Challenge to EU fund irregularity finding: application of new financial recovery procedure to pre-existing acts and limits of judicial review reasoning

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 29 ianuarie 2016 reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Şuici a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul de Constatare şi Stabilire Nereguli, anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20 august 2015, precum şi a Deciziei nr. 338 din 11 noiembrie 2015, emise de pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 99 din data de 25 aprilie 2016 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Şuici privind anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20 august 2015, precum şi a Deciziei nr. 338 din 11 noiembrie 2015, emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul de Constatare şi Stabilire Nereguli.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Şuici, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi admiterea acţiunii, în sensul anulării actelor contestate şi a creanţei stabilite prin acestea.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că în hotărâre instanţa de fond au fost preluate câteva paragrafe din întâmpinarea depusă de pârât fără a fi dezvoltate sau susţinute în vreun fel de către judecătorul fondului.

Instanţa de fond nu a luat în considerare apărările sale legate de erorile umane sau materiale inerente derulării unor proiecte complexe, care nu constituie premisele încadrării acestora ca indicii certe cu privire la prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete cu consecinţe privind deturnarea sau reţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene, caz în care devin incidente dispoziţiile art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile noi, având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a intrat în vigoare (30 iunie 2011) ulterior întocmirii atât a Contractului de finanţare nr. x din 29 decembrie 2010, cât şi a contractului de prestări servicii cu SC A. SRL, nr. 1486 din 30 martie 2011.

4. Apărările formulate de intimat

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 august 2016, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat în principal anularea recursului ca nemotivat şi, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de casare invocate, ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 C. proc. civ., a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 O.U.G. nr. 66/2011, cu examinarea legalităţii Deciziei nr. 338 din 11 noiembrie 2015 emisă de intimat prin care a fost respinsă contestaţia UAT Comuna Şuici, judeţul Argeş împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20 august 2015 emis de Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, proiect cod SMIS 17874 cu titlul "Dezvoltarea şi consolidarea turismului în zona de nord a Văii Topolog, localitatea Şuici, judeţul Argeş prin sprijinirea resurselor turistice", ca neîntemeiată.

În esenţă, prin actele administrative contestate s-a reţinut că pentru serviciile de organizare evenimente, care fac obiectul Contractului nr. x din 30 martie 2011 nu s-au întocmit procese-verbale de recepţie, iar cele două procese-verbale întocmite nu corespund cu cele ataşate cererii de rambursare pentru evenimentul Şezătoare ca la Şuici organizat în perioada 27 - 28 iulie 2012, astfel că nu se poate stabili data efectivă a prestării serviciilor şi realitatea acestora.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că aspectele semnalate prin procesul-verbal contestat reprezintă o neregulă, chiar dacă nu s-a demonstrat reaua credinţă a reclamantei.

Soluţia este împărtăşită de instanţa de control judiciar, instanţa de fond aplicând judicios dispoziţiile de drept incidente.

Răspunzând punctual criticilor recurente, Înalta Curte remarcă, mai întâi, că motivul de recurs invocat -art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" nu are incidenţă în cauză, motivarea răspunzând adecvat la toate aspectele invocate de reclamantă.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/.../b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Instanţei nu i se poate cere să dea un răspuns detaliat fiecărui argument al părţilor, dar întinderea obligaţiei de motivare poate să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor fiecărei cauze (Ruiz Torija c. Spaniei).

Contrar susţinerilor recurentei, care reproşează preluarea mai multor paragrafe din întâmpinare, instanţa de fond a răspuns de o manieră detaliată la toate susţinerile şi argumentele de nelegalitate invocate de reclamantă.

Reţine instanţa de recurs că, în hotărârea curţii de apel sunt indicate raţionamentele care au fundamentat convingerea judecătorului şi pe baza cărora se poate exercita un control judiciar efectiv.

Motivul de recurs vizând încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile nu poate fi împărtăşit de instanţa de control judiciar.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66 din 26 februarie 2015 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003".

Prin Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 pronunţată în cauzele C-260/14 şi C-261/14, s-a statuat că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Din cuprinsul deciziei Curţii Constituţionale reiese faptul că este permis a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanţelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii.

Reţine instanţa de recurs, conform hotărârii CJUE, că suntem în prezenta efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislaţiei, astfel că va fi înlăturată critica recurentei privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile.

În consecinţă, constatând nefondate criticile recurentei-reclamante, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Şuici împotriva Sentinţei nr. 99 din 25 aprilie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 decembrie 2018.

Procesat de GGC - LM