Calculation of tax accessories during judicial suspension of enforcement: violation of Article 14 of Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - D.G.R.F.P Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa anularea deciziei de obligaţii de plată accesorii nr. x/15 aprilie 2015, ca nelegală şi netemeinică cu consecinţa anulării sumelor de 1.520.811 RON, stabilite ca obligaţii de plată accesorii.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 66 din 22 martie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea promovată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - D.G.R.F.P Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi a dispus anularea Deciziei nr. 725 din 11 octombrie 2016 emisă de DGRFP Galaţi - Serviciul de Soluţionare Contestaţii şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. x din 15 aprilie 2015.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 66 din 22 martie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 C. proc. civ. a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, reprezentată prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă susţine că hotărârea atacată este dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, recurenta pârâtă arată că, în acord cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, momentul începerii curgerii duratei suspendării judiciare este data pronunţării hotărârii de admitere a acţiunii iar momentul încetării duratei suspendării este ziua următoare împlinirii termenului de 60 zile, dacă nu a fost introdusă acţiunea în anulare în termen de 60 zile de la pronunţarea suspendării.

Raportat la Sentinţa civilă nr. x din 25 iunie 2014, momentul încetării suspendării este data de 25 iunie 2014, susţine recurenta pârâtă, în acest sens pronunţându-se Tribunalul Constanţa prin Decizia civilă nr. 158 din 20 ianuarie 2016 în Dosarul x/2015, în care s-a reţinut că executarea Deciziei de impunere x/2011 este legală şi temeinică, suspendarea executării fiind încetată la data soluţionării Dosarului x/2011

Având în vedere efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat privind data încetării suspendării executării Deciziei de impunere x/2011, recurenta pârâtă solicită casarea Sentinţei civile nr. 66 din 22 martie 2017, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

II Soluţia Înaltei Curţi

Examinând recursul civil de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecinţă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect cenzurarea Deciziei de impunere nr. x din 15 aprilie 2015 referitoare la obligaţiile de plata accesorii.

În esenţă, reclamanta a arătat faptul că decizia de impunere nr. x din 15 aprilie 2015 vizează obligaţii accesorii faţă de debitul principal stabilit prin decizia de impunere nr. 994/2011, însă organul fiscal a procedat nelegal, neluând în considerare faptul că la data emiterii deciziei de stabilire a obligaţiilor accesorii, executarea Deciziei de impunere nr. 994/2011 era suspendată, prin efectul Sentinţei civile nr. 251 din 18 august 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 5683 din 24 noiembrie 2011, pronunţată de ICCJ SCAF.

Soluţionând acţiunea reclamantei, instanţa fondului a constatat că este întemeiată, reţinând, în esenţă, că deşi s-au purtat mai multe litigii, în prezent Decizia de impunere nr. x din 27 iunie 2011 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 250/2016 fac obiectul acţiunii în contencios fiscal înregistrat sub nr. x/2016 pe rolul instanţei.

Însă, Decizia de impunere x/2011 este suspendată prin hotărâre judecătoreasca definitivă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 iar instanţa de fond nu a soluţionat acţiunea.

Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 au ca efect suspendarea executării unui act administrativ până la stabilirea pe cale judecătorească a legalităţii respectivului act. Rezultă că urmare a pronunţării hotărârii prin care se dispune suspendarea actul-decizia de impunere - este lipsit de efect executoriu până când dăinuie suspendarea. Prin urmare, decizia de impunere deşi ajunsă la scadenţă nu se pune în executare şi, pe cale de consecinţă, nici nu pot fi calculate accesorii şi emis un nou titlu fiscal care să fie pus în executare cât timp instanţa de fond nu a soluţionat acţiunea în anularea deciziei de impunere.

În caz contrar s-ar ajunge la situaţia în care executarea obligaţiei de baza este suspendată dar se execută accesoriile calculate de la data scadenţei obligaţiei fiscale stabilită prin decizia de impunere al cărei efect executoriu nu poate avea niciun efect până la soluţionarea acţiunii de fond. Reclamanta poate fi îndatorată la plata dobânzilor şi majorărilor calculate pentru perioada în care a operat suspendarea deciziei de impunere dar calculul şi emiterea deciziei se poate realiza numai după încetarea măsurii suspendării.

Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia nu permite efectuarea niciunui act care să decurgă din efectul executoriu al titlului fiscal astfel încât organul fiscal a procedat în mod nelegal,cu nesocotirea hotărârii judecătoreşti,la emiterea deciziei pentru plata accesoriilor calculate la sumele stabilite în Decizia de impunere nr. x/2011.

Pe cale de consecinţă, apreciind întemeiată acţiunea, instanţa de fond a anulat Decizia nr. 725 din 11 octombrie 2016 emisă de DGRFP Galaţi - Serviciul de Soluţionare Contestaţii şi Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. x din 15 aprilie 2015.

Astfel cum rezultă din cele mai sus arătate, recurenta pârâtă a criticat Sentinţa civilă nr. 66 din 22 martie 2017 din perspectiva încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, referindu-se recurenta pârâtă la Sentinţa civilă nr. 158 din 20 ianuarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

În acest sens, consideră recurenta reclamantă că măsura suspendării executării Deciziei de impunere nr. x din 27 iunie 2011 a încetat la data de 25 iunie 2014, aspect tranşat cu putere de lucru judecat între părţi şi asupra cărora nu mai poate fi reluată nicio discuţie.

Or, constată Înalta Curte că decizia civilă la care face referire recurenta pârâtă în susţinerea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a fost anulată prin Decizia civilă nr. 1308 din 31 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/2017, decizie care nu numai că înlătură orice efect al autorităţii de lucru judecat în privinţa hotărârii pe care o anulează, dar în acelaşi timp statuează în sens contrar celor afirmate de recurenta pârâtă în prezenta cauză, şi anume în acela că executarea Deciziei de impunere nr. x din 27 iunie 2011 a fost suspendată, neexistând, aşadar, o creanţă exigibilă la momentul începerii procedurilor execuţionale a Deciziei de impunere nr. x din 27 iunie 2011.

În atare context, luând în considerare faptul că acţiunea în anularea Deciziei de impunere nr. x din 27 iunie 2011 nu a fost soluţionată definitiv nici până în prezent, Înalta Curte constată că este legală soluţia primei instanţe, întrucât efectul suspensiv în privinţa executării Deciziei de impunere nr. x din 27 iunie 2011 dăinuie până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare, dat fiind faptul că prin Sentinţa civilă nr. 2/CA din 10 ianuarie 2018 Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia de impunere nr. x/2011.

Faţă de aceste considerente, recursul de faţă va fi respins ca nefondat, nefiind incidente dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. în cauză.

Văzând şi dispoziţiile art. 451 - 453 C. proc. civ., recurenta-pârâtă urmează a fi obligată la plata sumei de 4760 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă(onorariu avocaţial, conform chitanţei depuse la dosarul cauzei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi în nume propriu, reprezentată prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva Sentinţei nr. 66 din 22 martie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 4760 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM