EU fund eligibility and the non-decay nature of the 60-day control report deadline under O.U.G. 66/2011

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 19 din 4 decembrie 2013, ca fiind netemeinică şi nelegală şi, pe cale de consecinţă, anularea în tot a Procesului-verbal nr. x/642CCSN din 3 octombrie 2013, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond Prin Sentinţa civilă nr. 144 din 6 iunie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest, a anulat în parte actele administrative reprezentate de: cheltuielile privind Licenţa Soft Server - Microsoft Win Server 2008 r2x64 OEM (6.154,12 RON); cheltuieli care privesc serviciile de cazare şi hrană aferente seriei x de formare, desfăşurată în perioada 6 - 13 octombrie 2010 la Târgu Mureş şi Timişoara, precum şi a seriei x de formare desfăşurată în perioada 6 - 11 mai 2011 la Miercurea-Ciuc (125.468,72 RON); cheltuieli privind achiziţia de furnituri de birou (24.683,54 RON); cheltuieli privind achiziţia licenţei SPSS (27.663,35 RON); cheltuieli cu hrana pentru cele 124 de persoane care au locul de muncă în localitatea în care au avut loc sesiunile de formare sau în localităţile situate la o distantă mai mică de 50 km (68.912,63 RON); cheltuieli cu achiziţia a 9 bucăţi Notebook (71.357,04 RON); cheltuieli cu 1 bucată Notebook şi 4 bucăţi calculator (35.838,04 RON); cheltuieli efectuate cu deplasarea pentru echipa de implementare a proiectului (136.649,12 RON); cheltuieli cu achiziţia de suport memorie externă (7.068 RON); cheltuieli efectuate cu achiziţia de birotică şi papetărie (16.003,03 RON); cheltuieli cu achiziţia aparatelor de aer condiţionat (24.583 RON); cheltuielile cu închirieri auto (18.225,45 RON); cheltuieli cu achiziţia multifuncţionalei (4.426,80 RON), a respins în rest acţiunea formulată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 18.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert parţial.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că termenul de 60 de zile stabilit de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011 pentru emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este unul de recomandare, atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut, în cazul nerespectării lui, sancţiunea decăderii sau o altă sancţiune similară, de natură să afecteze valabilitatea actului întocmit după împlinirea termenului. Este de necontestat faptul că scopul O.U.G. nr. 66/2011 este acela de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene, prin instituirea unor astfel de termene urmărindu-se finalizarea cât mai rapidă de către organele de control a procedurilor de constatare şi recuperare de la debitori a sumelor reprezentând corecţii financiare iar în cazul în care legiuitorul nu a prevăzut în mod expres că aceste termene sunt termene de decădere sau de prescripţie, nerespectarea acestora nu poate afecta valabilitatea şi eficienţa actului de control.

Nerespectarea obligaţiei de întocmire a procesului-verbal menţionat în termenul legal este calificată drept abatere prin art. 60 alin. (1) lit.

d) din O.U.G. nr. 66/2011 de natură să atragă cel mult sancţionarea personalului care se face vinovat de săvârşirea acesteia. În acest sens este şi practica judiciară a instanţei supreme (Decizia civilă nr. 1353/2014 pronunţată în Dosar nr. x/2012). S-a mai arătat, referitor la nerespectarea condiţiilor de formă privind întocmirea contestaţiei, că în mod eronat s-a reţinut de pârâtă că aceasta nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 47 alin. (1) lit.

e) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, câtă vreme contestaţia a fost depusă de reprezentantul convenţional al reclamantei, care a ataşat la contestaţie împuternicirea avocaţială, făcând astfel dovada calităţii de împuternicit, potrivit dispoziţiilor legale. Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că în cuprinsul procesului-verbal contestat s-a reţinut că reclamanta ar fi efectuat unele cheltuieli neeligibile prin achiziţionarea diferitelor bunuri şi servicii statuate prin actul de control.

S-a analizat legalitatea aspectelor constatate de către pârâtă în cuprinsul actelor administrative contestate, prin raportare la criticile formulate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată. Totodată, în analizarea legalităţii actelor administrative contestate, Curtea a avut în vedere prevederile Ordinului comun al MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010, care la art. 3 precizează că pentru a fi eligibilă, o cheltuială "trebuie să îndeplinească cumulativ prevederile art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi următoarele condiţii cu caracter specific: să fie efectiv plătită de către beneficiar de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare/deciziei de finanţare sau de la data menţionată în contractul de finanţare/decizia de finanţare; să nu fi făcut obiectul altor finanţări din fonduri publice, cu excepţia prevederilor art. 7 lit.

b) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, cu modificările şi completările ulterioare." 3. Cererea de completare a hotărârii Prin cererea înregistrată la dosar, la data de 29 iulie 2016, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest a solicitat în principal îndreptarea erorii materiale din dispozitiv în sensul de a admite în parte acţiunea formulată şi în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane în calitate de pârât, precum şi cu privire la obligarea la plată a acestui pârât.

În subsidiar, dacă nu există o eroare materială a solicitat completarea sentinţei în sensul de a admite în parte acţiunea formulată şi în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane în calitate de pârât, precum şi cu privire la obligarea la plată a acestui pârât.

4. Soluţia primei instanţe asupra cererii de completare a hotărârii

Prin Sentinţa civilă nr. 195 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de completare a Sentinţei civile nr. 144 din 6 iunie 2016 formulată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest în contradictoriu cu reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, a completat Sentinţa civilă nr. 144 din 6 iunie 2016, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu şi cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi, în consecinţă, a obligat ambii pârâţi atât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest, cât şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane la plata către reclamantă a sumei de 18.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert parţial.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la termenul de judecată din data de 02 noiembrie 2015 a fost admisă cererea reclamantei de introducere în cauză în calitate de pârât a Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, această din urmă autoritate fiind citată pe parcursul procesului în calitate de pârât. Deşi instanţa a procedat la întregirea cadrului procesual, dând eficienţă cererii formulată de reclamantă, totuşi în cuprinsul dispozitivului Sentinţei civile nr. 144 din 6 iunie 2016 nu a fost menţionat Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în calitate de pârât.

5. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 144 din 6 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara au formulat recurs reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti şi pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

1. Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti a arătat, în esenţă, următoarele:

- încălcarea şi aplicarea greşită de către prima instanţă a disp. art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011. Prin acţiunea introductivă formulată, s-a invocat nulitatea Procesului-verbal nr. x/642CCSN din 3 octombrie 2013 emis cu încălcarea termenului imperativ de decădere prevăzut de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit căruia "procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit".

- încălcarea şi aplicarea greşită de către prima instanţă a disp. art. 3 din Ordinul comun al MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010 şi a art. 2 din H.G. nr. 759/2007 în ceea ce priveşte cheltuielile considerate de judecătorul fondului ca neeligibile. Cu privire la eligibilitatea cheltuielilor în cadrul proiectelor, art. 3 din Ordinul nr. 1117/2170/2010 precizează că pentru a fi eligibilă o cheltuială "trebuie să îndeplinească cumulativ prevederile art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi următoarele condiţii cu caracter specific: să fie efectiv plătită de către beneficiar de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare/deciziei de finanţare, de la data menţionată în contractul de finanţare/decizia de finanţare sau de la data de 1 ianuarie 2007 pentru proiectele retrospective; să nu fi făcut obiectul altor finanţări din fonduri publice, cu excepţia prevederilor art. 7 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, cu modificările şi completările ulterioare".

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (motivul de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.). Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele reclamantei, nu a procedat la o înlăturare, motivat şi argumentat, în mod explicit, a susţinerilor din acţiunea în contencios administrativ, şi nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa. Având în vedere că pentru cheltuielile considerate neeligibile, judecătorul fondului a înlăturat concluziile raportului de expertiză contabilă ordonat în cauză, instanţa de fond avea obligaţia legală de a releva punctual motivele pentru care a înlăturat acest mijloc de probă, şi de a arăta motivele de fapt şi de drept pentru care a înlăturat fiecare din criticile aduse de recurenta-reclamantă actelor administrative contestate.

2. Prin recursul formulat, recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" - Regiunea Vest (OIR POSDRU - Regiunea Vest) a arătat, în esenţă, următoarele:

- prima instanţă a interpretat în mod eronat situaţia dedusă judecăţii şi a interpretat şi aplicat în mod greşit normele legale incidente şi aplicabile, fără a arăta în concret, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi care au condus la admiterea cererii reclamantei, precum şi argumentele pentru care a înlăturat susţinerile pârâtului, aşa cum prevede art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

- caracterul neeligibil al sumelor acordate rezultă din simpla încălcare a prevederilor contractuale pe care beneficiarul şi le-a asumat în mod conştient la încheierea contractului. Încălcarea prevederilor contractuale referitoare la încadrarea sumelor depuse spre decontare atrage caracterul neeligibil al acestora, indiferent dacă aceste sume sunt însoţite de documente justificative sau nu. În plus, în cadrul acestor cheltuieli există o dublă neeligibilitate, una este determinată de încadrarea greşită a sumelor şi cealaltă de efectuarea acestor cheltuieli cu încălcarea dispoziţiilor legale şi contractuale.

Împotriva Sentinţei civile nr. 195 din 13 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. şi arătând, în esenţă, următoarele: - din analiza considerentelor hotărârii judecătoreşti, rezultă că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

- un al doilea motiv de critică privind hotărârea de completare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 144/2016 este acela că, prin hotărârea anterior menţionată, instanţa de fond a făcut o amplă analiză a motivelor pentru care a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest. Astfel, din considerentele acestei hotărâri rezultă în mod evident faptul că, ambele acte administrative cu privire la care s-a solicitat anularea au fost emise de către pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane-Regiunea Vest.

6. Apărările intimaţilor

1. Prin cele două întâmpinări depuse la dosar, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" - Regiunea Vest (OIR POSDRU - Regiunea Vest) a solicitat respingerea recursului formulat de Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti ca nefondat, menţinerea Sentinţei nr. 144 din 6 iunie 2015 ca fiind temeinică şi legală, precum şi respingerea recursului formulat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane ca nefondat şi menţinerea Sentinţei nr. 195 din 13 septembrie 2015 ca fiind temeinică şi legală.

2. Prin întâmpinarea depusă la dosar, Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti a solicitat respingerea recursului formulat de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" - Regiunea Vest (OIR POSDRU - Regiunea Vest) ca nefondat şi menţinerea Sentinţei nr. 144 din 6 iunie 2015 ca fiind temeinică şi legală.

3. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a solicitat respingerea recursului promovat de Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti ca nefondat, menţinerea în parte a sentinţei civile nr. 144/06 iunie 2014 şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta - reclamantă a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 19 din 4 decembrie 2013 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/642CCSN din 3 octombrie 2013, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest, a anulat în parte actele administrative reprezentate de: cheltuielile privind Licenţa Soft Server - Microsoft Win Server 2008 r2x64 OEM (6.154,12 RON); cheltuieli care privesc serviciile de cazare şi hrană aferente seriei x de formare, desfăşurată în perioada 6 - 13 octombrie 2010 la Târgu Mureş şi Timişoara, precum şi a seriei x de formare desfăşurată în perioada 6 - 11 mai 2011 la Miercurea-Ciuc (125.468,72 RON); cheltuieli privind achiziţia de furnituri de birou (24.683,54 RON); cheltuieli privind achiziţia licenţei SPSS (27.663,35 RON); cheltuieli cu hrana pentru cele 124 de persoane care au locul de muncă în localitatea în care au avut loc sesiunile de formare sau în localităţile situate la o distantă mai mică de 50 km (68.912,63 RON); cheltuieli cu achiziţia a 9 bucăţi Notebook (71.357,04 RON); cheltuieli cu 1 bucată Notebook şi 4 bucăţi calculator (35.838,04 RON); cheltuieli efectuate cu deplasarea pentru echipa de implementare a proiectului (136.649,12 RON); cheltuieli cu achiziţia de suport memorie externă (7.068 RON); cheltuieli efectuate cu achiziţia de birotică şi papetărie (16.003,03 RON); cheltuieli cu achiziţia aparatelor de aer condiţionat (24.583 RON); cheltuielile cu închirieri auto (18.225,45 RON); cheltuieli cu achiziţia multifuncţionalei (4.426,80 RON), a respins în rest acţiunea formulată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 18.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert parţial.

Ulterior a fost admisă cererea de completare a Sentinţei civile nr. 144 din 6 iunie 2016 formulată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest în contradictoriu cu reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, a completat Sentinţa civilă nr. 144 din 6 iunie 2016, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu şi cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi, în consecinţă, a obligat ambii pârâţi atât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest, cât şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane la plata către reclamantă a sumei de 18.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert parţial.

Împotriva acestor două hotărâri au declarat recurs atât reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti cât şi pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" - Regiunea Vest (OIR POSDRU - Regiunea Vest) şi Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

1. Cu privire la recursul formulat de recurenta-reclamantă Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, se constată că această parte critică sentinţa nr. 144 din 6 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Primul motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul admiterii în parte a acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Cel de al doilea motiv de casare invocat de recurenta reclamantă este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, recurenta-reclamantă Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti a încheiat cu AMPOSDRU contractul de finanţare nerambursabilă nr. x, prin care AMPOSDRU se obligă să acorde finanţare nerambursabilă în valoare de 15.839.462 RON pentru implementarea proiectului "Promovarea incluziunii sociale prin dezvoltarea resurselor umane şi instituţionale din asistenţa medicală comunitară". Derularea proiectului a fost finalizată la data de 17 iunie 2012, plata ultimei tranşe a proiectului fiind realizată de către pârâtă la data de 21 februarie 2013.

Urmare a unei suspiciuni de neregulă rezultată din Raportul de audit nr. x din 11 septembrie 2012 emis de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, s-a procedat la efectuarea unei verificări documentare, fiind întocmit Procesul Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale nr. 4888/642CCSN din 3 octombrie 2013 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei, în calitate de beneficiar al contractului de finanţare nerambursabilă, un debit în valoare de 1.450.642,22 RON. Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestaţie care a fost respinsă prin Decizia nr. 19 din 4 decembrie 2013.

Prima instanţă a anulat în parte actele administrative pentru cheltuieli considerate eligibile în valoare totală de 567.032,84 RON, pentru diferenţă fiind respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurenta reclamantă se constată că prima susţinere vizează încălcarea şi aplicarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit acestor dispoziţii legale:

"Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit, conform regulamentului prevăzut la art. 24."

Analizând această prevedere, se constată că termenul în cauză este unul de recomandare, atât timp cât legiuitorul nu a prevăzut, în cazul nerespectării lui, sancţiunea decăderii sau o altă sancţiune similara, de natură să afecteze valabilitatea actului întocmit după împlinirea termenului.

Atunci când legiuitorul a intenţionat să califice un anumit termen ca fiind de decădere sau de prescripţie, acest aspect a fost precizat în mod expres în cuprinsul normei legale. Este de necontestat faptul că scopul O.U.G. nr. 66/2011 este acela de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene, prin instituirea unor astfel de termene urmărindu-se finalizarea cât mai rapidă de către organele de control a procedurilor de constatare şi recuperare de la debitori a sumelor reprezentând corecţii financiare, iar în cazul în care legiuitorul nu a prevăzut în mod expres ca aceste termene sunt termene de decădere sau de prescripţie, nerespectarea acestora nu poate afecta validitatea actului de control. Faţă de cele arătate susţinerea apare ca fiind nefondată. O altă critică a recurentei, subsumată aceluiaşi motiv de casare, se referă la încălcarea şi aplicarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 3 din Ordinul comun al MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010 şi a art. 2 din H.G. nr. 759/2007 în ceea ce priveşte cheltuielile considerate de judecătorul fondului ca neeligibile.

Potrivit art. 3 din Ordinul comun al MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010, forma în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate:

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ prevederile art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi următoarele condiţii cu caracter specific:

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare/deciziei de finanţare, de la data menţionată în contractul de finanţare/decizia de finanţare sau de la data de 1 ianuarie 2007 pentru proiectele retrospective;

b) să nu fi făcut obiectul altor finanţări din fonduri publice, cu excepţia prevederilor art. 7 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

c) sunt rezonabile, justificate şi respectă principiile bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte economia şi eficienţa.

(2) Cheltuielile efectuate, în calitate de beneficiar, de către Autoritatea de management, organismele intermediare, pentru implementarea operaţiunilor finanţate în cadrul POSDRU sunt considerate eligibile de la 1 ianuarie 2007."

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, forma în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate:

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare."

Făcând aplicarea acestor dispoziţii legale fiecărei categorii de cheltuieli considerate neeligibile de prima instanţă, se constată că cele 24 buc. notebook achiziţionate în baza contractului de furnizare nr. x/22 decembrie 2010, în valoare de 50.016,56 RON nu au fost utilizate în cadrul proiectului, fiind găsite depozitate şi sigilate, în magazia beneficiarului. Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a stabilit faptul că achiziţionarea acestor echipamente este contrară principiului managementului financiar riguros, cheltuielile în acest sens fiind neeligibile pe fondul neutilizării echipamentelor în timpul desfăşurării proiectului şi în vederea implementării acestuia.

Pe de altă parte, raportul de expertiză nu prezintă relevanţă în această privinţă în condiţiile în care experţii desemnaţi nu aveau competenţe în domeniul IT, fiind experţi contabili, astfel că nu erau în măsură să se pronunţe cu privire la utilizarea acestor echipamente.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia a 2 buc. notebook în valoare de 15.853,18 RON predate CJ Braşov şi DSP Sibiu, care nu sunt parteneri în cadrul proiectului, se constată că nu erau eligibile întrucât această achiziţie nu era necesară realizării activităţii proiectului.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia de servicii cablare reţea IT în valoare de 54.395,33 RON, s-a reţinut în mod corect faptul că o astfel de cheltuială este eligibilă doar parţial, astfel cum a reţinut pârâta în cuprinsul actelor contestate întrucât Contractul de lucrări nr. x din 16 august 2010 încheiat cu SC A. SRL a avut ca obiect lucrări de realizare cablare structura reţea voce şi date, pentru întreaga clădire în care funcţiona sediul beneficiarului. Cum facturile emise au fost decontate în întregime în cadrul proiectului, fără a se ţine cont de faptul că doar 25% din suprafaţă este utilizată pentru proiect, apare evident că aceste cheltuieli sunt eligibile doar în acest procent.

Cu privire la cheltuielile reprezentând chirii aferente spaţiilor de organizare a cursurilor de pregătire în valoare de 549.446,56 RON, în mod corect s-a considerat ca fiind neeligibile, atâta vreme cât prin contractul de finanţare s-a stabilit că sălile necesare pentru desfăşurarea sesiunilor de formare vor fi puse la dispoziţie de către Autorităţile de Sănătate Publică Judeţene cu titlu gratuit, însă beneficiarul a încheiat contracte de închiriere a sălilor în care şi-a desfăşurat activitatea menţionată anterior, iar prin Adresa nr. x din 16 iulie 2010 nu a fost modificat contractul de finanţare.

Cu privire la cheltuielile cu cazarea pentru cei 124 participanţi la proiect, în valoare de 94.139,83 RON, în mod corect instanţa de fond a stabilit faptul că aceste cheltuieli nu sunt eligibile, întrucât potrivit art. 26 alin. (1) din H.G. nr. 1860/2006 "Persoana trimisă în delegare într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 50 de km de localitatea în care îşi are locul permanent de muncă şi în care nu se poate înapoia la sfârşitul zilei de lucru are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuat, pe baza documentelor justificative...", însă recurenta a decontat cheltuieli aferente serviciilor de cazare pentru persoane care nu îndeplinesc aceste condiţii. Cu privire la cheltuielile cu cazarea şi pensiunea completă pentru cele 3 persoane care nu au participat la proiect în perioadele menţionate, în valoare de 5.838,49 RON, se constată că în mod corect s-a stabilit faptul că aceste cheltuieli nu sunt eligibile, având în vedere că din actele dosarului rezultă în mod cert că doamna B. nu a participat la respectivele sesiuni de formare, iar doamna C. nu a semnat de prezenţă la sesiunea de formare din perioada 1 decembrie 2010 - 8 decembrie 2010 (Timişoara), nu apare în tabelul participanţilor la curs şi nici pe listele cu persoanele care au primit manuale pentru curs. Faptul că doamna C. ar fi primit diplomă de participare nu este de natură să schimbe situaţia de fapt reţinută, întrucât acest act emană de la beneficiarul proiectului.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia de reportofoane (17.562,97 RON) şi dispozitive de stocare date 32 GB (4.587,10 RON) se reţine că în mod corect au fost considerate neeligibile, întrucât prin Cererea de finanţare s-au prevăzut ca necesare un număr de 10 buc. Reportofoane, iar achiziţia a încă 30 de reportofoane nu era necesară pentru proiect, fiind contrară principiului managementului financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost - rezultate. Mai mult, numărul de reportofoane achiziţionate este mult mai mare decât numărul de persoane care fac parte din echipa de implementare.

De asemenea, în mod corect instanţa de fond a stabilit caracterul neeligibil al cheltuielilor cu achiziţia celor 13 dispozitive de stocare date 32 GB, având în vedere că acestea au fost predate partenerilor abia la circa un an după finalizarea proiectului, nefiind dovedită utilitatea lor pentru desfăşurarea acestei activităţi.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia de mobilier (69.973,20 RON) şi servicii de proiectare mobilier (9.989,44 RON) se constată că în echipa de implementare a proiectului au fost desemnate doar 18 persoane, însă au fost achiziţionate 15 buc. birouri, 11 buc. birouri în "L" 34 buc. Roii box; 32 buc. Dulapuri; 62 buc. dulap jos + rafturi şi sticlă; 11 buc. mese; 7 buc. Fotoliu canapea; 58 buc. scaune; 3 buc. cuier; 27 buc. Poliţe, de unde rezultă fără putere de tăgadă faptul că mobilierul achiziţionat depăşeşte nevoile echipei, fiind destinat în realitate, nevoilor curente ale instituţiei beneficiarului.

Mai mult decât atât, acest mobilier a fost recepţionat la data de 8 iunie 2012, cu 8 zile înainte de finalizarea implementării proiectului, astfel încât achiziţionarea acestuia nu mai poate fi considerată ca fiind necesară realizării activităţilor proiectului, fiind contrară principiului managementului financiar riguros.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia de aparatură electrocasnică - frigidere şi expresor (6.499,91 RON), se constată că achiziţia acestei aparaturi electrocasnice (3 buc. Frigider Beko, 2 buc. Frigider Arctic şi 1 buc. Expressor DeLonghi) nu a fost prevăzută în cadrul proiectului, iar recurenta-reclamantă nu a justificat în nici un mod utilitatea acestora pentru îndeplinirea activităţilor prevăzute în proiect, susţinerile fiind nefondate în raport cu aplicarea greşită a art. 3 din Ordinul nr. 1117/2010 şi art. 2 din H.G. nr. 759/2007, cheltuielile fiind neeligibile.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia de prezenter/videoproiector (5,307,20 RON) s-a stabilit în mod corect faptul că aceste cheltuieli nu sunt eligibile, întrucât, prin Procesul-verbal de predare-preluare nr. 1598 din 16 aprilie 2013, încheiat la 5 aprilie 2013, 1 buc. Videoproiector Epson a fost predat Direcţiei de Sănătate Publică Sibiu, instituţie care nu are calitatea de partener oficial în proiect.

Cu privire la cheltuielile cu taxele de conferinţă (440 RON), se constată că în mod corect s-a reţinut că aceste cheltuieli nu sunt eligibile întrucât taxele de participare la conferinţa CSAS nu se regăsesc în lista cheltuielilor eligibile, iar Ordinul comun nr. 1117/2170/2010 prevede în Anexa 6, cu caracter limitativ, taxele care reprezintă cheltuieli eligibile în cadrul POSDRU.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia de aparat foto şi cameră video (10.354 RON) se constată că aceste cheltuieli sunt neeligibile deoarece nu au fost necesare pentru implementarea proiectului. Potrivit referatului de necesitate nr. 125 din 13 martie 2012, achiziţia camerei video şi a aparatului foto au fost considerate necesare pentru implementarea sistemului E-learning, însă acest sistem nu a fost aprobat şi, drept urmare, nu a mai fost implementat. Din actele dosarului, rezultă că beneficiarul a realizat achiziţia aparatului foto şi a camerei video pentru sistemul E-learning înainte de a solicita AMPOSDRU aprobarea implementării acestui sistem şi modificarea corespunzătoare a Cererii de finanţare, în condiţiile prevăzute de art. 9, pct. A din contractul de finanţare.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

2. Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" - Regiunea Vest (OIR POSDRU - Regiunea Vest), se constată că această parte critică Sentinţa nr. 144 din 6 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Astfel cum am arătat şi la analiza recursului formulat de reclamantă, primul motiv de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., este nefondat dat fiind faptul că hotărârea a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul admiterii în parte a acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi vizează interpretarea şi aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 3 din Ordinul comun al MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010 şi a art. 2 din H.G. nr. 759/2007 cu privire la cheltuielile considerate de judecătorul fondului ca fiind eligibile.

După cum am arătat mai sus, potrivit acestor dispoziţii legale, pentru a fi eligibile cheltuielile efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii cu caracter general, respectiv: să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare; să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate; să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, precum şi următoarele condiţii cu caracter specific: să fie efectiv plătită de către beneficiar de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare/deciziei de finanţare, de la data menţionată în contractul de finanţare/decizia de finanţare sau de la data de 1 ianuarie 2007 pentru proiectele retrospective; să nu fi făcut obiectul altor finanţări din fonduri publice, cu excepţia prevederilor art. 7 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007; să fie rezonabile, justificate şi să respecte principiile bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte economia şi eficienţa.

Pornind de la aceste cerinţe legale vom analiza cheltuielile considerate de prima instanţă ca fiind eligibile prin prisma criticilor recurentului pârât.

Recurentul susţine, în esenţă, că neeligibilitatea sumelor acordate rezultă din simpla încălcare a prevederilor contractuale pe care beneficiarul şi le-a asumat în mod conştient la încheierea contractului. Încălcarea prevederilor contractuale referitoare la încadrarea sumelor depuse spre decontare atrage caracterul neeligibil al acestora, indiferent dacă aceste sume sunt însoţite de documente justificative sau nu. În plus, în cadrul acestor cheltuieli există o dublă neeligibilitate, una este determinată de încadrarea greşită a sumelor şi cealaltă de efectuarea acestor cheltuieli cu încălcarea dispoziţiilor legale şi contractuale.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia licenţei Soft Server - Microsoft Win Server 2008 r2x64 OEM (6.154,12 RON), a serviciilor de cazare şi hrană aferente seriei x de formare, desfăşurată în perioada 6 - 13 octombrie 2010 la Târgu Mureş şi Timişoara, precum şi a seriei x de formare desfăşurată în perioada 6 - 11 mai 2011 la Miercurea-Ciuc (125.468,72 RON); a furniturilor de birou (24.683,54 RON) şi a licenţei SPSS (27.663,35 RON), se constată că recurentul nu contestă că pentru aceste cheltuieli sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate în cadrul proiectului, şi că în bugetul proiectului existau suficiente resurse financiare alocate pentru a fi decontate integral. Critica vizează neeligibilitatea acestor cheltuieli ca urmare a încadrării eronate de către beneficiar la alte capitole bugetare, faţă de apariţia Ordinului comun al MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010.

Susţinerea este nefondată întrucât aceste cheltuieli întruneau condiţiile de eligibilitate în cadrul proiectului, fiind doar incorect încadrate la alte linii bugetare, situaţie în care autoritatea de management avea posibilitatea de a reîncadra chiar şi din oficiu aceste cheltuieli la capitolele bugetare adecvate, atâta timp cât prin această reîncadrare nu era depăşit plafonul/bugetul aprobat pe fiecare capitol bugetar în parte, şi implicit bugetul total al proiectului. Dacă autoritatea constata încadrarea eronată a acestor cheltuieli şi nu alegea să modifice din oficiu, putea notifica beneficiarul să facă aceste modificări şi să solicite rambursarea acestor cheltuieli la momentul formulării următoarei cereri de rambursare.

A considera neeligibile anumite cheltuieli ce îndeplinesc condiţiile de eligibilitate doar pentru greşita încadrare în capitolul bugetar al proiectului, fără acordarea posibilităţii de rectificare, ar constitui o abordare ultra formalistă şi o încălcare a principiului proporţionalităţii.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia serviciilor de hrană în cazul celor 124 de persoane participante care au locul de muncă în localitatea în care au avut loc sesiunile de formare sau la o distanţă mai mică de 50 Km de aceasta, în valoare de 68.912,63 RON, se constată că în cererea de finanţare depusă de beneficiar şi aprobată, la capitolul "justificarea bugetului cererii de finanţare" se menţionează că au fost planificate şi sumele necesare pentru cheltuielile cu participanţii la sesiunile de formare, respectiv transport, masă, iar sumele necesare pentru cazare au fost calculate pentru un număr aproximativ de persoane deoarece nu toţi participanţii au nevoie de cazare.

