Suspension of presidential decree extending military chief’s mandate barred as excluded military command act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a chemat în judecată pe pârâţii Preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială, solicitând:

1. Suspendarea executării Decretului nr. 1.331 din 28 decembrie 2018 privind prelungirea mandatului şefului Statului Major al Apărării emis de Preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1117 din 29 decembrie 2018, până la soluţionarea definitivă a cauzei;

2. Anularea Decretului nr. 1.331 din 28 decembrie 2018, întrucât a fost emis cu exces de putere, cu încălcarea normelor juridice care prevăd condiţiile cumulative obiective de prelungire a mandatului şefului Statului Major al Apărării.

La data de 15 ianuarie 2019, reclamantul a depus o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care a renunţat la cel de-al doilea capăt al acţiunii, respectiv anularea Decretului nr. 1.331 din 28 decembrie 2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 16 din data de 31 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de repunere pe rol ca nefondată.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Prezidenţială ca nefondate.

S-a luat act de renunţarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind anularea Decretului nr. 1.131/2018.

S-a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României, domnul A. şi Administraţia Prezidenţială.

S-a dispus suspendarea executării Decretului nr. 1.131/2018 până la pronunţarea instanţei de fond.

Prin Încheierea din data de 31 ianuarie 2019 s-a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în sentinţă, în sensul că în loc de "Decretul nr. 1.131/2018" se va trece "Decretul nr. 1.331/2018".

3. Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a încheierilor premergătoare şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 31 ianuarie 2019 a formulat recurs pârâta Administraţia Prezidenţială în nume propriu şi în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României, domnul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, în principal, în temeiul art. 483 alin. (1) coroborat cu art. 496 - 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 2 şi pct. 5 din C. proc. civ., precum şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, casarea Sentinţei civile nr. 16 din 31 ianuarie 2019, a încheierilor de şedinţă din data de 28 ianuarie 2019 şi data de 29 ianuarie 2019, precum şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 31 ianuarie 2019 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de fond, iar în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 483 alin. (1) coroborat cu art. 496 - 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.,urmând a se dispune admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare, excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Prezidenţială şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de suspendare a executării Decretului nr. 1.331/2018; ori respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării Decretului nr. 1.331/2018,cu cheltuieli de judecată.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:

1. hotărârea a fost pronunţată de alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei, cu încălcarea legii - motiv de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

2. prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - motiv de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

3. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei - motiv de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

4. hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - motiv de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-au arătat următoarele:

- instanţa de fond, prin încheierea din data de 28 ianuarie 2019 nu s-a pronunţat pe cererea de trimitere pe cale administrativă a Dosarului x/2019 la primul complet legal învestit - respectiv Dosarul nr. x/2019 şi nu s-a pronunţat asupra inadmisibilităţii cererii de suspendare a Decretului nr. 1.331/2018 întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 de către pârâţi; a respins excepţiile litispendenţei şi a conexităţii ca nefondate, considerând că nu există o identitate de cauză a acţiunii între cererile ce reprezintă obiectul dosarelor nr. x/2019 şi, respectiv, nr. x/2019, cu acelaşi reclamant şi aceeaşi pârâţi, ambele pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi nu există nici o strânsă legătură între cele două cauze;

- prin încheierea din data de 29 ianuarie 2019, a respins cererea pârâţilor de amânare a cauzei pentru a lua la cunoştinţă de conţinutul documentului clasificat; nu s-a pronunţat pe cererea de renunţare la judecata celui de-al doilea capăt de cerere, ci doar prin sentinţă şi a acordat cuvântul părţilor atât pe excepţii cât şi pe fond

- hotărârea a fost pronunţată de alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei, cu încălcarea legii - motiv de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., în condiţiile în care obiectul Dosarelor nr. x/2019 şi nr. y/2019 sunt identice, iar instanţa trebuia să procedeze conform art. 107 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor judecătoreşti; principiul repartizării aleatorii a cauzelor, fiind reglementat prin norme de organizare judiciară de ordine publică, neregularitatea procedurală constând în încălcarea acestuia este sancţionată cu nulitatea absolută şi poate fi invocată oricând în cursul judecăţii;

- prin hotărârea recurată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - motiv de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

- instanţa a încălcat dreptul la apărare al pârâţilor, precum şi principiul contradictorialităţii în materie de probaţiune, prin refuzul de a permite pârâtei de a lua cunoştinţă de conţinutul înscrisului clasificat depus la dosarul cauzei de către reprezentantul reclamantului;

- instanţa a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea prevederilor art. 161 din Legea nr. 554/2004 privind necesitatea introducerii în cauză beneficiarului actului administrativ cu caracter individual atacat, întrucât nu a pus în discuţia părţilor raportul juridic de drept substanţial dedus judecăţii şi, pe cale de consecinţă, necesitatea introducerii în cauză a persoanei la care se referă Decretul nr. 1.331/2018, respectiv a domnului general B.;

- instanţa de fond, rămânând învestită doar cu cererea de suspendare, nu s-a limitat doar la aparenţa de nelegalitate, ci a procedat la judecarea fondului, stabilind chiar nelegalitatea decretului atacat, din motivarea sentinţei rezultând că judecătorul, a reţinut că mandatul de Şef de Stat Major al Apărării este deţinut în mod nelegal de o persoană, care va exercita nelegal atribuţiile legale recunoscute acestei funcţii - fără a se limita la analizarea aparenţei de legalitate a actului administrativ atacat, singura posibilă în acţiunea în suspendare;

- instanţa a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea prevederilor art. 138 din C. proc. civ. referitoare la litispendenţă, în măsura în care, la data judecării, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se afla şi dosarul nr. x/2019, anterior constituit la secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal - ambele dosare având părţi, obiect şi cauză identice, în condiţiile în care nu luase act de renunţarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind anularea Decretului nr. 1.331/2018;

- instanţa a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea prevederilor art. 139 din C. proc. civ. referitoare la conexarea cauzelor;

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei - motiv de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., "considerentele" sentinţei încălcând dispoziţiile 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., fiind reprezentate doar de o enumerare a probelor administrate (fără indicarea numărului filelor din dosar la care acestea se găsesc), fiind imposibil ca instanţa de control să verifice de ce judecătorul fondului s-a oprit la soluţia dată litigiului, de ce au fost admise susţinerile reclamantului şi respinse apărările pârâţilor. Motivarea trebuia făcută în concret, cu arătarea temeiurilor care au format judecătorului convingerea că cele hotărâte exprimă situaţia de fapt reală. Neîndeplinirea acestei obligaţii esenţiale pentru înfăptuirea activităţii de judecată nu poate duce decât la casarea sentinţei atacate şi a tuturor încheierilor premergătoare enumerate mai sus.

- hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - motiv de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

- instanţa a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Apărării Naţionale cu încălcarea prevederilor Legii nr. 554/2004 şi C. proc. civ. referitoare la condiţiile exercitării dreptului de a solicita suspendarea unui act administrativ, întrucât dispoziţiile art. 39 alin. (5) din Legea nr. 346/2006, nu reglementează un drept propriu al Ministerului Apărării naţionale, ca persoană juridică, care să-i fi fost încălcat prin emiterea actului administrativ criticat.

- instanţa a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Prezidenţiale cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 1 din Legea nr. 47/1994,

- instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 în soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare ca urmare a formulării unei cereri de suspendare în cadrul acţiunii în anulare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, invocându-se conţinutul Minutei întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii Secţiilor de contencios administrativ şi fiscal de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curţile de apel ce a avut loc la Curtea de Apel Bucureşti, 26 - 27 martie 2015, în care s-a reţinut că este inadmisibilă cererea de suspendare întemeiată exclusiv pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 atunci când pe rolul instanţei s-a înregistrat deja acţiune în anularea actului administrativ;

- instanţa a încălcat prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare, în mod eronat, instanţa de fond reţinând că Decretul nr. 1.331/2018, prin care se prelungeşte mandatul domnului general B. de şef al Statului Major al Apărării cu un an nu este un act administrativ care priveşte apărarea şi securitatea naţională;

- instanţa a dispus suspendarea actului cu încălcarea/greşita aplicare a prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea nr. 346/2006.

Instanţa de fond a considerat, nelegal, faptul că în speţă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care în analiza incidenţei principiului simetriei, a cărui nerespectare este invocată de reclamant ca motiv de nelegalitate, a omis a reţine cele statuate de Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 147/2007 şi nr. 731/2012.

De asemenea, s-a arătat că dispoziţiile invocate, respectiv art. 39 alin. (5) din Legea nr. 346/2006 nu prevăd în mod expres ca şi prelungirea mandatului şefului Statului Major al Apărării să se realizeze cu parcurgerea aceloraşi etape procedurale ca în cazul numirii.

Cu privire la perturbarea gravă a activităţii, condiţie a suspendării, s-a arătat că, deşi reclamantul doar a pretins în cererea de chemare în judecată existenţa unei pagube iminente ce ar consta în "încălcarea ordinii de drept cu implicaţii vizând stabilitatea socială", fără a o motiva în fapt şi în drept prin prisma definiţiei legale a acesteia, instanţa de fond nu a identificat ea însăşi o perturbare, substituindu-se în obligaţia reclamantului de a motiva în fapt şi drept o cerere dedusă instanţei de judecată în raport de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la filele x ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii judecătoreşti ca fiind temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a arătat că pe rolul instanţei de fond au fost înregistrate două dosare, cu capete de cerere similare, însă cu temei juridic diferit, respectiv dispoziţiile art. 14 şi art. 15 aspecte reţinute în considerentele Sentinţei civile nr. 16 din 31 ianuarie 2019.

A arătat intimatul că legiuitorul nu interzice introducerea cererii de suspendare întemeiată pe art. 14, dacă s-a introdus o cerere de suspendare întemeiată pe art. 15 din lege, voinţa legiuitorului fiind aceea de a da posibilitatea exercitării ambelor acţiuni în suspendare.

În ceea ce priveşte presupusa încălcare a normelor de procedură s-a susţinut că documentul cu conţinut clasificat viza un ordin de împuternicire a unui general în funcţia de locţiitor, venind în replică la susţinerea pârâţilor referitoare la "decapitarea armatei".

În legătură cu incidenţa art. 161 din Legea nr. 554/2004, s-a apreciat că dispoziţiile actului normativ sunt edificatoare, iar instanţa s-a raportat la cadrul procesual cu care a fost învestită.

În susţinerea respingerii excepţiilor litispendenţei şi conexităţii, au fost reiterate argumentele care vizează temeiul juridic diferit al acţiunilor promovate.

Cu privire la critica vizând nemotivarea hotărârii judecătoreşti (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.) s-a arătat că motivarea sentinţei susţine soluţia pronunţată în cauză.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Apărării Naţionale s-a susţinut că Ministerul Apărării Naţionale probează această calitate, şeful Statului Major al Apărării fiind militarul cu rangul cel mai înalt din Armată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Prezidenţiale, au fost invocate dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, apreciindu-se că pârâta are calitate procesuală pasivă. În acest sens a fost invocată şi soluţia pronunţată de instanţa învestită cu anularea actului administrativ în Dosarul nr. x/2019.

S-a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii raportat la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, motivat de faptul că e vorba de suspendare, solicitată în baza unui temei juridic diferit.

S-a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii raportat la temeiul de drept invocat, respectiv art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu este incident în cauză, actul administrativ contestat neavând legătură cu regimul stării de război, stării de asediu sau al celei de urgenţă.

A susţinut intimata că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, existând o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului

Cu privire la paguba iminentă, a apreciat intimatul că încălcarea ordinii de drept are implicaţii care vizează stabilitatea socială.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea reclamantului intimat la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

5.1 Situaţia de fapt.

Prealabil analizării motivelor de recurs, se impune a se efectua o serie de aprecieri asupra cadrului procesual.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de la data de 14 ianuarie 2019 sub numărul x/2019 reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a chemat în judecată pe pârâţii Preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială, solicitând:

1. Suspendarea executării Decretului nr. 1.331 din 28 decembrie 2018 privind prelungirea mandatului şefului Statului Major al Apărării emis de Preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1117 din 29 decembrie 2018, până la soluţionarea definitivă a cauzei;

2. Anularea Decretului nr. 1.331 din 28 decembrie 2018, întrucât a fost emis cu exces de putere, cu încălcarea normelor juridice care prevăd condiţiile cumulative obiective de prelungire a mandatului şefului Statului Major al Apărării.

La data de 15 ianuarie 2019 reclamantul a depus o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care a renunţat la al doilea capăt al acţiunii, respectiv la cererea de anulare a Decretului nr. 1.331 din 28 decembrie 2018.

Totodată, deşi cererea introductivă de instanţă a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 14 şi pe dispoziţiile 15 din Legea nr. 554/2004, în încheierea de şedinţă din data de 28 ianuarie 2019 reclamantul, în combaterea excepţiei de litispendenţă, a precizat că prezenta cerere de suspendare este întemeiată pe dispoziţiile art. 14. Aceeaşi precizare a fost efectuată de către reprezentantul reclamantului şi cu prilejul concluziilor orale asupra excepţiei inadmisibilităţii, consemnate în încheierea de şedinţă din data de 29 ianuarie 2019 .

Cu privire la Dosarul nr. x/2019, se reţine că în data de 11 ianuarie 2019, Ministerul Apărării Naţionale a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, o cerere de chemare în judecată a Preşedintelui României şi a Administraţiei Prezidenţiale, prin care a solicitat să se dispună:

1. Suspendarea executării Decretului nr. 1.331 din 28 decembrie 2018, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Anularea Decretului nr. 1.331 din 28 decembrie 2018, întrucât a fost emis cu exces de putere, cu încălcarea normelor juridice care prevăd condiţiile cumulative obiective de prelungire a mandatului Şefului Statului Major al Apărării.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este învestită cu soluţionarea unei cereri de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, conform căruia:

"(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, care îşi produce efectele până la pronunţarea instanţei de fond.".

5.2 În ceea ce priveşte motivul prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Recurenta susţine că în motivarea sentinţei este reprezentată doar de o enumerare a probelor administrate, făcând imposibil a se verifica de ce judecătorul fondului s-a oprit la soluţia dată litigiului, de ce au fost admise susţinerile reclamantului şi respinse apărările pârâţilor.

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut ca motive care conturează cazul bine justificat încălcarea principiului simetriei actelor juridice precum şi lipsa de claritate a dispoziţiilor art. 39 alin. (5) din Legea nr. 346/2006, în limitele cadrului procesual trasat de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., ce are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată de prima instanţă, a fost îndeplinită.

Totodată, nu se poate reţine nici o motivare contradictorie cu privire la temeiul de drept al cererii de suspendare, întrucât, aşa cum s-a arătat, reclamanta a precizat oral acest temei, iar instanţa de fond, admiţând cererea, a dispus suspendarea actului administrativ doar până la pronunţarea instanţei de fond, astfel cum permit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În mare parte, confuziile privind obiectul acţiunii provin din modul în care reclamantul şi-a conceput demersurile în justiţie, fiind necesară clarificarea acestuia ulterioară.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

5.3. În continuare, dată fiind similitudinea criticilor subscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 5 din C. proc. civ. înfăţişate prin motivele de recurs, instanţa le va examina grupat, urmând a le răspunde prin argumente comune, raportate la finalitatea lor concretă.

Referitor la configurarea cadrului procesual, Înalta Curte reţine netemeinicia motivelor de recurs, în ceea ce priveşte dezlegarea dată asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a lipsei calităţii procesuale pasive.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, Înalta Curte constată că decretele Preşedintelui emise în exercitarea atribuţiilor constituţionale prevăzute de art. 92 şi 94 raportat la art. 100 din legea fundamentală, sunt acte administrative complexe, care nu produc efecte exclusiv în persoana beneficiarului. În speţă, în raport de exercitarea funcţiei de şef al Statului Major al Apărării, Ministerul Apărării este titularul unui interes propriu în ceea ce priveşte organizarea sistemului naţional de apărare.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Prezidenţială, Înalta Curte constată că deşi pârâta Administraţia Prezidenţială nu este emitenta Decretului nr. 1.331 din 28 decembrie 2018, această instituţie cuprinde serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.

Aceleaşi argumente cu privire la caracterul actului, urmează a fi avute în vedere de instanţa de control judiciar şi în ceea ce priveşte respingerea criticii privind încălcarea dispoziţiilor art. 161 din Legea contenciosului administrativ, drepturile şi interesele legitime ale particularilor fiind subsecvente interesului public.

Reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate dispune dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;

Repartizarea aleatorie a cauzelor nu poate face obiectul criticilor în căile de atac, dar efecte ale respectării acestui principiu pot fi invocate de părţi în cazul în care hotărârea a fost pronunţată de un alt complet de judecată decât cel căruia i-a fost repartizată cauza aleatoriu. Or, în speţă acest principiu a fost respectat, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosarului, semnat de persoana responsabilă cu repartizarea aleatorie.

Din contră, principiul continuităţii, consacrat în prezent cu valoare normativă în lumina dispoziţiilor art. 19 din C. proc. civ., dar şi prevăzut ca regulă a judecăţii prin art. 214 din C. proc. civ., impune ca hotărârea să fie pronunţată de acelaşi complet stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei, excepţiile de la această regulă fiind strict reglementate.

Dispoziţiile invocate de recurentă ale art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 17 decembrie 2015 care prevăd repartizarea cererilor primului complet învestit, nu sunt aplicabile în speţă, în condiţiile în care, reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind anularea actului administrativ, instanţa rămânând învestită, astfel cum s-a arătat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a actului administrativ cu temei şi efecte distincte de cererea înregistrată sub numărul x/2019.

Faţă de aceste considerente, în strânsă legătură cu motivul de recurs mai sus analizat, vor fi respinse şi motivele privind greşita soluţionare a excepţiei conexităţii şi a excepţiei litispendenţei.

În ceea ce priveşte motivul circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. reprezentat de încălcarea dreptului la apărare prin respingerea cererii de acordare a unui termen de judecată pentru a lua cunoştinţă de documentul cu caracter clasificat depus, Înalta Curte constată lipsa unei vătămări, în condiţiile în care, intimatei i s-a adus la cunoştinţă în şedinţa publică că este vorba despre un ordin de împuternicire a locţiitorului şefului Statului Major. În plus, aceasta avea posibilitatea de a solicita, în faza procesuală a recursului, consultarea acestui înscris la instanţa supremă prin intermediul unui avocat deţinător de certificat ORNISS.

5.4. Recursul este însă întemeiat în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare, pentru următoarele considerente:

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de "protecţie provizorie" a drepturilor şi intereselor subiectelor acţiunii în contencios administrativ până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură vremelnică, luată în cadrul unei proceduri în care nu se prejudecă fondul cauzei şi din acest motiv efectele hotărârii adoptate în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 dăinuie atât timp cât se menţin împrejurările avute în vedere la pronunţarea ei şi doar până la soluţia dată de instanţa de fond.

Or, în speţă, se reţine că prin Sentinţa nr. 79 din data de 29 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2019, nemotivată, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Apărării Naţionale prin ministrul apărării naţionale, invocată de pârâţii Preşedintele României A., Administraţia Prezidenţială şi B., ca nefondată; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Prezidenţiale, invocată de pârâţii Preşedintele României A., Administraţia Prezidenţială şi B., ca nefondată. S-a respins, în temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acţiunea având ca obiect anularea Decretului nr. 1.331 din 28 decembrie 2018, ca fiind inadmisibilă în privinţa controlului judecătoresc în contenciosul administrativ asupra actelor de comandament militar definite de art. 2 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Deşi nu este definitivă, această sentinţa are putere de lucru judecat relativă, practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind unanimă în sensul că soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anulare constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Or, văzând această soluţie, se constată că esenţa raportului juridic dedus judecăţii o reprezintă stabilirea naturii juridice a decretului prezidenţial emis în temeiul dispoziţiilor art. 92 alin. (1), art. 94 lit. c) şi art. 100 din Constituţia României, prin care se prelungeşte mandatul de şef al Statului Major al Apărării cu an, de act administrativ supus controlului instanţei de contencios, sau dimpotrivă, de act administrativ exceptat de la acest control.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (astfel cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 212/2018), "(1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ: b) actele de comandament cu caracter militar", definite la art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege ca fiind "l) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război ori, după caz, la îndeplinirea serviciului militar" reprezentând reluarea în legea contenciosului administrativ a finelor de neprimire consacrate în art. 126 alin. (6) din Constituţia României.

Văzând şi bogata jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la caracterul de act juridic "complex" al decretelor prezidenţiale emise în virtutea prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui României, cu particularitatea că în speţă este vorba despre prelungirea mandatului, reglementată de art. 39 alin. (5) din Legea nr. 346/2006, şi nu de numirea în funcţie, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale reprezentată de Deciziile nr. 182/2006, 302/2011 sau 459/2014, instanţa de recurs constată că stabilirea naturii juridice actului administrativ a cărui suspendare se solicită, constituie chiar dezlegarea dată fondului cauzei, dezlegare care nu poate fi făcută pe calea cererii de faţă.

Înalta Curte apreciază aceasta cade doar sarcina instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare, în caz contrar fiind eliminată diferenţa de judecată între cele două tipuri de acţiuni. Ca urmare, nici la nivel de aparenţă nu se poate stabili dacă actul administrativ se încadrează sau nu în dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru că astfel ar fi prejudiciat fondul şi ar putea fi "opusă" această soluţie, cu putere de lucru judecat, instanţei de recurs învestită atât cu soluţionarea acţiunii în anulare, cât şi cu soluţionarea cererii de suspendare întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, constatând în raport de cele stabilite de instanţa de fond, că Decretul nr. 1.331 din 28 decembrie 2018 intră în sfera finelor de neprimire instituită de art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 5 din Legea nr. 554/2004, fiind exceptat de la controlul instanţei de contencios administrativ, pe cale de consecinţă, acesta nu poate fi nici suspendat în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În raport de această soluţie, instanţa de control judiciar apreciază că analiza celorlalte motive de inadmisibilitate este de prisos, precum şi analiza condiţiilor de suspendare a actului administrativ, a cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 31 ianuarie 2019, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, constatând că este vorba despre o simplă îndreptare a unei erori materiale cu privire la numărul corect al actului atacat.

5.5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va admite în parte recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele-pârâte Administraţia Prezidenţială în nume propriu şi în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României, Domnul A. împotriva Sentinţei nr. 16 din data de 31 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând, admite excepţia inadmisibilităţii şi respinge cererea de suspendare a Decretului nr. 1.331 din 28 decembrie 2018 ca inadmisibilă.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, astfel cum a fost îndreptată şi ale încheierilor premergătoare.

Respinge recursul formulat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 31 ianuarie 2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM