Ineligibility of consultancy expenses under EU-funded project for conflict of interest in direct procurement

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 mai 2015, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, a solicitat anularea Notei de control nr. x din 30 ianuarie 2015, cu consecinţa trecerii de îndată la executarea Contractului de finanţare nr. x din 23 iunie 2014, în sensul efectuării plăţii sumei de 887.112 RON către reclamantă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2703 din data de 21 octombrie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes, invocate de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, ca neîntemeiată faţă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 2703 din 21 octombrie 2015 a formulat recurs reclamanta A. SRL, întemeiat pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, criticând ca nelegală hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

Recurenta-reclamantă a formulat critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în acest sens, că judecătorul fondului, în mod nejustificat, nu a analizat corect dispoziţiile art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, raportate la prevederile legale ale achiziţiei directe, iar dispoziţiile OMFE nr. 1120/2013 referitoare la achiziţiile directe au fost interpretate greşit, întrucât instanţa nu a făcut distincţie între cele două tipuri de achiziţie prevăzute la CAP. II - Achiziţia directa şi CAP. VII - Procedura simplificata, asimilând achiziţia directa ca o procedura simplificata de achiziţie care presupune selectarea unei oferte.

A susţinut recurenta-reclamantă că, pornind de la aceasta interpretare greşită, instanţa în mod netemeinic a considerat ca art. 15 din O.U.G. nr. 66/2011 este aplicabil achiziţiei directe, fiind, astfel, necesară depunerea unei declaraţii privind conflictul de interese.

Totodată, a criticat recurenta A. SRL sentinţa recurată, în cuprinsul căreia s-a motivat că, prin încheierea contractului de consultanta cu societatea B. SRL, societatea în cauză "...a anulat o egalitate între candidaţi şi o egalitate de şanse între ofertanţi", în condiţiile în care achiziţia a fost o încredinţare directa şi nu o selecţie între mai mulţi candidaţi.

În accepţiunea recurentei-reclamante, tocmai pentru a preîntâmpina astfel de interpretări legate de posibile conflicte de interese ale achiziţiilor directe legiuitorul, prin dispoziţiile OMFE nr. 1120/2013 a făcut distincţie, în mod expres, între achiziţii prin încredinţare directă şi achiziţii prin procedura simplificată care presupune selecţie de oferte, stabilind, totodată, că în cadrul achiziţiilor directe beneficiarul privat este obligat să ia toate masurile pe care le consideră necesare în vederea respectării principiului bunei gestionari financiare, pornind de la premisa ca procedează de o manieră similară şi în gestionarea activităţii proprii. Urmare prospecţiunilor pe piaţă pentru a estima costul serviciilor de consultanţă, recurenta-reclamantă a constatat că valoarea minimă solicitată de către societăţile de consultanţă este de 5% din valoarea eligibilă a proiectului, aşa cum este menţionat şi în Ghidului solicitantului pentru Programul Operaţional Regional 2007 - 2013 Domeniul de intervenţie 4.3 "Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor" publicat în martie 2014, astfel că, în baza principiului bunei gestionari financiare bazate pe minimizarea costurilor corespunzător, a încheiat contractul de consultanta cu societatea B. SRL, contract prin care s-a stipulat ca serviciile de consultanţă pentru scrierea proiectului sunt servicii prestate în mod gratuit, serviciile de consultanţă cu plată fiind doar pentru managementul proiectului, aşa cum au fost menţionate şi în bugetul proiectului la capitolul "Cheltuieli cu consultanţa pentru managementul proiectului", buget aprobat de către MDRAP.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că prima instanţă, în motivarea sa, nu a avut în vedere dispoziţiile din Ghidul solicitantului publicat în martie 2014, care menţiona la capitolul A -Bugetul proiectului pct. 6 lit. c) - că limita cheltuielilor cu serviciile de consultanta este de 5% din valoarea bugetului, prevederi ce au fost întocmai respectate de către beneficiarul finanţării nerambursabile, Societatea A. SRL

De altfel, arată recurenta-reclamantă că era obligaţia AMPOR - MDRAP să verifice sumele înscrise în buget cu titlul de cheltuieli de consultanţă, ceea ce ar fi putut determina declararea acestei cheltuieli ca neeligibilă sau chiar respingerea proiectului, însă MDRAP a avizat tot proiectul favorabil de la momentul depunerii cererii de finanţare până la finalizarea implementării, iar la momentul plăţii proiectului a "constatat un posibil conflict de interese". Consecinţele acestei conduite ale autorităţii sunt grave pentru societatea recurentă, întrucât prin prezentul contract de finanţare a achiziţionat un utilaj de forat de la furnizorul italian C., utilaj pe care nu l-a plătit furnizorului, iar MDRAP, deşi a confirmat că achiziţia este efectuată în conformitate cu dispoziţiile legii, refuză sa-1 plătească, întrucât s-a emis sesizarea cu privire la "posibilul conflict de interese" al serviciilor de consultanţă.

O critică distinctă a recurentei-reclamante a privit soluţia primei instanţe de respingere a solicitării de încuviinţare a probatoriului administrat în cauză, instanţa neavând în vedere toată cererea de finanţare cu documentele aferente pentru a-şi forma o opinie concretă şi corectă care să conducă la o sentinţă temeinică şi legală, critică ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

O ultimă critică a recurentei-reclamante a privit faptul că, în opinia titularei căii de atac, prima instanţă nu a avut în vedere prevederile legale aplicabile conflictului de interese, susţinând că O.U.G. nr. 66/2011 a fost modificată prin H.G. nr. 481 din 28 iunie 2014, hotărâre care s-a aplicat abaterilor după data intrării în vigoare.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională 3 Sud Muntenia a depus întâmpinare, prin care nu a invocat excepţii şi a solicitat menţinerea soluţiei fondului cu privire la excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

5. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din 6 februarie 2019, Înalta Curte a constatat că Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia nu are calitate procesuală pasivă în cauză, pentru argumentele arătate în partea introductivă a încheierii de la respectivul termen de judecată.

Excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta A. SRL, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a aceleiaşi încheieri din 6 februarie 2019.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 16 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 6 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul în raport de criticile formulate şi de probele administrate în cauză, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Un prim aspect de clarificat în cauză este legat de limitele investirii primei instanţe şi, corelativ acestora, limitele exercitării controlului ierarhic superior în calea de atac declarată de recurenta-reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe.

Obiectul acţiunii în contencios administrativ îl reprezintă, în dosarul pendinte, anularea Notei de control nr. x din 30 ianuarie 2015, prin care intimatul-pârât MDRAP a constatat că a fost încălcat art. 10 din Contractul de finanţare nr. x din 23 iunie 2014, referitor la conflictul de interese, fiind, astfel, incidente prevederile art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, astfel că, în consecinţa, cheltuielile aferente Contractului de achiziţie nr. x din 14 martie 2014 (contractul de consultanţă încheiat cu Societatea B. SRL) au fost declarate neeligibile.

Consecinţa vizată de reclamantă în cererea sa de chemare în judecată a fost aceea de obligare a pârâtului MDRAP la executarea Contractului de finanţare nr. x din 23 septembrie 2014, în sensul efectuării plăţii în cuantum de 887.112 RON către Societatea A. SRL, sumă ce reprezintă contravaloarea utilajului achiziţionat în cadrul proiectului finanţat cu fonduri europene de la partenerul C., deşi în cuprinsul actului administrativ atacat nu se face nicio referire la caracterul eligibil sau nu al acestei cheltuieli, nefiind analizată această achiziţie.

Or, ceea ce solicită recurenta-reclamantă a obţine în ipoteza admiterii cererii sale de anulare nu poate fi o consecinţă a actului administrativ contestat, întrucât nu prin acest act s-a dispus de către autoritatea publică vreo sancţiune cu privire la suma reprezentând contravaloarea utilajului achiziţionat de la partenerul italian, Nota de control nr. x din 30 ianuarie 2015 stabilind doar caracterul neeligibil al cheltuielilor făcute în cadrul Contractului de consultanţă nr. x din 14 martie 2014.

Prin urmare, instanţa de contencios administrativ este chemată a se pronunţa asupra legalităţii Notei de control nr. x din 30 ianuarie 2015, consecinţa fiind cea care rezidă intrinsec din raportul juridic născut prin emiterea acestei note, prin care s-a constatat încălcarea art. 10 din Contractual de finanţare nr. x din 23 septembrie 2014, referitor la conflictul de interese identificat la încheierea contractului de consultanţă cu Societatea B. SRL.

Cât priveşte cererea de obligare a intimatului-pârât MDRAP la executarea contractului de finanţare, acest petit nu este legat printr-un raport de subsidiaritate de cel principal, referitor la anularea actului administrativ, fiind la latitudinea recurentei-reclamante să identifice corect căile conferite de Legea contenciosului administrativ pentru pretenţiile solicitate, în raport de eventualele măsuri ale autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, stabilite conform prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 ori potrivit celor din cuprinsul art. 8 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Acestea fiind lămurite, se reţine, în calea controlului judiciar, că prima instanţă a menţinut legalitatea Notei de control nr. x/2015, stabilind că Autoritatea de Management pentru POR din cadrul MDRAP a identificat corect neregula care a determinat constatarea caracterului neeligibil al cheltuielilor ocazionate de încheierea şi executarea Contractului de consultanţă nr. x/2014.

Recurenta-reclamantă a susţinut, într-o primă critică, faptul că judecătorul fondului a interpretat eronat prevederile art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât încheierea contractului prin achiziţie directă îl face pe acesta să nu fie supus regulilor stabilite pentru achiziţiile publice, prevăzute în cuprinsul O.U.G. nr. 34/2006.

Însă, alegând să deruleze o procedură de achiziţie directă, recurentei-reclamante îi sunt aplicabile dispoziţiile cuprinse în Ordinul nr. 1120/2013, în condiţiile în care sunt respectate valorile prag arătate la art. 19 din O.U.G. nr. 2006 (Capitolul II Procedura simplificată aprobată prin Ordinul nr. 1120/2013 "Dacă valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, nu depăşeşte pragurile valorice prevăzute de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 pentru fiecare achiziţie, beneficiarul achiziţionează direct produse, servicii sau lucrări.

Achiziţia se realizează pe bază de documente justificative (de exemplu: comandă, bon fiscal, factură, contract etc.).

În acest caz, dosarul achiziţiei va cuprinde o notă privind determinarea valorii estimate (valoarea fiind actualizată la momentul achiziţiei, dacă este cazul) şi documentele justificative ale achiziţiei, inclusiv documentele care dovedesc îndeplinirea obligaţiilor contractuale (de exemplu: procese-verbale de recepţie servicii şi lucrări, livrabile, procese-verbale de predare primire etc.).

Nu este obligatorie semnarea unui contract."

Contractul de consultanţă nr. x din 14 martie 2014 încheiat cu Societatea B. SRL are o valoare a serviciilor prestate de 5% din valoarea eligibilă a proiectului în RON fără TVA a utilajelor, respectiv 42.180 RON (fără TVA), conform actelor adiţionale ulterior încheiate, valoare situate sub pragul de 30.000 euro prevăzut la art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la data încheierii contractului de consultanţă).

În concluzie, este neîndoielnic faptul că se aplică prevederile Ordinului nr. 1120/2013 pentru Contractul de consultanţă nr. x din 14 martie 2014, prevederi în care se stipulează explicit, la capitolul VI "Evitarea conflictului de interese", următoarele:

"Beneficiarii privaţi persoane fizice/juridice au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situaţiile de natură să determine apariţia unui conflict de interese.

În cazul beneficiarilor privaţi sunt aplicabile prevederile art. 14 şi 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 66/2011), coroborate cu prevederile art. 8 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 875/2011, cu modificările şi completările ulterioare".

Aşadar, chiar şi în situaţia derulării unei proceduri de achiziţie directe, revine beneficiarului privat în cadrul proiectului finanţat din instrumente structurale obligaţia de a depune toate diligenţele pentru a evita aflarea sa într-un conflict de interese, care, în reglementarea conferită de O.U.G. nr. 66/2011, reprezintă o neregulă.

Nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante referitoare la exceptarea entităţii care derulează o procedură de achiziţie directă de obligaţia de a evita situaţiile de natură a genera un posibil conflict de interese. Aceasta deoarece, în anexa la Ordinul nr. 1120/2013, capitolul privind evitarea conflictului de interese este în referire chiar la procedura achiziţiei directe, iar după acest capitol urmează prevederile legale referitoare la reglementarea procedurii simplificate, astfel că, interpretând sistematic şi teleologic textele legale din anexa respectivă, se reţine că sunt pure alegaţii criticile aduse sentinţei recurate sub acest aspect.

Totodată, se critică faptul că prima instanţă a menţionat că sunt aplicabile prevederile art. 15 din O.U.G. nr. 66/2011, referitoare la depunerea unei declaraţii conform cărei ofertantul nu se află într-un conflict de interese, declaraţie pe care procedura achiziţiei directe nu o prevede. Înalta Curte reţine că este corectă soluţia judecătorului fondului şi sub acest aspect, în condiţiile în care, pentru punerea în aplicare a prevederilor din Capitolul VI privind evitarea conflictului de interese, se arată în Instrucţiunea la Ordinul nr. 1120/2013 că "pentru a atenţiona beneficiarul privat în legătură cu situaţiile de conflict de interese care pot interveni în derularea procedurii de achiziţie, Ordinul nr. 1.120/2013 menţionează prevederile art. 14 şi 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare O.U.G. nr. 66/2011.

Dacă beneficiarul privat constată că se află în una din situaţiile menţionate la art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, acesta va menţiona în Nota justificativă de atribuire motivele pentru care respinge oferta respectivă.

Beneficiarul privat trebuie să aibă la dosarul achiziţiei, atunci când solicită rambursarea cheltuielilor, declaraţia pe propria răspundere din care să rezulte că nu a încălcat prevederile referitoare la conflictul de interese."

O altă critică a recurentei-reclamante a privit menţionarea, în considerentele sentinţei atacate, a împrejurării că, prin încheierea contractului de consultanţă cu Societatea B. SRL, s-a anulat o egalitate de şanse între candidaţi, fapt care, în opinia Societăţii A. SRL, nu poate fi imputat în procedura achiziţiei directe.

Şi în legătură cu această chestiune se observă, din modalitatea de reglementare a procedurii achiziţiei directe prin Ordinul nr. 1120/2013, că principiile economicităţii, eficienţei şi eficacităţii, înscrise în capitolul V, sunt aplicabile acestei proceduri, fiind imperios necesar a fi respectate, fiind stipulat în Instrucţiunea la Ordinul nr. 1120/2013 că "beneficiarul privat va întreprinde toate măsurile pe care le consideră necesare în vederea asigurării unui bun management financiar, pornind de la premisa că procedează de o manieră similară şi în organizarea activităţii proprii".

În pofida faptului că au fost formulate de către recurenta-reclamantă A. SRL ample consideraţii în legătură cu modul în care a înţeles să prospecteze piaţa şi să stabilească valoarea minimă solicitată pentru serviciile de consultanţă, se reţine că prezintă relevanţă în cauză, primordial, împrejurarea că prin Nota de control nr. x din 30 ianuarie 2015, s-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor aferente Contractului de achiziţie nr. x din 14 martie 2014 pentru încălcarea prevederilor art. 10 din Contractul de finanţare nr. x din 23 iunie 2014 şi ale art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, reţinându-se existenţa unui conflict de interese în derularea achiziţiei directe ce a condus la încheierea unui contract cu societatea la care era reprezentant legal soţia celui care, la rândul său, reprezenta legal entitatea juridică beneficiară a finanţării nerambursabile.

În concluzie, fiind corect identificat conflictul de interese în referire la Contractul de consultanţă nr. x/2014, în raport de prevederile art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, au fost aplicate dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol, în care se arată că "încălcarea prevederilor alin. (1) se sancţionează cu deduceri/excluderi din cheltuielile solicitate la plată/rambursare, în funcţie de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora".

În acest context, aspectele legate de justificarea modului în care a acţionat Societatea A. SRL pentru a stabili valoarea minimă a cheltuielilor de consultanţă ce au fost încredinţate prin atribuire directă Societăţii B. SRL sunt irelevante, conflictul de interese reprezentând un element suficient, prin sine însuşi, pentru a se reţine neeligibilitatea cheltuielilor aferente Contractului de consultanţă nr. x/2014, ca urmare a neregulii constatate.

Nici critica referitoare la respingerea, de către prima instanţă, a solicitării formulate de reclamanta în cauză pentru încuviinţarea cererii de suplimentare a probatoriului, nu este întemeiată. Potrivit prevederilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ., "casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Recurenta-reclamantă nu arată care este, în concret, regula de procedură încălcată şi, corelativ, vătămarea produsă prin această încălcare. Presupunând, însă, că s-a avut în vedere o încălcare a dreptului la apărare, materializată prin respingerea cererii de suplimentare a probatoriului aflat la dosar, se reţine, verificând practicaua încheierii de şedinţă din 30 septembrie 2015, că, în realitate, reclamanta A. SRL a solicitat să se depună întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii notei de control contestate, inclusiv înscrisuri pe care aceasta le-a depus la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia. Faţă de precizările formulate de această parte, în care a menţionat că au fost înaintate toate documentele către MDRAP, reclamanta A. SRL a arătat că este cu totul altceva decât situaţia pe care o avea în vedere la solicitarea de încuviinţare a cererii de suplimentare a probatoriului administrat în cursul judecăţii la instanţa de fond, fără a mai insista pentru depunerea unor documente la dosar.

În absenţa unei indicări exprese a înscrisurilor pe care le considera relevante pentru dezlegarea chestiunilor litigioase deduse judecăţii, critica are un aspect formal, neputând conduce la reformarea soluţiei pronunţate, cât timp documentaţia aferentă Notei de control nr. x din 30 ianuarie 2015 se află la dosar, probând aspectele constatate prin actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în cauză.

O ultimă critică a recurentei-reclamante a vizat pretinsa ignorare, de către instanţa de fond, a modificărilor survenite asupra O.U.G. nr. 66/2011 prin H.G. nr. 481 din 28 iunie 2014, care, procedând astfel, nu a verificat dispoziţiile legale aplicabile la momentul întocmirii notei de control.

O astfel de critică poate fi avută în vedere doar în măsura în care se invocă, drept motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, o greşită aplicare a normelor de drept material şi/sau procesual, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, aspect care, alături de alte motive de fapt şi de drept, formează cauza juridică a acţiunii. Cum însă un astfel de motiv nu se regăseşte în cuprinsul cererii ce a fost dedusă spre soluţionare în faţa primei instanţe, nu se poate pretinde direct în recurs că judecătorul cauzei nu a verificat norma de drept în vigoare la data emiterii notei de control, în absenţa sesizării sale cu un asemenea motiv. Pe de altă parte, prin critica formulată se relevă că recurenta-reclamantă se află într-o eroare, întrucât norma de modificare a O.U.G. nr. 66/2011 pe care a invocat-o, respectiv H.G. nr. 481 din 28 iunie 2014, nu are legătură cu ceea ce constituie temeiul de drept al Notei de control nr. x din 30 ianuarie 2015, întrucât acest act normativ priveşte aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 pentru Societatea Comercială D. - SA, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior arătate, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 2703 din 21 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, menţinând sentinţa recurată ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 2703 din 21 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.

Procesat de GGC - LM