Res judicata bars appeal on constitutionality referral; annulment motion rejected as no material error shown

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x din 27 aprilie 2016, contestatorii A. - Fundaţie Culturală, Drepturile Omului şi Protecţia Mediului Piteşti şi SC B. SRL, ambele reprezentate legal de C., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, au solicitat anularea Deciziei nr. 557/R-CONT din data de 24 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2015, a Titlului de creanţă, inclusiv notificarea de deschidere a procedurii de angajare solidare nr. 92962 din 5 aprilie 2016, unde la data de 5 aprilie 2016 ajunsese la 3.088 RON, precum şi a altor acte administrative fiscale, respectiv anularea Deciziilor nr. 6/15/234 din 4 ianuarie 2010, nr. 6/15/243 din 4 ianuarie 2010, anexe la Decizia nr. 89452 din 12 aprilie 2010, Decizia de impunere nr. x din 19 aprilie 2010, cât şi celelalte somaţii şi acte fiscale, unde până la data de 5 aprilie 2016 se ajunsese cu penalităţile la suma de 3.088 RON.

Contestatorii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 34/2009, arătând că O.U.G. nr. 34/2009 are legătură cu prezenta cauză, întrucât contestatoarea SC B. SRL era suspendată la data apariţiei ordonanţei.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti

Prin Decizia nr. 1003/R-CONT din 3 iunie 2016 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

A respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. - Fundaţie Culturală, Drepturile Omului Şi Protecţia Mediului Piteşti - reprezentată legal prin preşedinte C. şi SC B. SRL - reprezentată legal prin C., împotriva Deciziei nr. 557/R-CONT din 24 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Argeş.

3. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 1003/R-CONT din 3 iunie 2016 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs A. - Fundaţie Culturală, Drepturile Omului şi Protecţia Mediului Piteşti şi SC B. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8, prin raportare la art. 503 alin. (2) pct. 2, 3, 4, art. 504 alin. (2) C. proc. civ.

În concret, recurentul a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 34/2009, apreciindu-se că hotărârea este netemeinică, nelegală şi nefondată.

Prin motivele de recurs recurentul critică soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

Sub acest aspect, recurentul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la emiterea unor acte normative emise de Guvernul României, respectiv O.U.G. nr. 34/2009 referitor la impozitul forfetar şi aplicarea acestuia şi la societăţile comerciale cu răspundere limitată care nu au funcţionat de la înfiinţare şi până în prezent din cauza lipsei resurselor financiare şi din cauza lipsei unor politici economice performante.

SC B. SRL Piteşti nu a funcţionat niciodată, iar cu ocazia apariţiei O.U.G. nr. 34/2009 această firmă era inactivă pe o perioadă de 2 ani până în 2010, iar instanţa de fond nu a ţinut cont de art. 7 - "În cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând"..., iar recurenta este îndreptăţită la contestaţie având în vedere art. 205 alin. (2) C. proc. fisc.

Cu toate că SC B. SRL Piteşti este din nou suspendată de la data de 6 noiembrie 2012, conform menţiunilor din Certificatul de înregistrare nr. x din 11 octombrie 2012 şi Rezoluţia nr. 514799 din 2 noiembrie 2012 din Dosarul nr. x din 2 noiembrie 2012 a Oficiului Registrului Comerţului de le lângă Tribunalul Argeş, unde firma este inactivă şi nu a funcţionat niciodată de la înfiinţare, AJFP Argeş în mod nejustificat a trimis Somaţia nr. 3/30/1/2014/216823 şi titlul executoriu nr. x cu obligaţia de plată a sumei de 214 RON reprezentând impozitul pe profit.

Recurentul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la Ministerul Finanţelor Publice pentru faptul că nu a luat nicio măsură cu privire la abuzurile unor funcţionari de la Direcţia Finanţelor Publice Piteşti întrucât aceştia trebuiau să comunice imediat cu privire la O.U.G. nr. 34/2009 dacă se menţine sau se suspendă SC B. SRL.

În continuare a arătat că în anul 1997 a fost înfiinţată o societate comercială cu răspundere nelimitată SC B. SRL, considerând că va primi sprijin de la autorităţile satului în dezvoltarea unei mici afaceri, dar între timp a constatat că nu poate desfăşura nicio activitate datorită taxelor şi impozitelor.

Cu privire la fondul cauzei se arată că, deşi societatea B. SRL nu a funcţionat niciodată şi a beneficiat de scutire referitoare la orice declaraţie fiscală, începând cu anul 2010, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 34 din 11 aprilie 2009, recurenta are obligaţia să achite taxe şi impozite pentru o activitate pe care nu a desfăşurat-o.

Întrucât nu a primit niciodată de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş o notificare cu privire la prevederile pct. A art. 21 din Ordinul nr. 1221/2009 privind "procedura de aprobare a regimului de declarare derogatoriu" la data de 6 februarie 2014 s-a adresat printr-o cerere DGFP Argeş să i se comunice notificarea prin care începând cu data de 1 iunie 2009 încetează regimul de declarare derogatoriu aprobat pentru perioada 1 februarie 2007 - 31 ianuarie 2010 pentru SC B. SRL. La această cerere a primit Notificarea nr. x din 25 septembrie 2009.

Nemulţumit de această situaţie a formulat o nouă cerere înregistrată sub nr. x din 28 februarie 2014 la DGFP Argeş solicitând comunicarea notificării în care încetează regimul de declarare derogatoriu aprobat pentru perioada 1 februarie 2007 - 31 ianuarie 2010 pentru SC B. SRL şi a primit aceeaşi Notificare nr. x din 25 septembrie 2009.

Recurentul consideră că DGFP Argeş din neglijenţă, abuz în serviciu şi rea-credinţă nu i-a comunicat situaţia înainte de data de 1 iunie 2009 perioadă în care recurentul era în legalitate, iar această instituţie şi-a adus aminte de regimul de declarare derogatoriu abia la 25 septembrie 2009 şi l-a obligat la plata impozitului forfetar, pe motiv că acest regim este anulat.

Precizează că SC B. SRL Piteşti nu a desfăşurat activitate niciodată şi se încadrează în Ordinul nr. 1221 din 12 iunie 2009 al Ministerului Finanţelor Publice Anexa I "Procedura de aprobare a regimului de declarare derogatoriu" lit. A) pct. 3 lit. a) (să nu desfăşoare nici un fel de activitate).

Faţă de aceste motive solicită admiterea plângerii, anularea Titlului de creanţă, precum şi a tuturor actelor administrative fiscale, anularea Deciziilor nr. 6/15/234 din 4 ianuarie 2010, nr. 6/15/243 din 4 ianuarie 2010, anexe la Decizia nr. 89452 din 12 aprilie 2010, inclusiv notificarea de deschidere a procedurii de angajare solidare nr. 92962 din 5 aprilie 2016.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 34/2009.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele dosarului rezultă că prezenta cerere de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 15 iulie 2016, fiind înregistrată sub nr. x/2016.

La aceeaşi dată (15 iulie 2016), o cerere identică a fost pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016/a1.

Prin Decizia nr. 2183 din data de 20 iulie 2016, pronunţată în nr. 549/46/2016/a1 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. - Fundaţie Culturală, Drepturile Omului şi Protecţia Mediului Piteşti şi SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 1003/R-CONT din 3 iunie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2009.

Potrivit art. 430 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În raport de aceste dispoziţii Înalta Curte constată că decizia nr. 1003/R-CONT din data de 3 iunie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la respingerea cererii de sesizare a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2009.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va admite excepţia autorităţii de lucru judecat şi va respinge, ca inadmisibil recursul declarat cu privire la respingerea cererii de sesizare a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2009.

6.2. Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, a apărărilor intimatei-pârâte invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o contestaţie în anulare prin care, contestatorii au criticat pretinse erori materiale în dezlegarea recursului, precum şi omisiunea de a fi cercetat vreun motiv de recurs sau vreunul dintre recursurile declarate în cauză, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2, 3, 4 şi art. 504 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1003/R-CONT din data de 3 iunie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată contestaţia reţinând că, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2, 3, 4 C. proc. civ., "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză."

Pentru a pronunţa această decizie, cu privire la primul motiv al contestaţiei, Curtea de Apel a reţinut că, erorile materiale vizează erori de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Ori, criticile contestatorilor vizează greşeli de judecată, de apreciere a probelor şi de aplicare a dispoziţiilor legale, aspecte care nu pot fi considerate erori materiale în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Nici motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 şi 4 C. proc. civ., nu au fost reţinute, deoarece s-a constatat că instanţa de recurs a analizat motivele de recurs invocate de recurenta A. - Fundaţie Culturală, Drepturile Omului şi Protecţia Mediului Piteşti.

Cu privire la prezenta cerere de recurs, Înalta Curte va avea în vedere că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, ci instanţa de recurs este învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recursul formulate în prezenta cauză se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

6.2.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul deciziei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată sau în contestaţia în anulare, cum este cazul de faţă, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

6.2.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.: (când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat)

În legătură acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că recurentul nu a arătat în concret care este capătul de cerere dedus judecăţii în raport de care ar fi invocat autoritatea de lucru judecat, iar instanţa ar fi ignorat acest aspect.

Faţă de acest aspect Înalta Curte apreciază că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este indicat pur formal.

6.2.3. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material)

Înalta Curte reţine că şi această critică este nefondată, având în vedere că prin criticile redate recurentul se referă la fondul cauzei, respectiv la faptul că SC B. SRL este inactivă şi nu a funcţionat niciodată de la înfiinţare, susţinând că AJFP Argeş în mod nejustificat a trimis Somaţia nr. 3/30/1/2014/216823 şi titlul executoriu nr. x cu obligaţia de plată a sumei de 214 RON reprezentând impozitul pe profit.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa inferioară, criticile invocate vizează greşeli de judecată, de apreciere a probelor şi de aplicare a dispoziţiilor legale, aspecte care nu pot fi considerate erori materiale în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu poate face obiectul prezentului recurs şi nu poate fi primită nemulţumirea recurentului exprimată cu privire la modul de soluţionare al plângerilor adresate Direcţiei Generale a Finanţelor Argeş având în vedere că mare parte din argumentele prezentate de către recurentul-contestator în susţinerea căii extraordinare de atac declarate nu se circumscriu motivelor de contestaţie în anulare reglementate de art. 503 din noul C. proc. civ., ci tind la o rejudecare a recursului sau la o reconsiderare a argumentelor care au stat la baza pronunţării deciziei definitive, aspecte ce nu pot fi îndreptate pe calea contestaţiei în anulare, pentru că ar însemna să se admită un "recurs contra unei decizii dată în recurs", aducându-se atingere caracterului definitiv al unor astfel de decizii, dar şi regulilor de bază ale autorităţii de lucru judecat şi asigurării stabilităţii raporturilor juridice civile, şi în final, principiului preeminenţei dreptului, adeseori amintit în jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului.

Concluzionând, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate indicate de către recurent nu sunt apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegaţiile formulate prin cererea de recurs referitoare la fondul cauzei fiind analizare în cadrul contestaţiei în anulare soluţionată de către instanţa inferioară.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia autorităţii de lucru judecat, va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi va respinge recursul declarat împotriva soluţiei date asupra contestaţiei în anulare pronunţată prin aceeaşi decizie, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele SC B. SRL şi A. - Fundaţie Culturală, Drepturile Omului şi Protecţia Mediului împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1003 din 3 iunie 2016.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele SC B. SRL şi A. - Fundaţie Culturală, Drepturile Omului şi Protecţia Mediului împotriva soluţiei date asupra contestaţiei în anulare pronunţată prin aceeaşi decizie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM