Non-eligibility of EU-funded expenses due to missing justificatory documents and fictitious service declarations under O.U.G. No 66/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 26 noiembrie 2015 şi înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Medgidia - prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR:

- anularea Deciziei nr. 297 din 19 octombrie 2015 privind soluţionarea contestaţiei administrative, înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x din 23 septembrie 2015;

- anularea tuturor actelor subsecvente actelor Deciziei nr. 297 din 19 octombrie 2015, constând în măsurile impuse reprezentate de Adresa nr. x din 24 august 2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 17 august 2015 sub nr. x din 17 august 2015, adresa nr. x din 15 octombrie 2015 şi a Actului de remediere "nota de rectificare a erorii materiale nr. 88427 din 14 octombrie 2015 constatată în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 17 august 2015 cu privire la Contractul de finanţare nr. x din 21 decembrie 2011 cu titlul "Reabilitare, modernizare spatii verzi şi parcuri în Mun. Medgidia, cod SMIS 7245, beneficiar UAT Municipiul Medgidia, Axa 2 Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport 2.1 Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane-inclusiv construcţia/reabilitarea şoselelor de centura Înregistrata la Primăria Municipiului Medgidia sub nr. x din 22 octombrie 2015, precum şi suspendarea măsurilor dispuse până la soluţionarea prezentei cauze.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 81/CA din 16 mai 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată cererea de suspendare şi s-a respins, ca nefondată, contestaţia promovată în contencios administrativ şi fiscal de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Medgidia - Prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice-Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei nr. 81/CA din 16 mai 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Medgidia, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Din analiza hotărârii recurate se remarcă faptul că motivarea instanţei se rezumă la faptele menţionate în documentele întocmite de organul de control (Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, Decizia nr. 297 din 19 octombrie 2015), fără a ţine cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Astfel, instanţa reţine că:

"Urmare a celor arătate rezultă că sumele solicitate la rambursare nu sunt însoţite de documente justificative potrivit obligaţiilor asumate la semnarea contractului de consultanţă şi în consecinţă, nu se cunoaşte concret de cine şi când au fost realizate serviciile de consultanţă.

Rapoartele prezentate de către prestator şi care au constituit baza achitării obligaţiilor contractuale de către reclamantă nu prezintă o situaţie reală (nu au participat toate persoanele implicate în proiect, unele dintre ele ulterior nu mai colaborau cu prestatorul), iar acestea nu au fost verificate, astfel cum prevede clauza 10.2 din contract, de către reclamată".

Analizând cele de mai sus rezultă că motivele pe care se întemeiază hotărârea instanţei sunt contradictorii, motiv de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

La dosarul cauzei au fost depuse documentele justificative: rapoartele de activitate, minutele şedinţelor de lucru, pontajele persoanelor implicate în proiect.

Conform clauzei contractuale prevăzute la pct. 10.2 din Contractul de servicii nr. x, "Achizitorul se obligă să plătească preţul către prestator (...) după verificarea şi acceptarea rapoartelor de activitate ce vor fi întocmite trimestrial de către prestator", obligaţie care a fost îndeplinită de către UAT Medgidia.

Referitor la sesizarea făcuta de către domnul A. care precizează ca în realitate în acest proiect din partea prestatorului nu a fost implicat decât el ca manager de proiect, iar B. nominalizat atât ca responsabil financiar şi ca expert achiziţii publice nu mai colaborează cu prestatorul din 2013 (de acest lucru nu putea afla beneficiarul decât în momentul declarării a acestor aspecte de către SC C. SRL lucru care nu s-a întâmplat) iar D. nominalizat ca expert tehnic nu a participat la şedinţe de proiect, nu a întocmit rapoarte de specialitate şi nu a făcut nici o deplasare la locul de implementare a proiectului, serviciile declarate prestate de către prestator fiind declarate fictiv, nefiind implicat nici un expert în afara managerului de proiect, (nici acest aspect nu este în sarcina beneficiarului, obligaţia fiind în exclusivitate a prestatorului de a repartiza măcar un expert la şedinţele de lucru, pentru care exista solicitări din partea beneficiarului de prezentare la aceste întâlniri).

Considera ca, condiţiile de eligibilitate din fisa de date şi din caietul de sarcini au fost îndeplinite în momentul depunerii ofertei pentru participarea la licitaţie precum şi pe parcursul derulării contractului, recurenta nefiind sesizata asupra vreunei situaţii de indisponibilitate personal contractor.

Un alt aspect de care instanţa de fond nu a ţinut cont este faptul că pârâtul prin întâmpinarea formulată (pag. 3) precizează că:

"Prin urmare, va fi întocmit un proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, totodată, în speţă va fi sesizat DNA/DLAF pentru a se pronunţa cu privire la caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate, structura de control neavând atribuţii în acest sens."

Apreciază că, în acest caz, instanţa ar fi trebuit să reţină ca fiind incidente prevederile art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011.

Concluziile echipei de control menţionate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 17 august 2015 sub nr. CSN69486/17.08, au fost reţinute şi în motivarea instanţei, fără a se verifica şi apărările formulate de către UAT Medgidia.

Chiar dacă actul administrativ se bucură de o prezumţie de legalitate, instanţa de fond nu a argumentat suficient, prin raportare la înscrisurile depuse ca probatoriu la dosarul cauzei, care dintre obligaţiile noastre contractuale nu au fost respectate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

În apărare, a arătat că recurenta nu face altceva decât să reia motivele prezentate odată cu judecarea în fond a prezentei cauze (înlăturate de către instanţa de fond), fără a aduce vreo critică legală sau pertinentă sentinţei atacate.

Astfel, solicităm instanţei să constate şi să admită excepţia nulităţii recursului formulat de către UATM Medgidia, având în vedere următoarele:

În situaţia în care se va trece peste această excepţie, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal,precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 3 aprilie 2019.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea creanţelor bugetare încheiat la 17 august 2015 sub nr. CSN 69486 din 17 august 2015, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR a reţinut în legătură cu proiectul SIM 7245, în baza căruia s-a încheiat Contractul nr. x din 21 iunie 2012, efectuarea cheltuielilor neeligibile în sumă de 67.966 RON fără TVA.

S-a reţinut că reclamanta datorează autorităţii competente în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 78.082,27 RON (62.721,84 RON + 15.380,43 RON TVA).

Acest debit a fost stabilit întrucât prestatorul desemnat câştigător în urma licitaţiei publice SC C. SRL şi care urma să execute servicii de consultanţă şi management proiect nu a prezentat documente justificative în susţinerea cererilor de rambursare.

Din sesizarea făcută de dl. A. din partea prestatorului rezultă că în proiect a fost implicat doar el în calitate de manager proiect iar dl. B. - responsabil financiar şi expert achiziţii publice, nu mai colaborează cu prestatorul din 2013. Expertul tehnic D. nu a participat la şedinţele de proiect, nu a întocmit rapoarte de specialitate şi nu a făcut deplasare la locul de implementare a proiectului, serviciile fiind declarate fictiv.

S-a stabilit că sumele solicitate la rambursare nu sunt însoţite de documente justificative potrivit obligaţiilor asumate la semnarea contractului de consultanţă şi în consecinţă, nu se cunoaşte concret de cine şi când au fost realizate serviciile de consultanţă, datele precizate în documentele avute la dispoziţie nu corespund contractului, constatându-se neeligibilitatea cheltuielilor solicitate la rambursare şi decontate.

În speţă, au fost identificate indicii certe cu privire cu privire la prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete, care au ca efect deturnarea sau reţinerea incorectă de fonduri din bugetul C.E. sau bugetele gestionate de Comunităţile Europene sau în numele lor, caz în care devin incidente prev. art. 22 din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin Nota de rectificare a erorii materiale nr. 88427 din 14 octombrie 2015, s-au îndreptat erorile materiale la Cap. 11 şi 13 din Procesul-verbal 69486 din 17 august 2015, în sensul că valoarea creanţei bugetare rezultată din aplicarea corecţiei financiare pentru contractul verificat este de 78.082,18 în loc de 78.082,27 RON, aceeaşi sumă fiind menţionată şi în sarcina debitoarei 78.082,18 RON).

Reclamanta a formulat, împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în temeiul art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, contestaţie administrativă ce a fost soluţionată prin Decizia nr. 297 din 19 octombrie 2015, în sensul respingerii.

Prin Decizia nr. 297 din 19 octombrie 2015, s-a reţinut, în esenţă, că serviciile prestate (de consultanţă achiziţii publice şi management) în baza contractului încheiat cu SC C. SRL nu au respectat cerinţa formularului F14 (cu privire la persoanele ce urmau a fi implicate din partea prestatorului), astfel că serviciile declarate prestate sunt fictive, nefiind implicat nici un expert în afara managerului de proiect (rapoartele de activitate 118, 231/21012, 264, 2545/2013 ş.a. neprezentând o situaţie reală).

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatei-pârâte invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte apreciază că ea se impune a fi respinsă, motivele indicate de către reclamantă conţinând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, prin raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin criticile de nelegalitate formulate în recurs, recurenta reclamantă a susţinut că hotărârea primei instanţe este dată cu neaplicarea art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 care dispune: "În cazul în care existenţa creanţei bugetare depinde de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, şi a fost sesizat/sesizată DLA, Agenţia Naţională de Integritate - ANI, autorităţile competente prevăzute la art. 20 suspendă de drept emiterea titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate şi dispun aplicarea măsurilor asigurătorii prevăzute la art. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2)."

Sub acest aspect, potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (JO 1995, L 312, p. 1, Ediţie specială, 01/vol. 1, p. 166), "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

De asemenea, art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 defineşte "neregularitatea" ca "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

De asemenea, trebuie subliniat că, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru interpretarea unei dispoziţii de drept al Uniunii, este necesar să se ţină cont nu doar de termenii acesteia, ci, în egală măsură, de contextul său şi de obiectivele urmărite prin reglementarea din care face parte această dispoziţie (a se vedea Hotărârea Yaesu Europe, C 433/08, EU:C:2009:750, pct. 13, Hotărârea ebookers.com Deutschland, C 112/11, EU:C:2012:487, pct. 12, Hotărârea Brain Products, C 219/11, EU:C:2012:742, pct. 13, şi Hotărârea Utopia, C 40/14, EU:C:2014:2389, pct. 27).

Trebuie subliniat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii (a se vedea Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda c. Comisia, C-199/03, Rec., p. I-8027, pct. 31).

De asemenea, trebuie arătat că art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 2988/95 introduce o "reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile şi sancţiunile administrative privind abaterile de la dreptul Uniunii" cu scopul, astfel cum rezultă din al treilea considerent al acestui regulament, de "a combate în toate domeniile acţiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Uniunii".

Potrivit acestei jurisprudenţe constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, la aplicarea art. 3 alin. (1) din Regulamentul nr. 2988/95, nu este necesar să se distingă între o sancţiune administrativă şi o măsură administrativă. În acest sens, Curtea a statuat în mod clar că această dispoziţie este aplicabilă atât abaterilor care determină impunerea unei sancţiuni administrative în sensul art. 5 din acest regulament, cât şi celor care fac obiectul unei măsuri administrative în sensul art. 4 din regulamentul menţionat, măsură care are ca obiect retragerea avantajului obţinut în mod nejustificat, fără a avea totuşi caracterul unei sancţiuni (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Handlbauer, C 278/02, EU:C:2004:388, pct. 33 şi 34, Hotărârea Josef Vosding Schlacht-, Kühl- und Zerlegebetrieb şi alţii, C 278/07-C 280/07, EU:C:2009:38, pct. 22, Hotărârea Cruz & Companhia, C 341/13, EU:C:2014:2230, pct. 45, precum şi Hotărârea Pfeifer & Langen, C 52/14, EU:C:2015:381, pct. 23).

În ce priveşte fapta invocată însă în speţă, aceasta trebuie analizată în raport cu legea internă cu caracter general, neregula reprezentând orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită. Cum legea se referă la orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, rezultă că se pot încadra aici şi încălcările legislaţiei incidente în cauză.

Legea internă solicită îndeplinirea unui prejudiciu efectiv, întemeiat pe caracterul imperativ al regulilor după care se cheltuiesc banii publici, precum şi pe faptul că la baza procedurilor publice trebuie să stea libera concurenţă, a cărei nesocotire reprezintă un prejudiciu în sine.

Ca atare, atât definiţia din legea internă, cât şi cele prevăzute în Regulamentul menţionat determină concluzia că nerespectarea procedurii legale se încadrează în text, determinând un prejudiciu bugetului unional, iar acesta constă în încălcarea regulilor unei concurenţe corecte, ceea ce reclamă aplicarea unei sancţiuni.

Analizând celelalte critici ale recurentei, Înalta Curte reţine că, în urma verificării procedurii de achiziţie, s-a constatat că sumele solicitate la rambursare în cadrul Contractului x din 21 iunie 2012 nu au fost însoţite şi de documentele justificative potrivit obligaţiilor asumate la semnarea contractului de consultanţă, fiind identificate indicii certe cu privire la prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete, care au ca efect deturnarea sau reţinerea incorectă de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele gestionate de Comunităţile Europene sau în numele acestora, caz în care devin incidente prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 17 august 2015, s-au reţinut următoarele:

- serviciile unora dintre societăţile contractate nu fuseseră utilizate anterior;

- contractele nu descriau serviciile care urmau a fi furnizate de către societăţi, dar prezentau în detaliu persoanele care urmau să ofere serviciile şi onorariile pe oră percepute;

- CV-urile persoanelor nu erau disponibile;

- onorariile societăţilor noi erau mai ridicate;

- reprezentanţii societăţii nu au putut explica onorariile mai mari sau natura serviciilor care urmau să fie oferite;

- facturile emise de societăţi pentru serviciile suplimentare prestate nu descriau caracteristicile acestora, menţionând doar numărul contractului;

- costurile erau reprezentate sub formă de sumă forfetară, fără o defalcare în funcţie de orele lucrate, tariful orar, cheltuielile de călătorie sau alte cheltuieli;

- nu existau rapoarte de călătorie sau rapoarte de sinteză;

- nu existau informaţii suplimentare privind aceste societăţi;

- angajatorul nu a putut oferi decât asigurări verbale privind serviciile furnizate;

- adresa de corespondenţă de pe facturi era o căsuţă poştală, iar societăţile nu apăreau în lista abonaţilor telefonici, etc.

Prestatorul era obligat, conform caietului de sarcini, să execute serviciile printr-un personal specializat, astfel cum a fost solicitat de autoritatea contractantă iar acesta a fost selectat deoarece a întrunit condiţiile prevăzute în caietul de sarcini, condiţii ce au condus la încheierea formularului 14.

Corect se arată în sentinţa atacată că în Formularul 14 erau prevăzute cerinţele minime (cu privire la managerul de proiect, asistentul manager, responsabilul tehnic, responsabilul financiar, responsabilul achiziţii publice), iar serviciile trebuiau efectiv prestate, justificarea făcându-se prin situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, etc. Aceste cerinţe priveau şi contractul de consultanţă pentru care sumele trebuiau însoţite de documentele justificative.

Verificarea de către pârâtă a serviciilor prestate a fost determinată de sesizarea chiar a prestatorului prin care arată că experţii nominalizaţi în ofertă nu sunt implicaţi în implementarea proiectului, nu au participat la şedinţele de proiect, nu au întocmit rapoarte, nu există dovezi că sau deplasat la locul de implementare.

Faptul că sumele solicitate la rambursare nu sunt însoţite şi de documentele justificative potrivit obligaţiilor asumate la semnarea contractului de consultanţă, reprezintă o încălcare a prevederilor legale specifice, respectiv prevederile Codul fiscal.

Ţinând cont faptul că nu se cunoaşte, în concret, cine şi când a realizat serviciile de consultanţă care fac obiectul Contractului nr. x din 21 iunie 2012, (având în vedere că operatorii economici şi datele precizate în documentele avute la dispoziţie nu corespund contractului), în mod judicios s-a stabilit neeligibilitatea cheltuielilor solicitate la rambursare de către recurentă.

Condiţiile pentru deductibilitate se referă la toate prestările de servicii, nu doar la cele de management, consultanţă sau asistenţă, în baza sintagmei "sau alte prestări de servicii". Noţiunea de "prestări de servicii" are un sens strict, al unui raport juridic în care o parte are obligaţia "de a face", şi nu în sensul larg din materia TVA conform căruia tot ce nu este livrare de bunuri constituie prestare de servicii. în consecinţă, pentru orice prestare de servicii este necesară îndeplinirea condiţiilor prescrise de lege.

8. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului şi va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Medgidia împotriva Sentinţei nr. 81/CA din 16 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Medgidia împotriva Sentinţei nr. 81/CA din 16 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM