Negative jurisdictional conflict resolved: annulment of central authority’s EU-funding minutes assigned to Ploiești Court of Appeal.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. x/2017, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Ploieşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

1. suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare de la capătul 5;

2. anularea Procesului-verbal nr. x din 17 februarie 2017 de constatare a neregulilor şi de stabilire a unor creanţe bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa privind proiectul "Modernizarea activităţii de producţie a SC A. SRL", cod SMIS 44438;

3. anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x, respectiv titlul executoriu nr. x din 5 septembrie 2017 şi Somaţia nr. 23420 din 5 septembrie 2017, emise pentru suma totală de 1.030.083,00 RON;

4. anularea executării silite care face obiectul dosarului de executare silită nr. x;

5. suspendarea executării silite care face obiectul dosarului de executare silită nr. x până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Prin Încheierea nr. 2333 din 3 noiembrie 2017, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acesteia, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 240 din 15 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Vălenii de Munte a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea titlului de creanţă reprezentat de Procesul-verbal nr. x din 17 februarie 2017 încheiat de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi a dispus formarea unui dosar separat, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vălenii de Munte şi a declinat competenţa de soluţionare a respectivei cauze în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Vălenii de Munte a reţinut, în esenţă, că, prin contestaţia la executare formulată, contestatoarea a solicitat şi anularea Procesului-verbal nr. x din 17 februarie 2017 încheiat de către Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, care reprezintă un titlu de creanţă conform art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011.

Competenţa soluţionării deciziilor pronunţate în condiţiile de mai sus este stabilită, potrivit art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, în favoarea instanţei judecătoreşti de contencios administrativ.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 817 din 12 aprilie 2018, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Tribunalul a reţinut că obiectul învestirii instanţei de contencios administrativ, prin sentinţa de declinare a competenţei, îl reprezintă acţiunea în anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a unor creanţe bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul "Modernizarea activităţii de producţie a SC A. SRL" cod smis 44438 nr. 8437 din 17 februarie 2017, emis de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală de Programe Europene Competitivitate în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

Potrivit prevederilor art. 21 alin. (19) din Ordonanţa de urgenţă menţionată, "Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.".

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, "toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

2.3. La rândul său, prin Sentinţa nr. 195 din 19 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de reclamantă şi, în consecinţă, a declinat cauza având ca obiect "anulare act administrativ" în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

Curtea de Apel a constatat că reclamanta nu a învestit instanţa de judecată cu acţiune clasică întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 prin care să solicite anularea actului administrativ vătămător, ci a formulat contestaţie la executare în temeiul dispoziţiilor art. 712 şi urm. din C. proc. civ. solicitând în principal anularea actelor de executare pornite în baza Procesului-verbal nr. x din 17 februarie 2017, acesta fiind titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea silită.

În plus, la termenul de judecată în faţa Curţii, fiind interpelată încă o dată cu privire la natura capătului de cerere privind anularea procesului-verbal, reclamanta a învederat expres că nu doreşte judecarea prezentei cauzei în contencios administrativ, ci doar ca apărare în cadrul contestaţiei la executare.

Potrivit art. 9 C. proc. civ., procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat. Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. Principiul disponibilităţii constă în posibilitatea părţilor de a dispune de obiectul procesului-dreptul material, precum şi de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept-dreptul procesual.

Conform art. 22 alin. (6) judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii. Aşadar, judecătorul nu poate, chiar cu respectarea principiului contradictorialităţii-prin punerea în discuţie a unui alt obiect, să schimbe obiectul stabilit de părţi prin cererile lor. Doar dacă formulările cuprinse în cerere sunt improprii, şi nu se poate determina exact obiectul, instanţa are obligaţia, în baza rolului activ, să-i ceară părţii să facă precizările necesare. Prin cererea introductivă reclamantul a ales şi cauza, temeiul juridic al pretenţiilor sale.

În cazul de faţă, în baza principiului disponibilităţii, Curtea nu poate schimba temeiul juridic (disp art. 712 şi urm. C. proc. civ.) ales de reclamant prin cererea introductivă, şi reiterat în faţa instanţei, ci este obligat să se pronunţe asupra temeiniciei cererii de chemare în judecată analizată prin prisma temeiului de drept invocat.

În sprijinul acestui raţionament vine şi faptul că în speţă a fost invocată de pârâtă excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea procesului-verbal în cadrul contestaţiei la executare conform dispoziţiilor art. 713 alin. (2) C. proc. civ., arătând că titlul executoriu prevedea o cale specială de atac. Or, apare ca ilogică soluţionarea unei astfel de excepţii de o altă instanţă decât instanţa de executare, ba mai mult de chiar instanţa care ar fi fost competentă în mod obişnuit să soluţioneze calea de atac specială la care face referire pârâta.

3. Soluţia Înaltei Curţi

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În speţă, instanţa de fond a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată intitulată de reclamantă "contestaţie la executare" având ca obiect anularea unor acte de executare, anume titlul executoriu nr. x din 5 septembrie 2017 şi Somaţia nr. 23420 din 5 septembrie 2017, emise pentru suma totală de 1.030.083,00 RON, precum şi anularea Procesului-verbal nr. x din 17 februarie 2017 de constatare a neregulilor şi de stabilire a unor creanţe bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa privind proiectul "Modernizarea activităţii de producţie a SC A. SRL", cod SMIS 44438, prin care Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a apreciat că, la data semnării Contractului de finanţare (23 ianuarie 2014), societatea A. SRL se încadra în categoria întreprinderilor mari, nefiind eligibilă pe operaţiunea dedicată pentru IMM-uri şi a stabilit în sarcina acesteia un debit în valoare de 1.030.083,22 RON.

Declinându-şi competenţa, Curtea de Apel Ploieşti a concluzionat că în cauză se solicită anularea actelor de executare pornite în baza Procesului-verbal nr. x din 17 februarie 2017, iar reclamantul a formulat contestaţie la executare în cuprinsul căreia a formulat şi apărări referitoare la acest act, instanţa de executare fiind singura competentă să se pronunţe cu privire la admisibilitatea unor astfel de cereri.

Înalta Curte constată însă că, potrivit dispoziţiilor art. 713 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare la data înregistrării acţiunii,"în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui."

Mai reţine şi că, potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. civ., "când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa."

În speţă, aşa cum a reţinut şi Tribunalul Prahova, titlul în temeiul căruia se realizează executarea, este reprezentat de Procesul-verbal nr. x din 17 februarie 2017 de constatare a neregulilor şi de stabilire a unor creanţe bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa privind proiectul "Modernizarea activităţii de producţie a SC A. SRL", cod SMIS 44438, emis de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 30 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin capătul 2 de cerere, reclamanta a solicitat expres anularea acestui act. Acest demers nu poate fi calificat ca o simplă apărare în cadrul contestaţiei la executare, ci este o cerere prin care se urmăreşte desfiinţarea procesului-verbal menţionat.

Contestarea actelor emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 este supusă regimului juridic atras de aceasta, iar potrivit prevederilor art. 21 alin. (19) din Ordonanţă, "procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, "toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel" (alin. (11)).

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale citate, de la care părţile nu pot deroga, competenţa materială de soluţionare a prezentului litigiu aparţine, indiscutabil, curţii de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Ploieşti, Ministerul Fondurilor Europene şi ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2018.

Procesat de GGC - LM