Lawyer wins disclosure order after tax agency’s tacit refusal to name official; appeal quashed and costs awarded

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 3 august 2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. - Cabinet de Avocat a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Activitatea de Inspecţie Fiscală Bihor şi B., obligarea pârâţilor să comunice reclamantului răspunsul la cererea nr. x din 15 iunie 2015, respectiv cine este funcţionarul public şi care sunt elementele de identitate ale acestuia, care a întocmit, semnat şi transmis clienţilor şi foştilor clienţi ai reclamantului solicitările de "…să ne comunicaţi copii certificate conform cu originalul a documentelor justificative prin care furnizorul/prestatorul A. - Cabinet avocat - CIF x, a beneficiat de la societatea ori de la un terţ al dumneavoastră sau în contrapartidă de plata în bani, de plata în natură, de compensare, cesiunea de creanţe, utilizarea unor instrumente de plată, reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii (efectuate în baza contractelor de asistenţă juridică încheiate), în perioada 2009 - 2014, precum şi fişa furnizor şi facturi aferente", iar în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să fie obligată pârâta B. la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, care să fie făcută venit la bugetul de stat, iar ceilalţi pârâţi, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 905 C. proc. civ. să fie obligaţi în solidar la plata către reclamant a unei penalităţi de întârziere de 1.000 RON stabilite pe zi de întârziere, după împlinirea termenului de 10 zile, precum şi obligarea tuturor pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1429 din 26 aprilie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi B., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta B., excepţiile lipsei de obiect şi a lipsei de interes invocate de pârâta B., a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. - Cabinet de Avocat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Activitatea de Inspecţie Fiscală Bihor şi B., a obligat pârâţii să răspundă la cererea reclamantului nr. 567 din 17 iunie 2015, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, a respins ca neîntemeiată cererea privind plata amenzii şi a penalităţii de întârziere, respingând cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. şi A.N.A.F. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin cererea nr. x din 15 iunie 2015 reclamantul a solicitat instituţiilor publice pârâte, reţinute ca având calitate procesuală pasivă în cauză, comunicarea numelui funcţionarului public şi elementele de identitate ale acestuia, care a întocmit, semnat şi transmis clienţilor şi foştilor clienţi ai reclamantului solicitările de "… să ne comunicaţi copii certificate conform cu originalul a documentelor justificative prin care furnizorul/prestatorul A. - Cabinet avocat - CIF x, a beneficiat de la societatea ori de la un terţ al dumneavoastră sau în contrapartidă de plata în bani, de plata în natură, de compensare, cesiunea de creanţe, utilizarea unor instrumente de plată, reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii (efectuate în baza contractelor de asistenţă juridică încheiate), în perioada 2009 - 2014, precum şi fişa furnizor şi facturi aferente". Din atele dosarului, a rezultat că cererea reclamantului nu a fost soluţionată în termenul legal de 30 de zile acordat autorităţii publice pentru soluţionarea cererii. Susţinerea pârâtelor autorităţi publice în sensul că, la solicitarea reclamantului a fost emis răspunsul nr. x din 11 septembrie 2015 nu poate fi primită întrucât în cuprinsul înscrisului invocat nu se regăseşte şi solicitarea nr. 567 din 15 iunie 2015 care face obiectul prezentei cauze.

S-a mai arătat că, fiind în discuţie un act administrativ asimilat sub forma nesoluţionării unei cereri în termenul prevăzut de lege, soluţia care se impune este obligarea autorităţii publice să răspundă cererii formulată de reclamant, urmând ca în cazul în care răspunsul va fi apreciat ca nejustificat, să poată fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ.

A mai arătat prima instanţă că cererea privind obligarea pârâţilor la plata unei amenzi în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 precum şi a unei penalităţi de întârziere în temeiul art. 905 C. proc. civ., este apreciată ca neîntemeiată întrucât prejudiciul reglementat de art. 24 din Legea nr. 554/2004 vizează procedura de executare a hotărârii pronunţate de instanţa de contencios administrativ şi se aplică atunci când prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti se instituie o obligaţie care presupune o anumită acţiune a autorităţii publice obligate, scopul legiuitorului fiind de a sancţiona pasivitatea autorităţii publice în executarea unei obligaţii dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele:

- în mod greşit a respins instanţa de fond excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la faptul că reclamantul invocă tăcerea administraţiei publice, în sensul nesoluţionării în termen legal a unei cereri adresate (art. 2 lit. h) din lege). Se arată că solicitarea nr. 567 din 15 iunie 2015 nu a fost transmisă instituţiei. Pe de altă parte, în condiţiile în care prin prezenta acţiune nu se atacă un act administrativ, nu ne aflăm în situaţia unei nesoluţionări a unei cereri, făcându-se doar o solicitare cu privire la transmiterea unor date de identitate ale unor funcţionari publici.

- din interpretarea sistematică a art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea 554/2004, rezultă că pot forma obiect al acţiunii în contencios administrativ numai actele administrative, care sunt actele juridice care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice de drept administrativ. Reclamantul din prezenta speţă solicită obligarea instituţiei la comunicarea răspunsului la cererea nr. x din 15 iunie 2015. Or, adresa nr. x/2015, privită izolat, nu poate forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ.

- nu se identifică nici un interes legitim afectat cu atât mai mult cu cât corespondenţa transmisă de către organele statului persoanelor cărora li se adresează este confidenţială şi nu este dată publicităţii, astfel încât să poată fi, afectată imaginea contribuabilului.

- raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul omite etapa plângerii prealabile, etapă obligatorie în materia contenciosului administrativ. Aşadar şi sub acest aspect acţiunea este inadmisibilă.

- în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj, Agenţiei Judeţene a Finanţelor Publice Bihor şi excepţia capacităţii procesuale a Activităţii de Inspecţie Fiscală (AIF reprezintă o structură din cadrul AJFP Bihor), se arată că şi aceasta a fost în mod eronat respinsă. Astfel, aceste instituţii nu pot avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauza raportat la art. prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), art. 2 alin. (1) lit. c), art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Având în vedere textele de lege citate, rezultă cu claritate că pentru ca Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor să aibă calitate procesuală în cauză este necesar ca această instituţie să emită un act administrativ pretins vătămător de către reclamant sau să nu soluţioneze o cerere, ori reclamantul se limitează la a solicita datele de identificare a persoanelor care au întocmit şi trimis unele adrese, fără ca acesta să arate care este actul vătămător sau să conteste în vreun fel acest act.

- şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii formulate de reclamant a fost în mod eronat respinsă de instanţă raportat la faptul că Adresa nr. x din 15 iunie 2016 nu a fost transmisă instituţiei şi prin urmare era imposibil să se răspundă la ea, iar în ceea ce priveşte celelalte adrese înregistrate la instituţie, organul fiscal a comunicat răspunsul cu nr. 6626 din 11 septembrie 2015.

- în ceea ce priveşte fondul cauzei, se arată că dezlegarea dată de instanţa de fond este eronată şi imposibil de pus în executare raportat la faptul că instituţia nu primit Adresa nr. x din 15 iunie 2015 (şi ca atare nu poate fi obligată să soluţioneze un act pe care nu îl deţine).

4. Apărările intimaţilor

1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul A. - Cabinet de avocat a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil sau ca nefondat şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, arătând că: - în lipsa existenţei motivelor (alternative) de nelegalitate enumerate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul nu poate fi primit, soluţia impusă de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. fiind aceea de respingere a sa ca inadmisibilă.

- aşa cum o atestă jurnalul transmisiilor fax ale Cabinetului de Avocat, mijloc de probă propus, încuviinţat şi administrat de Curtea de Apel Bucureşti, recurenţii au primit cererea nr. x din 15 iunie 2015 şi cererea nr. x din 15 iunie 2015 la numărul de fax x, în data de 16 iunie 2015, ora 7:16, împrejurare probată prin menţiunea OK şi prin numărul de pagini: 02. De asemenea, pe prima filă a Răspunsului nr. x din 11 septembrie 2015, marginal, lângă punctul 8 ce se referă la Adresa nr. x din 15 iunie 2015 se află adăugat de mână "identic 567".

2. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata B. a arătat că a dus la îndeplinire cele dispuse prin Sentinţa civilă nr. 1429 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi a comunicat domnului avocat A. răspunsul. De asemenea, arată că a înaintat Curţii de Apel Bucureşti o adresă prin care a înştiinţat că s-a conformat celor dispuse de această autoritate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimatul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva refuzului nejustificat al pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Activitatea de Inspecţie Fiscală Bihor şi B., de a-i comunica răspunsul la cererea nr. x din 15 iunie 2015.

Prima instanţă a respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi B., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta B., excepţiile lipsei de obiect şi a lipsei de interes invocate de pârâta B., a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. - Cabinet de Avocat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Activitatea de Inspecţie Fiscală Bihor şi B., a obligat pârâţii să răspundă la Cererea reclamantului nr. 567 din 17 iunie 2015, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, a respins ca neîntemeiată cererea privind plata amenzii şi a penalităţii de întârziere, respingând cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. şi A.N.A.F. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, prin Cererea nr. x din 15 iunie 2015 reclamantul a solicitat instituţiilor publice pârâte, comunicarea numelui funcţionarului public şi elementele de identitate ale acestuia, care a întocmit, semnat şi transmis clienţilor şi foştilor clienţi ai reclamantului solicitările de "…să ne comunicaţi copii certificate conform cu originalul a documentelor justificative prin care furnizorul/prestatorul A. - Cabinet avocat - CIF x, a beneficiat de la societatea ori de la un terţ al dumneavoastră sau în contrapartidă de plata în bani, de plata în natură, de compensare, cesiunea de creanţe, utilizarea unor instrumente de plată, reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii (efectuate în baza contractelor de asistenţă juridică încheiate), în perioada 2009 - 2014, precum şi fişa furnizor şi facturi aferente".

Din atele dosarului, rezultă că cererea reclamantului nu a fost soluţionată în termenul legal de 30 de zile acordat autorităţii publice pentru soluţionarea cererii.

Răspunzând punctual criticilor recurentei se constată că prima susţinere vizează modul greşit în care a respins instanţa de fond excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la faptul că reclamantul invocă tăcerea administraţiei publice, în sensul nesoluţionării în termen legal a unei cereri adresate (art. 2 lit. h) din lege). Se arată că solicitarea nr. 567 din 15 iunie 2015 nu a fost transmisă instituţiei. Pe de altă parte, în condiţiile în care prin prezenta acţiune nu se atacă un act administrativ, nu ne aflăm în situaţia unei nesoluţionări a unei cereri, făcându-se doar o solicitare cu privire la transmiterea unor date de identitate ale unor funcţionari publici.

Din actele dosarului rezultă că solicitarea nr. 567 din 15 iunie 2015 a fost înaintată pe fax recurentei pârâte. Această situaţie de fapt se coroborează şi cu poziţia procesuală din recurs a intimatei B.

Nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este definită în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la primirea cererii, dacă prin lege specială nu se prevede un alt termen.

Această definiţie cuprinsă în Legea cadru a contenciosului administrativ corespunde prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, care impun autorităţilor şi instituţiilor publice sesizate "obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă."

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (5) din acelaşi act administrativ, "În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă."

În acord cu dispoziţiile legale mai sus menţionate, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt nefondate, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal fiind asimilat actelor administrative unilaterale, plângerea prealabilă nefiind obligatorie.

A mai susţinut recurenta că nu se identifică nici un interes legitim afectat cu atât mai mult cu cât corespondenţa transmisă de către organele statului persoanelor cărora li se adresează este confidenţială şi nu este dată publicităţii, astfel încât să poată fi, afectată imaginea contribuabilului.

Noţiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ" nu se confundă cu noţiunea de "interes" în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în dreptul procesual civil (folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acţiunii). Stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"(1) Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

(2) Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul."

Or, intimatul reclamant a solicitat tocmai comunicarea numelui funcţionarului public care, în opinia sa, în exercitarea atribuţiilor de serviciu i-a cauzat un prejudiciu. În acest context, nu se poate susţine că nu justifică un interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ.

O altă critică a recurentei se referă la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj, Agenţiei Judeţene a Finanţelor Publice Bihor şi excepţia capacităţii procesuale a Activităţii de Inspecţie Fiscală (AIF reprezintă o structură din cadrul AJFP Bihor), arătându-se că şi aceasta a fost în mod eronat respinsă. Astfel, aceste instituţii nu pot avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauza raportat la art. prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), art. 2 alin. (1) lit. c), art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Critica este nefondată având în vedere că cererea nr. x din 15 iunie 2015 a fost adresată Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj - Agenţiei Judeţene a Finanţelor Publice Bihor prin şeful de Administraţie. În cadrul litigiului de contencios administrativ poate avea calitate procesuală pasivă nu numai instituţia/autoritatea emitentă a unui act administrativ vătămător ci şi instituţia/autoritatea care nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la primirea cererii, dacă prin lege specială nu se prevede un alt termen.

Nefondată este şi susţinerea privind excepţia lipsei de obiect a acţiunii formulate de reclamant, dat fiind că, în lumina dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obiectul acţiunii în contenciosul administrativ este dat de refuzul de rezolvare a unei cereri .

Ultima susţinere a recurentei priveşte fondul cauzei, arătându-se că dezlegarea dată de instanţa de fond este eronată şi imposibil de pus în executare raportat la faptul că instituţia nu primit adresa nr. x/15 iunie 2015 (şi ca atare nu poate fi obligată să soluţioneze un act pe care nu îl deţine).

Aşa cum am arătat mai sus, din actele dosarului rezultă că solicitarea nr. 567 din 15 iunie 2015 a fost înaintată pe fax recurentei pârâte. Cu privire la imposibilitatea executării sentinţei, se constată că intimata B. a arătat că a dus la îndeplinire cele dispuse prin Sentinţa civilă nr. 1429 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi a comunicat domnului avocat A. răspunsul solicitat, existând o adresă în acest sens la dosar.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, împotriva Sentinţei nr. 1429 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În baza art. 453 din C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatului A. - Cabinet de avocat cheltuieli de judecată în cuantum de 3.500 RON, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, împotriva Sentinţei nr. 1429 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească intimatului A. - Cabinet de avocat cheltuieli de judecată în cuantum de 3.500 RON, reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM