Concession fees and late penalties: failure of the triple identity requirement defeats the res judicata conflict motive for review

Asupra cererii de revizuire de faţă

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin Sentinţa 584/CA/2016, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile prescripţiei şi lipsei interesului legitim precum şi excepţia nelegalităţii Actelor adiţionale nr. x din 7 decembrie 2014 şi nr. y din 16 decembrie 2004 invocate de pârâtul A., a fost admisă, în parte, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Lupeni - reprezentat prin Primar, împotriva pârâtului A. şi în consecinţă: a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3076,50 RON cu titlu redevenţă pentru perioada trimestrul III 2010 - IV 2013 şi suma de 4.615 RON penalităţi de întârziere pe aceeaşi perioadă, sume ce vor fi reactualizate în raport cu data inflaţiei la data plăţii efective, precum şi suma de 198 RON cheltuieli de judecată.

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii reconvenţionale invocată de reclamantul principal Municipiul Lupeni.

A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională formulată de pârâtul A. în contradictoriu cu reclamantul principal Municipiul Lupeni.

1.2. Prin Decizia nr. 2273 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de reclamantul Municipiul Lupeni prin primar şi pârâtul A. împotriva Sentinţei nr. 584/CA/2016 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. x/2014, pe care a casat-o în parte şi, rejudecând cauza, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune relativ la pretenţiile reclamantului aferente trimestrului III 2010 şi trimestrului IV 2010.

A admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Lupeni - reprezentat prin Primar împotriva pârâtului A. şi în consecinţă a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.678 RON cu titlu redevenţă pentru perioada trimestrul I 2011 - trimestrul IV 2013, reactualizată în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective, şi suma de 76.778,03 RON penalităţi de întârziere pe aceeaşi perioadă.

A respins cererea reclamantului privind reactualizarea penalităţilor de întârziere în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate şi a obligat reclamantul intimat Municipiul Lupeni la plata sumei de 250 RON în favoarea recurentului A. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

1.3. Împotriva Deciziei nr. 2273 din 28 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul-pârât A., solicitând schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul de a se constata că penalităţile de întârziere au fost stabilite şi calculate în mod eronat, suspendarea executării deciziei atacate până la soluţionarea prezentei cereri şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a arătat că prin Decizia civilă nr. 3008/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost obligat la plata sumei de 2.627 RON cu titlu de redevenţă şi 3.940,5 RON reprezentând penalităţi de întârziere pentru o perioadă de 30 de zile.

Potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Prin notele scrise depuse ulterior, revizuentul a arătat că hotărârile potrivnice sunt următoarele: Decizia civilă nr. 1710/CA/2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2009 la data de 28 octombrie 2010 şi Sentinţa civilă nr. 787/CA/2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2010 rămasă definitivă prin Decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. 4460/2012 la data de 25 iunie 2012.

A susţinut că devreme ce aceeaşi problemă juridică dezbătută în mai multe litigii între revizuent şi Municipiul Lupeni a fost soluţionată în sensul că penalităţile aferente redevenţei se calculează pentru o perioadă de 30 de zile, acest aspect a dobândit putere de lucru judecat şi în mod corect trebuie avut în vedere de instanţa sesizată ulterior.

1.4. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Municipiul Lupeni a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, arătând că nu există elemente care să nu fi făcut obiectul judecăţii şi care să nu fi fost analizate de către instanţa de fond, respectiv recurs, şi că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât în speţa de faţă, cauzele soluţionate prin hotărârile invocate a fi potrivnice nu sunt identice ca părţi, obiect şi cauză.

1.5. Prin Decizia nr. 1101 din 20 februarie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, raportându-se la dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre."

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând cauza, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, pentru considerentele ce urmează.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

În speţă, revizuentul a argumentat incidenţa motivelor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie pronunţată în aceeaşi pricină; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Înalta Curte constată că argumentele expuse de revizuent în susţinerea cererii sale nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la ipotezele specifice avute în vedere de dispoziţiile legale invocate ca temei al căii extraordinare de atac declarată.

Revizuentul a argumentat că Decizia nr. 2273 din 28 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia e contencios administrativ şi fiscal este contradictorie raportat la decizia civilă nr. 1710/CA/2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2009 la data de 28 octombrie 2010 şi Sentinţa civilă nr. 787/CA/2012 pronunţată în dosarul nr. x/2010 rămasă definitivă prin decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. 4460/2012 la data de 25 iunie 2012, în ceea ce priveşte perioada pentru care se calculează penalităţile aferente redevenţei.

Înalta Curte constată, însă, că:

(i) Prin Decizia civilă nr. 1710/CA din 28 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009 a admis recursul declarat de reclamantul Municipiul Lupeni prin Primar împotriva Sentinţei nr. 71/CA/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. x/2009 şi a modificat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâtul A. la plata către reclamant şi a sumei de 3921 RON reprezentând penalităţi de întârziere pentru o perioadă anterioară anului 2010;

(ii) Prin Sentinţa civilă nr. 787/CA/2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2010 rămasă definitivă prin decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. 4460/2012 la data de 25 iunie 2012, pârâtul A. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1.160 RON redevenţă pe perioada 2009 şi 2010 şi suma de 1.450,75 penalităţi de întârziere pe aceeaşi perioadă, fiind respinsă excepţia de neexecutare a contractului invocată de către pârât.

(iii) Prin Decizia nr. 2273 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de reclamantul Municipiul Lupeni prin primar şi pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 584/CA/2016 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. x/2014, pe care a casat-o în parte şi, rejudecând cauza, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune relativ la pretenţiile reclamantului aferente trimestrului III 2010 şi trimestrului IV 2010; a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Lupeni - reprezentat prin Primar împotriva pârâtului A. şi în consecinţă a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.678 RON cu titlu redevenţă pentru perioada trimestrul I 2011 - trimestrul IV 2013, reactualizată în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective, şi suma de 76.778,03 RON penalităţi de întârziere pe aceeaşi perioadă

În cauza de faţă, chiar dacă sunt îndeplinite unele dintre condiţiile indicate de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină, condiţie ce presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care constituie elementele lucrului judecat şi trebuie îndeplinite cumulativ.

Înalta Curte, constată că susţinerile şi criticile formulate de revizuent nu sunt întemeiate şi nu pot fi primite, hotărârile invocate vizând perioade diferite pentru care se solicită plata redevenţei, respectiv a penalităţilor de întârziere, conform Contractului de concesiune nr. x/1996.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2273 din 28 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM