionează de completul iniţial învestit", iar conform art. 107 alin. (1) din acelaşi act normativ "(1) Dacă ulterior înregistrării unei cereri se constată că la instanţă s-a depus cel puţin o cerere formulată de aceleaşi părţi, chiar împreună cu altele, având unul dintre obiectele iniţiale, toate cererile vor fi repartizate primului complet învestit dacă cererile nu au fost soluţionate încă.

Raportând dispoziţiile legale şi regulamentare mai sus citate la contextul cauzei se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători Penal 2-2018 a fost legal învestit de Completul de 5 Judecători Penal 2-2019.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 18 februarie 2019 pronunţată de Completul de 5 Judecători Penal 2-2019 s-a reţinut că împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017 au formulat contestaţie în anulare atât condamnatul A., (cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători Penal 2-2018 la data de 5.12.2018, sub nr. x/2018), cât şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie (cauza fiind înregistrată la data de 9.01.2019 sub nr. x/2019 pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 2 - 2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi s-a dispus, prin raportare la dispoziţiile art. 43, art. 45 din C. proc. pen. şi art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, trimiterea Cauzei nr. 107/1/2019 la completul iniţial sesizat, respectiv Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, cu termen în data de 18 februarie 2019, în vederea reunirii celor două cauze.

Prin urmare, contrar opiniei apărătorului ales al intimatului A., se constată că, în speţă, nu se impunea pronunţarea unei încheieri de declinare de competenţă, câtă vreme trimiterea Cauzei nr. 107/1//2019 în vederea reunirii cu Dosarul nr. x/2018 a operat între formaţiunile de judecată ale aceleiaşi instanţe, respectiv între Completul de 5 Judecători Penal 2-2019 şi Completul de 5 Judecători Penal 2-2018 (completul prim sesizat), în funcţie de momentul iniţial al înregistrării dosarelor pe rolul Completului de 5 Judecători în materie penală, nefiind deci aplicabile dispoziţiile procesual civile aşa cum a susţinut apărătorul intimatului inculpat A.

- Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, reţinând că apărătorul ales al intimatului A., având cuvântul asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare formulate de parchet, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în sensul de a se lămuri dacă: în interpretarea art. 43 - art. 45 C. proc. pen., este competent(ă) a se pronunţa asupra cererii de reunire a două cauze penale instanţa (completul) ulterior sesizat(ă), când una a fost declarată admisibilă în principiu, iar asupra celeilalte nu s-a decis încă asupra admisibilităţii în principiu la respectivul moment procesual; în interpretarea art. 1 alin. (2) C. proc. pen., Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018 nu poate constitui motiv de contestaţie în anulare pentru procuror, mai ales din perspectiva art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în materie penală titular al dreptului la un proces echitabil neputând fi decât acuzatul, nu şi procurorul.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a constatat că cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în vederea dezlegării celor două întrebări adresate de apărătorul ales al intimatului A. s-a formulat prealabil analizării în concret a admisibilităţii contestaţiei în anulare declarată şi motivată de parchet şi, prin raportare la dispoziţiile art. 475 şi următoarele din C. proc. pen., a apreciat că acestea nu sunt veritabile chestiuni de drept care să necesite pronunţarea unei hotărâri prealabile de către completul competent, nefiind îndeplinite condiţiile care să determine admisibilitatea unei astfel de cereri, cu atât mai mult cu cât instanţa a prorogat la termenul următor discutarea asupra reunirii cauzelor.

Prin Decizia instanţei de contencios constituţional nr. 685/2018 s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de Hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit căreia au fost desemnaţi aleatoriu, prin tragere la sorţi, dosar 4 din cei 5 membri ai Completelor de 5 Judecători, cu încălcarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 302/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013.

În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din C. proc. pen.:

"dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

În raport de textul legal mai sus enunţat, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor trei cerinţe:

- instanţa care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;

- chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluţionare;

- soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

Astfel, cererea de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile formulată de apărătorul ales al intimatului condamnat A. în Dosarul nr. x/2019 este inadmisibilă, întrucât, nu sunt îndeplinite toate condiţiile formale prevăzute de art. 475 din C. proc. pen., anterior menţionate, deoarece prin întrebările formulate se solicită să se stabilească, pe de o parte, care este instanţa competentă să dispună reunirea a două cauze unde există identitate de obiect şi care încă nu au fost soluţionate, iar pe de altă parte, se tinde la interpretarea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 685/2018, prin raportare la art. 1 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul de a se aprecia dacă acestea pot constitui motiv de contestaţie în anulare şi pentru acuzare, nu numai pentru acuzat, fără a fi încălcate în procesul penal principiile fundamentale recunoscute şi garantate în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, însă aceste chestiuni nu necesită nicio lămurire, nefiind apte a constitui veritabile probleme de drept de soluţionarea cărora să depindă fondul cauzei, chiar dacă asupra celor invocate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat anterior printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În privinţa solicitării de a se lămuri care este instanţa căreia îi revine competenţa de a dispune reunirea a două sau mai multe cauze având acelaşi obiect, chestiunea este deja lămurită prin dispoziţiile legale şi regulamentare în vigoare incidente în această materie, instanţa menţinându-şi punctul de vedere anterior exprimat, cu ocazia analizării excepţiei vizând nelegala învestire a Completului de 5 Judecători Penal 2-2018.

Referitor la cea de-a doua întrebare care s-a solicitat a fi lămurită prin sesizarea Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, instanţa reţine că stabilirea efectelor deciziilor Curţii Constituţionale nu se poate realiza pe calea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile sau pe calea recursului în interesul legii, conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, în considerentele Deciziei nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în M. Of. nr. 820/4.11.2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respingând sesizarea, ca inadmisibilă, a reţinut următoarele:

"Efectele deciziilor Curţii Constituţionale nu pot fi interpretate, în procesul de aplicare a legii, de către alte instituţii ale statului, întrucât un atare demers ar genera o ştirbire a competenţei sale exclusive în materie. Prin urmare, instanţele judecătoreşti nu trebuie să interpreteze efectul deciziei, ci să aplice acea decizie într-un mod conform considerentelor sale la cazul dedus judecăţii, demers pe deplin posibil şi în speţa de faţă."

În considerentele Deciziei nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în M. Of. nr. 350/13.06.2013, Curtea Constituţională a statuat că faţă de textul constituţional de referinţă al art. 126 alin. (3), sintagma "dezlegarea dată problemelor de drept judecate", cuprinsă în art. 414 alin. (4) din C. proc. pen. anterior, pe de o parte, nu poate privi decât interpretarea şi aplicarea unitară a conţinutului dispoziţiilor legale, cu sensul de acte normative, iar nu şi a deciziilor Curţii Constituţionale şi a efectelor pe care acestea le produc şi, pe de altă parte, nu poate privi decât interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti, iar nu şi de către Curtea Constituţională, care este o autoritate distinctă de sistemul judecătoresc.

Considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 206/2013 privitoare la recursul în interesul legii sunt aplicabile mutatis mutandis în cazul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

În consecinţă, pe baza considerentelor Deciziei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 24/2015 şi a considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 206/2013, se desprinde concluzia că interpretarea deciziilor Curţii Constituţionale şi a efectelor pe care acestea le produc nu poate fi realizată pe calea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

IV. Examinând, în cameră de consiliu, calea de atac cu care a fost învestită prin raportare la motivele invocate în scris şi la dispoziţiile legale care guvernează contestaţia în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constatând că sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, a admis-o în principiu şi pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătoreşti definitive şi se promovează în condiţiile procedurale reglementate expres în art. 426 - 432 din C. proc. pen., care sunt mult mai stricte decât în cazul căilor ordinare de atac (cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor), tocmai în considerarea caracterului acestei instituţii juridice, determinat de faptul că prin formularea contestaţiei în anulare se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care îşi produce deja efectele.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care au intrat în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale, în care se constată erori de procedură care nu au putut fi înlăturate în căile ordinare de atac şi doar în condiţiile strict prevăzute de dispoziţiile art. 426 - 432 din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este formulată în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate. Prin urmare, conform textului de lege mai sus-menţionat, pentru a fi admisibilă, contestaţia în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii:

- să fie formulată în termenul prevăzut de lege;

- să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

- să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În ce priveşte prima condiţie de admisibilitate, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare întemeiată pe pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) şi c) - h) din acelaşi cod poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În cauză, aşa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea contestată a fost pronunţată la data de 20 iunie 2018, fiind comunicată Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 14 decembrie 2018. Termenul de 30 de zile pentru depunerea contestaţiei curge de la data comunicării şi se împlineşte la data de 14 ianuarie 2019, prima zi lucrătoare după data de 13 ianuarie 2019 (zi liberă - duminică).

În raport cu împrejurarea că, în cadrul contestaţiei în anulare a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se constată faptul că introducerea contestaţiei în anulare la data de 09 ianuarie 2019 s-a realizat cu respectarea termenului stabilit de alin. (1) al art. 428 C. proc. pen.

În ce priveşte cea de-a doua condiţie de admisibilitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători C5 P2 -2018 reţine că, aşa cum rezultă din motivele scrise ale contestaţiei, parchetul şi-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac formulată pe cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii.

Ceea ce se invocă de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în susţinerea cererii formulate (filele x) este împrejurarea că desemnarea completului de judecată care a pronunţat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menţionat referitoare la tragerea la sorţi a tuturor membrilor acestui complet.

A mai făcut referire, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, care a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de Hotărârea nr. 3/2014 a Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, instanţa de contencios constituţional constatând nelegala compunere a Completurilor de 5 Judecători.

S-a mai susţinut că, în cauză, pe tot parcursul judecăţii apelului completul de judecată a fost nelegal compus, judecata a fost lovită de nulitate absolută fiind incidente dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., impunându-se rejudecarea apelului, de către un complet constituit în condiţiile legii.

Se constată că, în cauză, nu poate fi primită susţinerea apărătorului ales al intimatului condamnat A. în sensul inadmisibilităţii contestaţiei în anulare formulată de Ministerul Public, întemeiată pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018, decizie care a avut în vedere art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, chiar dacă iniţial concluziile cu privire la admisibilitatea căii de atac extraordinare promovată de condamnatul A. au fost opuse celor susţinute de reprezentantul parchetului la acest termen, invocându-se astfel şi încălcarea principiului estoppel, întrucât ambele contestaţii în anulare au fost întemeiate pe aceleaşi dispoziţii legale prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., una fiind deja admisă, iar cauza de nulitate absolută operează în toate cazurile şi produce aceleaşi efecte, indiferent de titular.

Totodată, contrar celor susţinute de către apărătorul intimatului condamnat A., instanţa constată că prin C. proc. pen. au fost stabiliţi titularii căii extraordinare a contestaţiei în anulare. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. pen. "Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de către procuror."

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. A).e), ale art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională "soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii", fără a avea posibilitatea să îngrădească drepturile titularilor căilor de atac să-şi exercite drepturile stabilite prin dispoziţiile procesual penale.

În raport cu aceste considerente, instanţa supremă constată că procurorul este titular al căii de atac extraordinare, putând astfel exercita calea de atac a contestaţiei în anulare împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal în Dosarul nr. x/2017.

În aceeaşi ordine de idei, din actele şi lucrările dosarului, se constată că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva Sentinţei penale nr. 506 din data de 25 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2016, privind şi pe intimata parte civilă J. S.A. prin administrator judiciar C., prin Decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal în Dosarul nr. x/2017, fiind admise apelurile declarate în cauză, inclusiv cel formulat de parchet, justificând astfel un interes procesual.

În raport cu toate aspectele anterior expuse rezultă că împrejurările de fapt şi de drept susţinute de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în cadrul contestaţiei în anulare formulate se circumscriu, de principiu, cazului de contestaţie în anulare menţionat de art. 426 lit. d) C. proc. pen.

Reţinând, totodată, că şi cea de a treia condiţie de admisibilitate a contestaţiei în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât reprezentantul parchetului invocă drept dovezi înscrisuri care se află la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a constatat întrunite cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, sens în care aceasta a fost admis-o în principiu şi, la acelaşi termen, în şedinţă publică, a pus în discuţie şi contestaţia în anulare pe fond.

V. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând pe fond calea extraordinară de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris şi la dispoziţiile legale care reglementează contestaţia în anulare, constată că aceasta este fondată, urmând a fi admisă ca atare, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

În motivele menţionate în scris, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a susţinut, în esenţă că s-au încălcat dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013, prin modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluţionat cauza în apel, în concret au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 membri ai Completului de 5 Judecători, iar preşedintele completului nu a fost desemnat aleatoriu, prin tragere la sorţi, ci prin hotărâri succesive ale Colegiului de conducere al instanţei supreme a fost desemnat să prezideze Completul de 5 Judecători Penal 1 sau Penal 2, în virtutea funcţiei de conducere exercitate (aceea de vicepreşedinte al instanţei supreme sau preşedinte al secţiei penale).

S-a mai arătat că prin Decizia nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, Curtea Constituţională a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători.

Verificând compunerea Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a soluţionat Dosarul nr. x/2017 având ca obiect apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 506 din data de 25 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016, privind şi pe intimata parte civilă J. S.A. prin administrator judiciar C., se constată că, urmare repartizării aleatorii a cauzei de la data înregistrării acesteia (17.11 2017), aceasta a revenit spre soluţionare Completului de 5 Judecători Penal 2, care, potrivit Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/25.11.2016, era prezidat de doamna judecător G., în calitatea deţinută la acel moment, de preşedinte al secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin procesul-verbal din 23.11.2017 s-a constatat starea de incompatibilitate a preşedintelui Completului de 5 judecători Penal 2 şi s-a procedat la înlocuirea sa cu domnul judecător H., vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinte al Completului de 5 judecători Penal 1, conform Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/25.11.2016. Prin urmare, completul de judecată a fost reîntregit prin participarea domnului judecător H. la soluţionarea acestui dosar şi, întrucât acesta exercita şi funcţia de vicepreşedinte al Înaltei Curţi, a preluat şi conducerea Completului de 5 Judecători Penal 2 în această cauză.

Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/25.11.2016, prin care s-a stabilit compunerea Completurilor de 5 judecători pentru anul 2017, a fost adoptată în baza Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în forma modificată prin Hotărârea nr. 3/28.01.2014 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La începutul anului 2017, cele 2 Completuri de 5 Judecători în materie penală au fost compuse prin tragerea la sorţi a doar câte 4 judecători, în timp ce preşedintele fiecăruia dintre cele 2 completuri a fost desemnat direct, fără tragere la sorţi. Astfel, domnul judecător H., în virtutea exercitării funcţiei de conducere de vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost desemnat preşedinte al Completului de 5 Judecători Penal 1, iar doamna judecător G., în virtutea exercitării funcţiei de conducere de preşedinte al secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca preşedinte a Completului de 5 judecători Penal 2.

Prin urmare, din compunerea Completului de 5 judecători Penal 2 care a fost învestit cu soluţionarea în apel a cauzei în care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată inculpaţii A. şi B., dosar în care s-a pronunţat decizia penală contestată prin prezenta cale extraordinară de atac, au făcut parte 4 judecători care au fost desemnaţi aleatoriu, prin tragere la soţi, în timp ce preşedintele completului nu a fost desemnat aleatoriu, prin tragere la sorţi, ci acesta a fost numit direct pe cale administrativă, ca urmare a exercitării funcţiei de conducere.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, analizând pe fond motivele contestaţiei în anulare prin raportare la dispoziţiile legale incidente, reţine că, potrivit parag. 198 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 07.11.2018 (publicată în M. Of. nr. 1021/29.11.2018):

"Întrucât atât în materie penală, cât şi extrapenală, sancţiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiţionată şi, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, şi ţinând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum şi în cele finalizate în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.: "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare (…) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate".

În speţă, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie reclamă încălcarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, în condiţiile în care doar 4 din cei 5 membri ai completului de apel au fost desemnaţi prin tragere la sorţi şi şi-a întemeiat în drept contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin urmare, se constată că este întemeiată calea extraordinară de atac promovată de acesta.

Având în vedere că motivul invocat în cauză se circumscrie cazului de contestaţie în anulare privind compunerea completului de judecată, în interpretarea dată de Curtea Constituţională prin decizia precizată anterior, calea extraordinară de atac formulată urmează a fi admisă.

Fiind vorba de încălcarea unor norme juridice de ordine publică, sancţiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet, motiv pentru care, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul de 5 Judecători - P2-2018, în baza dispoziţiilor art. 432 raportat la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., va admite contestaţia în anulare formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017 şi va desfiinţa, în rest, decizia penală contestată.

Va constata că prin Decizia penală nr. 33 din 18 februarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 s-a desfiinţat în parte Decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal în Dosarul nr. x/2017, numai în ceea ce-l priveşte pe apelantul inculpat A.

Va anula toate formele de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus-menţionată, în ceea ce îl priveşte pe intimatul condamnat B.

Va fixa termen pentru rejudecarea cauzei la 15 aprilie 2019, ora 900 Sala Secţiilor Unite, pentru când se vor cita inculpaţii A. şi B., partea civilă J. S.A., respectiv J. S.A. prin administrator judiciar C. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii în anulare vor rămâne în sarcina statului.

Întrucât asistenţa juridică pentru intimaţii condamnaţi A. şi B. era obligatorie potrivit art. 90 - 91 C. proc. pen., iar în cauză au fost desemnaţi apărători din oficiu care s-au prezentat încă de la primul termen de judecată, în baza dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru aceştia până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 157 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal în Dosarul nr. x/2017.

Constată că prin Decizia penală nr. 33 din 18 februarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 s-a desfiinţat în parte Decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal în Dosarul nr. x/2017, numai în ceea ce-l priveşte pe apelantul inculpat A.

Desfiinţează, în rest, decizia penală contestată.

Anulează toate formele de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus - menţionată, în ceea ce îl priveşte pe intimatul condamnat B.

Fixează termen pentru rejudecarea cauzei la 15 aprilie 2019, ora 900 Sala Secţiilor Unite, pentru când se vor cita inculpaţii A. şi B., partea civilă J. S.A., respectiv J. S.A. prin administrator judiciar C. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii în anulare rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii condamnaţi A. şi B. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2019.

Procesat de GGC - NN