Integrity evaluation annulled: concurrent medical and didactic activities exempt from incompatibility

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10 octombrie 2014, sub nr. x/2014, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, şi, ca urmare a declinării de competenţă, înregistrată pe rolul Curţii de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x din 23 septembrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 24 septembrie 2009 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Prin cererea depusă la termenul din 26 februarie 2016 reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate referitoare la sintagma "în caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept" din dispoziţiile art. 178 alin. (4) din Legea nr. 94/2006 şi la dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

2. Soluţia instanţei de fond Prin Sentinţa nr. 1468 din 28 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate referitoare la sintagma "în caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept" din dispoziţiile art. 178 alin. (4) din Legea nr. 94/2006 şi dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010; a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate; a fost anulat în parte Raportul de evaluare întocmit la data de 24 septembrie 2014 de pârâta A.N.I. în ceea ce priveşte constatarea stării de incompatibilitate pe perioada 10 iunie 2009 - 5 decembrie 2010; a fost respinsă în rest contestaţia şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat.

3. Alte aspecte

Prin cererea de recurs depusă la data de 29 aprilie 2016, reclamantul A. a criticat Sentinţa nr. 1468 din 28 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

Prin Decizia nr. 2377 din 4 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 5 octombrie 2016, s-a respins excepţia nulităţii recursului şi a fost respins recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1468 din 28 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

4. Recursurile

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, atât reclamantul A. cât şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate au formulat recurs, criticând soluţia instanţei dată pe fondul cauzei ca netemeinică şi nelegală.

Recursul reclamantului A.

În esenţă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea în tot a contestaţiei şi anularea în totalitate a raportului de evaluare întocmit de ANI; cu cheltuieli de judecată.

- Sentinţa recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, prin aceea că instanţa de fond a omis să constate nulitatea absolută a actelor efectuate de Pârâta Agenţia Naţională de Integritate - ANI în Lucrarea nr. 21069/A/II din 19 mai 2014, inclusiv a Raportului de evaluare nr. x din 24 septembrie 2009, cu care a fost finalizată această lucrare, în temeiul art. 20 coroborat cu art. 13, alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

- În mod eronat a reţinut instanţa de fond că în speţă nu este incidenţă sancţiunea nulităţii absolute, întrucât strângerea datelor şi a informaţiilor de către intimata-pârâtă ANI s-a desfăşurat după ce Recurentul-reclamant a fost informat cu privire la declanşarea procedurii de evaluare. Aceste informaţii nu pot fi solicitate decât după invitarea persoanei evaluate să prezinte un punct de vedere.

În motivarea hotărârii, instanţa de fond arată că, întrucât Recurentul- reclamant a fost înştiinţat cu privire la declanşarea procedurii de evaluare la data de 22 mai 2014, informaţiile acumulate de intimata-pârâtă ANI ulterior acestei date - în perioada mai, iunie 2014 au fost legal solicitate.

- Ceea ce este eronat în raţionamentul instanţei de fond este faptul că aceasta confundă informarea cu privire la declanşarea procedurii de evaluare cu aceea privind informarea persoanei evaluate cu privire la identificarea unor elemente de incompatibilitate şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere.

Este evident că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale mai sus menţionate care prevăd în mod expres că momentul de la care pot fi solicitate în mod legal date şi informaţii cu privire la persoana evaluată este numai după informarea persoanei evaluate şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere şi nu după informarea persoanei cu privire la declanşarea procedurii, aşa cum în mod eronat a dispus instanţa de fond.

- Consideră recurentul că în cadrul Lucrării nr. 21069/A/II din 19 mai 2014, finalizate prin Raportului de evaluare nr. x din 24 septembrie 2009, Reclamantul A. a fost informat şi invitat să prezinte un punct de vedere după ce pârâta ANI a solicitat date şi informaţii ce-l privesc de la autorităţi publice.

Pârâta ANI a transmis adresa prin care îl invita pe Reclamant să depună un punct de vedere la data de 1 iulie 2014 (Adresa nr. x din 1 iulie 2014, menţionată şi la pag. 5 din Raportul contestat) şi nu la data de 22 mai 2014, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

- Sentinţa recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, prin aceea că instanţa de fond a dat o interpretare greşită funcţiei de kinetoterapeut deţinută de către Recurentul-Reclamant în cadrul B. S.R.L. Această soluţie este contrară probelor administrate la dosarul cauzei, pe care instanţa Ie-a înlăturat nemotivat.

Intimata-pârâtă ANI a reţinut în raportul contestat că Reclamantul s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate în perioada 10 iunie 2009 - 14 mai 2014, întrucât acesta ar fi exercitat concomitent funcţia de manager al Spitalului de Pneumoftiziologie "Tudor Vladimirescu" din comuna Runcu, judeţul Gorj cu cea de angajat în funcţia de kinetoterapeut în cadrul B. SRL.

Arată recurentul că deşi în contractul individual la rubrica "felul muncii" s-a făcut menţiunea "kinetoterapeut", fişa postului, parte integrantă a contractului individual de muncă, prevedea, mai exact, care erau atribuţiile aferente acestei "funcţii salarizate".

Atribuţiile specifice pe care Reclamantul le-a îndeplinit în cadrul societăţii B. SRL, potrivit fişei postului au fost următoarele:

a) stabilirea strategiilor optime de instruire şi formare profesională în raport de studiile, pregătirea profesională şi specialitatea personalului angajat al societăţii;

b) identificarea şi valorificarea posibilităţilor de perfecţionare la locul de muncă a personalului societăţii;

c) participarea la activităţi metodice, stagii de formare, cursuri de perfecţionare, manifestări ştiinţifice;

d) urmărirea aplicării cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor dobândite;

e) facilitarea procesului de cunoaştere, înţelegere şi însuşire a cunoştinţelor medicale cu elemente de noutate pentru personalul unităţii.

Astfel, este evident că activitatea pe care Reclamantul a îndeplinit-o în cadrul B. SRL a fost una exclusiv didactică şi de cercetare ştiinţifică. În măsura în care acesta ar fi prestat munca de kinetoterapeut, fişa postului ar fi prevăzut şi atribuţiile privind recuperarea pacienţilor. După cum se poate observa, în fişa postului nu este prevăzută nici o atribuţie privind munca cu pacienţii, tocmai pentru că nu am exercitat niciodată o astfel de activitate.

Timpul de muncă aferent activităţii desfăşurate în cadrul B. SRL era de 2 ore - durata exacta a unui curs.

În aceste condiţii, este evident că doar 2 ore pe zi nu-i pot fi suficiente unui medic pentru tratamentul pacienţilor săi, implicând în medie aproximativ 2 consultaţii. Astfel, apare inutilă încheierea unui contract de muncă cu o societate pentru o activitate ce implică două consultaţii pe zi.

Reclamantul deţine şi funcţia de cadru didactic asociat în cadrul Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, astfel că din cadrul B. SRL nu era singura activitate didactică întreprinsă de Reclamant.

Din contractul de prestări servicii încheiat între B. SRL şi Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu reiese faptul că între acestea exista o colaborare între acestea cu privire la activitatea didactică.

În cuprinsul declaraţiei de avere din data de 10 septembrie 2014, Reclamantul a menţionat că acesta realizează venituri şi din activitatea de "cercetare kinetoterapie" în cadrul B. SRL.

În mod nelegal instanţa de fond a înlăturat toate probele depuse la dosarul cauzei din care reieşea caracterul didactic al activităţii întreprinse de recurentul-reclamant, considerându-le nemotivat ca fiind "lipsite de relevanţă", pronunţând Sentinţa atacată în baza singurei probe pe care a considerat-o contrară susţinerilor recurentului-reclamantului, respectiv contractul de colaborare.

- Sentinţa recurată este pronunţată cu încălcarea principiului general de drept potrivit căruia îndoiala îi profită celui acuzat/titularului obligaţiei (in dubio pro reo), întrucât instanţa de fond era obligată să probeze existenţa unei situaţii de fapt contrare celei pe care recurentul-reclamant a probat-o cu ocazia judecării cauzei.

În măsura în care instanţa de fond a avut o altă convingere cu privire la atribuţiile reale ale recurentului, acesteia îi revenea obligaţia să indice elementele concrete din care reieşea o altă situaţie de fapt, distinctă de cea pe care a recurentul probat-o.

- Sentinţa recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a legislaţiei Uniunii Europene privind protecţia datelor cu caracter personal, aşa cum a fost interpretată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) prin Hotărârea din Cauza C-201/14 Bara (art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.).

Procedura de evaluare a incompatibilităţii, prevăzută de Legea nr. 176/2010, în baza căreia a fost emis Raportul contestat, încalcă legislaţia Uniunii Europene privind protecţia datelor cu caracter personal, aşa cum a fost interpretată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin Hotărârea din Cauza C-201/14 Bara şi alţii.

Consideră recurentul că hotărârea Curţii din hotărârea în Cauza Bara se aplică şi în cazul transmiterii datelor cu caracter personal din partea autorităţilor solicitate către ANI, în cadrul procedurii de evaluarea incompatibilităţii.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Recursul Agenţiei Naţională de Integritate

În esenţă, s-a solicitat de către pârâtă admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, menţinerea ca temeinic şi legal a Raportului de evaluare nr. x din 24 septembrie 2009 şi cu privire la existenţa stării de incompatibilitate a reclamantului şi în perioada 10 iunie 2009 - 5 decembrie 2010 cât a exercitat şi funcţia de manager interimar al Spitalului de Pneumoftiziologie "Tudor Vladimirescu" din comuna Runcu, judeţul Gorj, şi menţinerea, ca temeinice şi legale, a celorlalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., se arată că soluţia instanţei de fond de anulare parţială a Raportului de evaluare nr. x din 24 septembrie 2014 în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate pentru perioada 10 iunie 2009 - 5 decembrie 2010 este nelegală, întrucât instanţa de fond a pronunţat această soluţie cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Raţionamentul instanţei de fond, în baza căruia şi-a fundamentat această soluţie, este nelegal, în vădită contradicţie cu dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare are prevăd:

"Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: a) exercitarea oricăror alte funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical în aceeaşi unitate sanitară, a activităţilor didactice, de cercetare ştiinţifică şi de creaţie literar-artistică".

În speţă, inspectorul de integritate, în urma finalizării activităţii de evaluare a reţinut că dl. A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, în perioada 10 iunie 2009 - 14 mai 2014 întrucât a exercitat concomitent funcţia de manager al Spitalului de Pneumoftiziologie "Tudor Vladimirescu" din comuna Runcu, judeţul Gorj şi cea de angajat în funcţia de kinetoterapeut în cadrul SC B. SRL.

- În mod nelegal, instanţa de fond, a reţinut că în perioada 10 iunie 2009 - 5 decembrie 2010 reclamantul A. nu s-a aflat în situaţia de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare, motivând aceasta prin faptul că, pe de o parte, funcţia de manager interimar, deţinută de reclamant pe această perioadă, este distinctă de funcţia de manager iar, pe de altă parte, că termenul de 3 ani prevăzut de art. 11 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la desfăşurarea activităţii de evaluare pentru acesta perioadă, a fost depăşit, constatând astfel nulitatea parţială a Raportului de evaluare nr. x din 24 septembrie 2014.

Or, inspectorul de integritate, în raport de faptul că managerul interimar exercită aceleaşi atribuţii şi, respectiv are aceeaşi răspundere ca şi managerul definitiv, a efectuat activitatea de evaluare pe toată perioada exercitării funcţiei de manager de către reclamant, cuprinsă între 10 iunie 2009 - 15 aprilie 2014, în speţă fiind incidenţă teza I a art. 11 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare care prevede fără echivoc faptul că activitatea de evaluare se desfăşoară pe perioada exercitării funcţiei publice, şi nicidecum teza finală a acestui articol de lege, cum în mod nelegal a interpretat instanţa de fond.

- Aşadar, în mod nelegal instanţa de fond a constatat că în speţă termenul de 3 ani prevăzut de teza finală a acestui articol de lege s-a prescris în ceea ce priveşte perioada în care reclamantul a exercitat funcţia de manager interimar, fiind vădit lipsit de temei legal un astfel de raţionament.

Nu poate fi reţinută ca fondată motivarea instanţei de fond, întrucât legiuitorul nu a distins în cuprinsul art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare în sensul că incompatibilitatea respectivă ar exista doar în situaţia managerului definitiv, nu şi a celui interimar, cu atât mai mult cu cât nu există nicio raţiune pentru a se proceda într-o asemenea manieră.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul recurentului A.

- În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului formulat de către reclamant, excepţia invocată prin întâmpinare de pârâta ANI, se constată că nu este fondată, având în vedere că acestea pot fi încadrate în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., astfel că se va respinge excepţia nulităţii în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

- Motivul de recurs privind nulitatea absolută a actelor efectuate de pârâta ANI, în temeiul art. 20 coroborate cu art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În conformitate cu art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 176/2010:

"după repartizarea aleatorie a lucrării, inspectoratul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi imitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice.

(alin. (2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit disp. art. 14, sunt lovite de nulitate absolută.

Art. 14 alin. (3) prevede:

"Informarea şi imitarea se fac prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire".

Art. 20 arată:

"Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectoratul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre această persoană în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

Persoana informată, potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectoratului de integritate, date şi informaţii pe care le consideră necesare, personal prin transmiterea unui punct de vedere scris.

Informarea şi invitarea se vor face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat şi are dreptul de a prezenta orice date ori informaţii pe care e consideră necesare".

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că în speţă nu este incidentă sancţiunea nulităţii actelor întocmite după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată, deoarece, pe de o parte, la data de 19 mai 2014 - atunci când ANI s-a sesizat din oficiu, recurentul-reclamant a fost informat cu privire la declanşarea procedurii de evaluare, acest lucru rezultând din confirmarea de primire din data de 22 mai 2014.

Datele şi informaţiile solicitate de recurenta-intimată ANI de la instituţii şi autorităţi publice şi de la persoane juridice de drept public şi privat, au fost solicitate şi obţinute în perioada mai - iunie 2014, după informarea recurentului-reclamant şi privesc informaţii şi date publice şi de interes public în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea informaţiilor publice nr. 554/2001, fiind respectate prevederile art. 12 - 14 din aceeaşi lege.

Pe de altă parte, actul întocmit în urma evaluării datelor şi informaţiilor în perioada arătată este raportul de evaluare din data de 24 septembrie 2014, după ce în prealabil procedura de informare a persoanei evaluate în ce priveşte identificarea unei stări de incompatibilitate în sensul prevăzut de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 a fost efectuată la data de 1 iulie 2014 prin adresa nr. x, confirmată de primire de recurentul-reclamant la 4 iulie 2014 care a depus punct de vedere în data de 18 iulie 2014.

Rezultă prin urmare că a fost respectată procedura prevăzută de art. 15 alin. (2) raportat la art. 20 din Legea nr. 176/2010 şi deci motivul de recurs este nefondat.

- Motivul de recurs privind interpretarea greşită a funcţiei de kinetoterapeut deţinută de recurentul-reclamant în cadrul B. SRL

În raportul de evaluare s-a reţinut pentru perioada 10 iunie 2009 - 14 mai 2014 starea de incompatibilitate a reclamantului întrucât acesta ar fi exercitat concomitent funcţia de manager al Spitalului de Pneumoftiziologie "Tudor Vladimirescu" din comuna Runcu, judeţul Gorj cu cea de angajat în funcţia de kinetoterapeut în cadrul B. S.R.L.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat, instanţa de fond a interpretat în mod greşit contractul de muncă dintre recurentul-reclamant şi B. fără a analiza şi corobora întreg ansamblul probator.

Se reţine că în contractul de muncă încheiat între recurentul-reclamant şi B. la data de 21 noiembrie 2006 funcţia, activitatea prestată de recurentul-reclamant este aceea de kinetoterapeut dar această menţiune coroborată cu fişa postului în care sunt menţionate atribuţiile specifice conduce la concluzia că activitatea pe care reclamantul-recurent a îndeplinit-o în cadrul societăţii B. a fost de natură didactică ştiinţifică, neexistând vreo referire la munca în concret cu pacienţii .

Sunt de asemenea relevante pentru această analiză şi apreciere faptul că timpul de lucru necesar alocat pentru această activitate era de 2 ore, prezumându-se că este vorba de susţinerea unui curs didactic şi nu o activitate concretă cu un pacient, nu s-ar putea lua în considerare o asemenea activitate în decurs de 2 ore decât prin raportare eventual la un pacient, maxim doi, iar un contract cu asemenea derulare este foarte puţin probabil a fi încheiat.

Tot în favoarea recurentului-reclamant este şi împrejurarea că acesta deţine funcţia de cadru didactic asociat la Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, iar această universitate a încheiat un contract cu B. SRL, constând în închirierea de către B. SRL "centrului specializat în terapie şi recuperare medicală pentru efectuarea orelor de laborator şi lucrări practice aferent activităţilor didactice...".

De asemenea, sunt pertinente şi concludente şi înscrisurile menţionate de recurentul-reclamant, respectiv "declaraţia de avere" în care acesta a trecut ca servicii prestate la B. - cercetare kinetoterapie (în 2013, martie 2014 şi septembrie 2014 - dos.fond), care subliniază de asemenea specificul activităţii desfăşurate de acesta ca fiind didactică cu cercetare şi nu practică, terapie individuală şi kinetoterapie, iar la momentul completării acestor declaraţii recurentul nu avea cum să aibă reprezentarea vreunei evaluări viitoare pentru a fi foarte atent la terminologia folosită în declaraţiile de avere.

Se vor înlătura prin urmare, constatările instanţei de fond în această privinţă.

- Motivul de recurs privind aplicarea greşită a legislaţiei Uniunii Europene privind protecţia datelor cu caracter personal aşa cum a fost interpretată de CJUE în Hotărârea din cauza C-201/14 Bara (art. 488 alin. (1), pct. 1, pct. 8 C. proc. civ.)

Acest motiv de recurs este nefondat.

Instanţa de fond în mod corect a reţinut că în Legea nr. 176/2010 există cadru legal privind informarea persoanei evaluate despre declanşarea procedurii de evaluare, posibilitatea colectării datelor cu caracter personal fiind deosebit de importantă pentru activitatea de evaluare a ANI, în Legea nr. 176/2010 sunt prevăzute expres autorităţile, persoanele fizice sau juridice de la care pot fi obţinute aceste date, în condiţiile, termenele şi scopul prevăzut de lege (art. 13, 15 şi 20 din lege).

Există deci suficiente garanţii privind excepţia de la obligaţia de informare, fiind situaţie de fapt diferită de cea prezentată în cauza Bara.

Recursul Agenţiei Naţională de Integritate

Motivul de recurs referitor la constatarea stării de incompatibilitate pe perioada 10 iunie 2009 - 5 decembrie 2010 pentru funcţiile de manager interimar

Recurenta-intimată ANI a reţinut în sarcina recurentului-reclamant o stare de incompatibilitate rezultată din exercitarea concomitentă a funcţiei de manager al Spitalului de Pneumoftiziologie "Tudor Vladimirescu" şi cea de kinetoterapeut la SC B. SRL în perioada 10 iunie 2019 - 14 mai 2014.

Instanţa de fond a reţinut că pe perioada desfăşurării mandatului de manager "interimar" nu s-ar putea reţine starea de incompatibilitate deoarece art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 se referă la funcţia de manager şi nu manager interimar, iar pentru perioada de la 5 decembrie 2010 - 14 mai 2014, când a ocupat funcţia de manager la acelaşi spital - perioada supusă evaluării conform cu prevederile art. 11 din Legea nr. 176/2010 trebuie să fie durata exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice cât şi în decursul a trei ani după încetarea acestora.

Art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 se referă la "exercitarea" oricăror funcţii salarizate ..., astfel că nu distinge între funcţia de manager şi manager interimar, iar instanţa de fond a făcut o distincţie pe care legea nu o face.

Înalta Curte constată că faţă de aprecierea ca fondate a motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant în ceea ce priveşte prestarea funcţiei de kinetoterapeut şi considerarea acesteia ca fiind în realitate o funcţie ştiinţifică şi didactică, motivul invocat de ANI nu îşi mai găseşte fundamentare în raport cu constatarea stării de incompatibilitate pentru funcţia de kinetoterapeut.

Prin urmare, recursul ANI este nefondat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se va respinge excepţia nulităţii recursului recurentului-reclamantă A., ca nefondată.

Va fi admis recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 1468 din 28 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi va fi casată în parte sentinţa recurată, iar în rejudecare va fi anulat integral Raportul de evaluare întocmit la data de 24 septembrie 2014 sub nr. x din 24 septembrie 2014 de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Se va menţine soluţia sentinţei cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi va fi respins recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 1468 din 28 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.

Va fi obligată recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate la plata sumei de 4.000 RON către recurentul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-reclamant A., ca nefondată.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 1468 din 28 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Anulează integral Raportul de evaluare întocmit la data de 24 septembrie 2014 sub nr. x din 24 septembrie 2014 de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Menţine soluţia sentinţei cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 1468 din 28 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate la plata sumei de 4.000 RON către recurentul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - LM