Susţinerile recurentului conform cărora cheltuia deşi prevăzută în bugetul proiectului aprobat de AMPOSDRU, trebuia să respecte prevederile legislaţiei naţionale, în speţă ale H.G. nr. 1860/2006 sunt nefondate întrucât beneficiarul nu a solicitat atât decontarea cheltuielii cu diurna participanţilor cât şi decontarea cheltuielii cu masa pentru a fi încălcate dispoziţiile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în cadrul localităţii în interes de serviciu.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia celor 9 buc Notebook, recurentul arată că prima instanţă nu a ţinut cont de principiul unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost rezultate prevăzute de subcapitolul 14.1 din Ghidul solicitantului în condiţiile în care persoanele desemnate în echipa de implementare au primit anterior şi calculatoare Desktop. Se invocă, de asemenea, caracterul pro causa al contractelor de custodie din 30 septembrie 2009 care nu au fost prezentate echipei de control. Susţinerea este nefondată având în vedere că din procesele-verbale de recepţie şi punere în funcţiune din data de 27 ianuarie 2011 rezultă că predarea notebook-urilor către parteneri s-a realizat la data de 27 ianuarie 2011. După terminarea perioadei de implementare a proiectului, a fost transferat partenerilor şi dreptul de proprietate asupra notebook-urilor, aşa cum reiese din procesul-verbal de predare preluare din 5 aprilie 2013 încheiat între beneficiar şi Centrul Regional de Sănătate Publică Timiş (2 buc. notebook), procesul-verbal încheiat la data de 1 aprilie 2013 între beneficiar şi Direcţia de Sănătate Publică Timiş (2 buc. notebook), respectiv procesul-verbal încheiat la data de 3 aprilie 2013 încheiat între beneficiar şi Universitatea de Vest Timişoara (5 buc. notebook).

Analizând oportunitatea achiziţionării şi predării celor 9 notebook-uri către parteneri, prin prisma principiilor bunei gestiuni financiare, se constată că, deşi în anul 2010 aceştia au mai primit calculatoare Desktop, faţă de obiectivul proiectului reprezentând dezvoltarea reţelei de asistenţă medicală comunitară, de îmbunătăţire a accesului şi calităţii serviciilor de asistenţă medicală comunitară pentru grupuri vulnerabile şi populaţia generală pentru 10 judeţe din 2 regiuni de dezvoltare, apare evident că activităţile nu puteau fi desfăşurate numai prin utilizarea de desktop-uri, calculatoare fixe de birou care nu puteau fi transportate la activităţile ce implică deplasare.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia 1 buc. Notebook şi 4 buc. calculator Desktop, recurentul arată că se încalcă principiului managementului financiar riguros, prev. de subcapitolul 14.1 din Ghidul solicitantului, fără însă a argumenta de ce nu erau necesare în procesul de implementare a proiectului.

Or, din analiza înscrisurilor depuse la dosar (lista achiziţiilor planificate în anul 2010 de implementare a proiectului de la 19 iunie 2010 până la 18 iunie 2011, nota de fundamentare a planului de achiziţii pentru anul II din data de 2 iunie 2010, Contractul de furnizare nr. x din 2 decembrie 2009 încheiat cu D. SRL, contractul de custodie din data de 13 ianuarie 2010 perfectat între reclamantă şi DSP Mureş, procesul-verbal de recepţie şi punere în funcţiune încheiat la 26 martie 2010 între reclamantă şi DSP Mureş pentru 1 buc. laptop), în mod corect s-a reţinut că 1 bucată notebook a fost dat în folosinţă Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică Mureş, fiind folosit în activităţi specifice derulării proiectului, iar ulterior finalizării proiectului, a fost transferat şi dreptul de proprietate asupra acestuia.

Cele 4 buc. calculatoare predate către partenerii CRSP Mureş, DJSP Mureş, au fost utilizate pentru desfăşurarea activităţii de cercetare şi formare profesională, în conformitate cu graficul de derulare a activităţilor din cererea de finanţare, necesitatea utilizării lor fiind justificată prin nevoile de implementare a proiectului (centre medicale fixe şi activităţi ce implică mobilitate), cheltuielile corect considerate eligibile.

Cu privire la cheltuielile rezultate din deplasarea echipei de implementare a proiectului în valoare de 136.649,12 RON, faţă de înscrisurile existente la dosar, în mod corect au fost apreciate ca eligibile dat fiind că aceste cheltuieli au fost necesare derulării proiectului, au fost efectuate în perioada de implementare a proiectului, au fost achitate de beneficiar, au fost comunicate, solicitate la rambursare şi încasate de beneficiar, încadrându-se în bugetul aprobat pentru atingerea obiectivelor prevăzute în contractul de finanţare, respectându-se atât condiţiile generale cât şi cele speciale de eligibilitate.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia de suport memorie externă, Înalta Curte reţine eligibilitatea acestora faţă de volumul informaţiilor utilizate în implementarea proiectului (baza de date pentru 3228 de localităţi analizate), necesar a fi stocate, precum şi necesitatea efectuării unui back-up pentru toate aceste informaţii ce reprezentau date statistice rezultate în urma analizelor efectuate.

Eligibilitatea cheltuielii privind achiziţia de birotică şi papetărie în valoare de 16.003,03 RON este evidentă faţă de amploarea proiectului implementat, numărul persoanelor participante la activităţile de formare. Materialele de birotică şi papetărie au fost utilizate în vederea derulării activităţii de raportare desfăşurată până la depunerea cererii de rambursare finală, pentru realizarea activităţilor care erau programate până la finalizarea proiectului, inclusiv cele 2 conferinţe finale.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia de aparate de aer condiţionat în valoare de 24.583 RON, se constată că un număr de 24 de aparate de aer condiţionat au fost date, pe baza unui contract de locaţiune cu drept de folosinţă şi pe baza unui proces-verbal, centrelor medicale de asistenţă comunitară create prin proiect, iar un număr de 9 aparate de aer condiţionat au fost instalate la sediul beneficiarului şi folosite în cadrul proiectului, de echipa de management şi implementare, conform listei de inventar a obiectivelor de inventar de la beneficiar.

Aşa fiind nu se poate reţine o încălcare a principiului unui management financiar riguros, cum se invocă de către recurentă, bunurile achiziţionate fiind necesare şi utilizate în procesul de desfăşurare al proiectului.

Cu privire la cheltuielile rezultate din închirierile auto (18.225,45 RON) recurentul susţine că în mod greşit prima instanţă a reţinut eligibilitatea acestor cheltuieli cât timp beneficiarul le-a solicitat la rambursare în cadrul CR nr. 2, încadrându-le la capitolul "resurse umane" în loc de capitolul bugetar "alte tipuri de costuri". Aşa cum am arătat mai sus, susţinerea este nefondată întrucât aceste cheltuieli întruneau condiţiile de eligibilitate în cadrul proiectului, fiind doar incorect încadrate la alte linii bugetare, situaţie în care autoritatea de management avea posibilitatea de a reîncadra chiar şi din oficiu aceste cheltuieli la capitolele bugetare adecvate, atâta timp cât prin această reîncadrare nu era depăşit plafonul/bugetul aprobat pe fiecare capitol bugetar în parte, şi implicit bugetul total al proiectului. Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziţia multifuncţionalei (în valoare de 4.426,80 RON), recurentul susţine neeligibilitatea acestei cheltuieli prin prisma încălcării principiul managementului financiar riguros.

Din actele dosarului rezultă că multifuncţionala a fost transmisă în folosinţă Centrului Regional de Sănătate Timişoara, la data de 30 septembrie 2009 (conform Contractului de custodie nr. x din 30 septembrie 2009 şi Procesului-verbal nr. x din 30 septembrie 2009), pentru realizarea activităţilor specifice pe perioada de implementare a proiectului, iar la data de 5 aprilie 2013 a fost transferat şi dreptul de proprietate asupra acesteia (conform Procesului-verbal de predare-preluare nr. x din 5 aprilie 2013).

În aceste condiţii apare evidentă respectarea condiţiilor generale şi specifice privind eligibilitatea cheltuielilor.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei-reclamante Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti privind nelegalitatea procesului-verbal contestat ca urmare a încălcării Deciziei CCR nr. 66/2015. Este adevărat că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, s-a constatat că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituţionale, însă se impune a sublinia jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care, în cauza C 89/14, A2A, din data de 3 septembrie 2015 a statuat că deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi. De asemenea, cu privire la această problemă a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, s-a pronunţat prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 în sensul că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95. Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanţa naţională, fiind îndeplinită în cauză condiţia ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare. Mai mult, la data săvârşirii neregulii, dar şi în prezent era şi este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, în temeiul acestuia fiind emisă şi O.U.G. nr. 66/2011. Prin urmare, stabilirea corecţiilor în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, urmare a aplicării principiului proporţionalităţii.

În concluzie având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14, este nefondată susţinerea privind nelegalitatea procesului-verbal contestat ca urmare a încălcării deciziei CCR nr. 66/2015.

3. Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, se constată că această parte critică sentinţa nr. 195 din 13 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Astfel cum am arătat şi la analiza recursului formulat de reclamantă, primul motiv de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., este nefondat dat fiind faptul că hotărârea a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul admiterii în parte a acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi vizează hotărârea de completare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 144/2016 susţinându-se că, prin hotărârea anterior menţionată, instanţa de fond a făcut o amplă analiză a motivelor pentru care a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice-Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane-Regiunea Vest. Astfel, din considerentele acestei hotărâri rezultă în mod evident faptul că, ambele acte administrative cu privire la care s-a solicitat anularea au fost emise de către pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane-Regiunea Vest.

Se constată că recurentul critică Sentinţa nr. 195 din 13 septembrie 2016 doar din punctul de vedere al admiterii acţiunii în parte şi în ceea ce o priveşte.

Or, după cum a arătat şi prima instanţă, la termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2015 a fost admisă cererea reclamantei de introducere în cauză în calitate de pârât a Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, această din urmă autoritate fiind citată pe parcursul procesului în calitate de pârât. Cu toate că s-a procedat la întregirea cadrului procesual, totuşi în cuprinsul dispozitivului Sentinţei civile nr. 144 din 6 iunie 2016 nu a fost menţionat Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în calitate de pârât, astfel că în mod corect a fost completată hotărârea în sensul admiterii acţiunii şi faţă de acest pârât.

Mai mult decât atât, recurentul nu a exercitat cale de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus introducerea sa în cauză, astfel că măsura are caracter definitiv.

8. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate de recurenta - reclamantă Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti şi de recurentul - pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţie Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, împotriva Sentinţei nr. 144 din 6 iunie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate şi, de asemenea, va respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane împotriva Sentinţei nr. 195 din 13 septembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de recurenta-reclamantă Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti şi de recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţie Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, împotriva Sentinţei nr. 144 din 6 iunie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane împotriva Sentinţei nr. 195 din 13 septembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM