Eligibility of personnel costs under partial-time contracts: misapplication of hourly rate recalculation rules from full-time reference norms

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (CNFPPP-ANOFM), SC A. SRL, în calitate de Partener 1 şi B., în calitate de Partener 2, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar POSDRU- Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, au solicitat:

1. Anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015, emisă de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, înregistrată la Beneficiar sub nr. x din 28 septembrie 2015, aferentă Cererii de Rambursare nr. x din 10 august 2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumelor în cuantum de:

- 141.640,00 RON reprezentând cheltuieli cu personalul Partenerului 1 A. SRL, implicat în implementarea proiectului, compusă din:

a. Suma de 135.642,00 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi suma validată atât pentru veniturile nete, cât şi pentru contribuţiile aferente salariilor experţilor implicaţi în implementarea proiectului în perioada 1 ianuarie 2015 - 30 iunie 2015, deoarece în stabilirea drepturilor salariale nu au fost corelate tarifele orare prevăzute în contractele individuale de muncă cu cele din bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanţare.

b. Suma de 5.998,00 RON, reprezentând cheltuieli indirecte/cheltuieli generale de administraţie pentru partenerul SC A. SRL, deoarece tariful orar pentru personalul administrativ depăşeşte tariful orar prevăzut în Ghidul Solicitantului 2013.

- 11.689,00 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul Partenerului 2 - B., implicat în implementarea proiectului, compusă din:

a) Suma de 10.254,00 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi suma validată atât pentru veniturile nete, cât şi pentru contribuţiile aferente salariilor experţilor implicaţi în implementarea proiectului, deoarece în stabilirea drepturilor salariale nu au fost corelate tarifele orare prevăzute în contractele individuale de muncă cu cele din bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanţare.

b) Suma de 1.435,00 RON, reprezentând cheltuieli indirecte/cheltuieli generale de administraţie pentru partenerul B. reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi suma validată atât pentru veniturile nete, cât şi pentru contribuţiile aferente salariilor personalului administrativ, deoarece în stabilirea drepturilor salariale nu au fost respectate tarifele orare pentru prevăzute în Ghidul Solicitantului 2013.

2. Anularea în tot a adresei emisă de OIPOSDRU MMFPSPV nr. 2541/RI din 30 octombrie 2015 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 3206 din 1 octombrie 2015, înregistrată la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x din 2 octombrie 2015, formulată de Beneficiar împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015 aferentă Cererii de rambursare nr. x din 10 august 2015 pentru proiectul x.

3. Anularea procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x din 30 octombrie 2015 emis de Grupul de soluţionare a contestaţiei nr. x din 2 octombrie 2015 constituit la nivelul OI POSDRU, pe care solicităm instanţei să pună în vedere pârâtelor să-l depună la dosarul cauzei.

4. Constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x din 10 august 2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 1 şi Partenerului 2 implicaţi în Proiect.

5. Obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către Beneficiar a sumei totale de 153.329,00 RON, din care: 141.640,00 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Formare profesională continuă -calitate în SPO", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 1 şi personalul administrativ implicaţi în activităţile Proiectului (în perioada 1 ianuarie 2015 - 30 iunie 2015) şi 11.689,00 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Formare profesională continuă - calitate în SPO", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 2 şi personalul administrativ, implicaţi în activităţile Proiectului.

6 .Obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 153.329,00 RON, calculată de la data emiterii Scrisorii standard de informare nr. x din 25 septembrie 2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

În cauză, prevalându-se de dispoziţiile art. 61 din C. proc. civ., SC C. Spania a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, ce a fost comunicată părţilor şi care după ascultarea acestora a fost admisă în principiu, intervenienta devenind astfel parte în proces, preluând procedura în starea în care se afla la momentul admiterii intervenţiei.

Prin cererea de intervenţie formulată în contradictoriu cu Organismul Intermediar POSDRU- Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane intervenienta a solicitat anularea în parte a Scrisorii standard de informare cu nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015 emisă de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferentă Cererii de rambursare nr. x din 10 august 2015, în ceea ce priveşte suma de 80.950,72 RON reprezentând cheltuieli salariale cu personalul Partenerului nr. 3 implicat în implementarea proiectului, anularea Adresei cu nr. x din 30 octombrie 2015 emisă de aceeaşi pârâtă şi a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Scrisorii standard de informare menţionată mai sus, întocmit de Grupul de soluţionare a contestaţiei constituit la nivelul OI POSDRU, constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor solicitate la rambursare de Beneficiar prin Cererea de rambursare nr. x din 10 august 2015, constând în cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor partenerilor implicaţi în proiect, obligarea pârâţilor la rambursarea şi plata către liderul de parteneriat a sumei de 80.950,72 RON la care se va adăuga dobânda legală aferentă calculată începând cu data emiterii Scrisorii standard de informare nr. x din 25 septembrie 2015 şi până la data plăţii efective a debitului datorat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 102 din 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile inadmisibilităţii acţiuni, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei calităţii procesual active invocate de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene; s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Societatea Comercială A. SRL şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane prin Ministerul Finanţelor Publice şi Organismul Intermediar POSDRU - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi, în consecinţă:

S-a dispus anularea în parte a Scrisorii standard de informare cu nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015 emisă de OIPOSDRU MMFPSPV, aferentă Cererii de rambursare nr. x din 10 august 2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 153.329 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerilor 1 şi 2 implicaţi în Proiectul POSDRU 124/4.2/S/129837.

S-a dispus anularea adresei emisă de OIPOSDRU MMFPSPV cu nr. 2541/RI din 30 octombrie 2015 şi a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei încheiat la data de 30 octombrie 2015 sub nr. x emis de Grupul de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x din 1 octombrie 2015, Grup constituit la nivelul OIPOSDRU.

S-a constatat caracterul eligibil al sumei solicitate la rambursare de către reclamanţi prin Cererea de rambursare nr. x din 10 august 2015 şi au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 153.329 RON, din care 141.640 RON cheltuieli eligibile aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului nr. 1 şi 11.689 RON cheltuieli aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului nr. 2.

S-a respins cererea de obligare a pârâţilor la plata dobânzii aferente sumei de 153.329 RON.

S-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta C. Spania în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane prin Ministerul Finanţelor Publice şi Organismul Intermediar POSDRU - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi, în consecinţă:

S-a dispus anularea în parte a Scrisorii standard de informare cu nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015 emisă de OIPOSDRU MMFPSPV, aferentă Cererii de rambursare nr. x din 10 august 2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 80.950,72 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor săi implicaţi în Proiectul POSDRU 124/4.2/S/129837.

S-a dispus anularea adresei emisă de OIPOSDRU MMFPSPV cu nr. 2541/RI din 30 octombrie 2015 şi a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei încheiat la data de 30 octombrie 2015 sub nr. x emis de Grupul de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x din 1 octombrie 2015, Grup constituit la nivelul OIPOSDRU.

S-a constatat caracterului eligibil al sumei solicitate la rambursare de către intervenientă prin Cererea de rambursare nr. x din 10 august 2015 şi au fost obligaţi pârâţii la plata către aceasta a sumei de 80.950,72 RON.

S-a respins cererea de obligare a pârâţilor la plata dobânzii aferente sumei de 80.950,72 RON.

Totodată, au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata către reclamanta Societatea Comercială A. SRL a sumei de 470 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei nr. 102 din 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

3.1. Pârâta Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin recursul declarat, a solicitat casarea hotărârii atacate şi în rejudecare, respingerea acţiunii reclamanţilor şi a cererii de intervenţie formulată de C. ca fiind neîntemeiate.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a formulat următoarele critici:

1. Instanţa de fond a admis în mod greşit calitatea procesuală activă a societăţilor reclamante (SC A. SRL şi B.) şi cererea intervenientului (C., fără să aibă în vedere că raportul juridic de drept material născut din încheierea contractului de finanţare nerambursabilă priveşte doar pe reclamantul Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM, iar actele administrative criticate în prezenta acţiune au fost adresate de Organismul Intermediar doar Centrului Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM.

Faptul că reclamantul Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM a încheiat un acord de parteneriat cu SC A. SRL şi B., are semnificaţie exclusiv în privinţa părţilor acestui acord, aceşti parteneri nedobândind calitatea de semnatar al contractului de finanţare, acesta fiind apt să stabilească raporturi juridice directe între parteneri şi AMPOSDRU, nu şi între beneficiar şi AMPOSDRU.

În acest context, este eronat considerentul reţinut, în sensul că: "potrivit dispoziţiilor art. 6 din contractul de finanţare, parteneriatul, consfinţit în Acordul de parteneriat, răspunde în solidar pentru implementarea proiectului, (...) considerent faţă de care apreciază că societăţile reclamante au calitate procesuală activă (...)."

Mai mult, intervenientul a susţinut cererea sa de intervenţie prin înscrisuri ce nu au fost conformate cu originalul, astfel cum dispune în mod imperativ C. proc. civ. În consecinţă, ar trebui să se procedeze la respingerea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de partenerul 3 - C.

2. Instanţa reţine aspecte străine faţă de cele pe care pârâta Organism Intermediar le-a precizat în cuprinsul actelor administrative contestate, pronunţând hotărârea atacată cu nesocotirea prevederilor art. 22 - Rolul activ în aflarea adevărului din C. proc. civ. şi fără a cerceta, înscrisurile doveditoare ataşate acţiunii, menţionează:

- "Grupul de rezolvare a contestaţiei, constituit la nivel OIPOSDRU, a analizat Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015 (...). S-a concluzionat că (...) trebuie furnizate suficiente informaţii cu privire la natura, componentele şi sumele aferente cheltuielilor. Nu există nici o prevedere legală care să interzică detalierea bugetului pentru a uşura identificarea costurilor, respectiv a veniturilor, aferente proiectului."

Însă, grupul de soluţionare a contestaţiei, constituit la nivelul Organismului Intermediar, a răspuns beneficiarului, prin Adresa 2541IRII din 30 octombrie 2015, cu totul diferit de ceea ce instanţa a reţinut, de exemplu:

"Funcţie de tariful orar din buget şi a numărului de ore efectiv lucrate, coroborat cu raportul de activitate şi fişa lunară de pontaj pentru fiecare lună, a fost stabilită valoarea eligibilă a salariului net şi a contribuţiilor aferente acestuia"

- "în urma verificărilor efectuate, grupul de rezolvare a contestaţiei a constatat că, nu au fost respectate următoarele prevederi legale (...)"

- "Prin urmare în măsura în care se constată erori în cererea de rambursare, acestea vor face obiectul unei sesizări de neregulă/suspiciune de neregulă, urmată de întocmirea unui proces-verbal de stabilire a creanţei".

Faţă de aspectele relevate, consideră că prima instanţă a confundat motivele de neeligibilitate a cheltuielilor precizate în actele administrative contestate cu aspectele din apărarea formulată pe fondul cauzei de OI.

- "Organismul Intermediar analizând Cererea de rambursare nr. x din 10 august 2015 a stabilit neeligibilitatea cheltuielilor în baza unor prevederi existente la nivelul anului 2013, (...) susţinând că deşi reclamanţii respectă punctele 1.1 şi 1.2 din cuprinsul acestuia, consideră însă în mod eronat că nu le sunt aplicabile cele menţionate la punctul 1.3, deşi ar fi avut posibilitatea să fi solicitat un punct de vedere oficial al instituţiei pârâte OIPOSDRU ANOFM cu privire la orice aspect ivit în implementarea Proiectului

Nici aceste aspecte nu sunt din Scrisoarea standard de informare a beneficiarului şi nu corespund analizei efectuate asupra Cererii de rambursare nr. x/2015, fiind de fapt extrase din contextul apărărilor formulate OI MMFPSPV pe fondul cauzei.

O astfel de motivare face dovada că instanţa nu a analizat efectiv Scrisoare standard de informare a beneficiarului şi nici nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea lămuririi împrejurărilor de fapt şi de drept specifice, ceea ce înseamnă că actele deduse judecăţii nu au fost supuse unei examinări efective.

3. Motivarea deciziei luate este contradictorie faţă de situaţia concretă căreia îi este aplicabil punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului.

La pagina 15 din sentinţă, instanţa reţine că:

"Dispozitivul normei invocată de către pârâţi este ca decontarea să se determine în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, nereferindu-se la situaţia în care de la momentul la care s-au încheiat contractele individuale de muncă a fost determinată durata timpului de lucru ca fiind parţial." Astfel, instanţa admite că textul punctului 1.3 din Ghid se referă doar la o decontare determinată în baza unei retribuţii echivalente pe oră, pornind de la o normă întreagă.

În cuprinsul aceleiaşi sentinţe, cu privire la acelaşi text din Ghidul Solicitantului 2013, instanţa este de acord că legiuitorul nu face distincţie între tipul contractului individual de muncă, cu normă întreagă sau parţială, atunci când stabileşte ca decontarea să se determine pornind de la un tarif orar:

"acele activităţi efectuate, ca fracţie de normă, respectiv mai puţin de o normă întreagă de 8 ore, de către experţi, caz în care retribuţia expertului se va determina pornind de la calculul unui tarif pe oră."

Cu toate acestea, în mod contradictoriu şi fără a justifica, instanţa apreciază că textul punctului 1.3 nu are în vedere situaţia contractelor individuale de muncă la care "a fost determinata durata timpului de lucru ca fiind parţială".

4. Beneficiarul avea posibilitatea legală de a modifica bugetul detaliat al proiectului, parte integrantă a contractului de finanţare, pe perioada de implementare a proiectului.

Instanţa de fond reţine din acţiunea reclamanţilor o serie de elemente anterioare şi care nu au stat la baza emiterii actelor administrativ contestate, şi anume:, la momentul contractării nu exista posibilitatea completării în buget a numărului de ore, (...) după cum nu exista nicio prevedere care să-l oblige pe beneficiar la o detaliere în acest sens a bugetului, încât pârâţii şi-au reconsiderat opinia la 11 luni de la începerea proiectului în baza unor dispoziţii neaplicabile cazului dedus judecăţii."

Însă, prima instanţă nu are în vedere verificările şi activităţile pe care le presupune procesul de contractare, conform Procedurii Operaţionale Contractare, pentru Organismul Intermediar,

În temeiul art. 11 alin. (5) din Contractul de Finanţare, beneficiarul avea posibilitatea de a iniţia un Act Adiţional cu justificarea necesităţii măsurii de modificare a cererii de finanţare, respectiv a bugetului proiectului sintetic şi detaliat.

De asemenea, posibilitatea de detaliere a bugetului a fost indicată prin Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 99/2014 privind reglementarea şi clarificarea modalităţii de interpretare a bugetului detaliat, anexă la contractul de finanţare.astfel că, contrar celor reţinute de instanţă, reclamanţii au cunoscut posibilitatea de a opera modificări ale bugetului detaliat, anexă la contractul de finanţare aferent proiectului

5. Considerentele prin care prima instanţă reţine că punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 "(...) nu poate constitui un temei pentru a considera cheltuielile cu experţii ca nefiind eligibile" sau că pentru "contractele de muncă încheiate pentru o normă de 2 până la 6 ore de muncă pe zi, fiind aferente unei activităţi efectuată în totalitate în cadrul acestui proiect POSDRU" atunci Organismul Intermediar a procedat la o "interpretare extensivă nepermisă a unor dispoziţii din Ghidul Solicitantului-ediţia 2013" nu au în vedere faptul că recurenta pârâtă a aplicat punctului 1,3 din Ghid cu respectarea Ordinului nr. 1069/2013, fără a urmări prejudicierea beneficiarului.

Consideră, contrar celor reţinute consideră că punctul 1.3 din Ghid are în vedere doar un timp de lucru parţial, indiferent de tipul contractului individual de muncă, fie el cu normă întreagă sau parţială, respectiv o normă mai mică de 8 ore, pentru care se dispune o decontare prin "raportare la ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

În concluzie, apreciază că sentinţa recurată este nemotivată, cu privire la acest aspect.

6. Prima instanţă realizează o greşită interpretare a Ghidului Solicitantului, Condiţii Generale 2013 pentru admiterea acţiunii reclamanţilor. reţinând că: "Ipoteza avută în vedere de textul legal este aceea a unui expert angajat cu normă întreagă (8 ore pe zi 121 de zile pe lună), care efectuează numai parţial activitatea zilnică, remuneraţia ce i se cuvine fiind calculată proporţional cu timpul lucrat."

Consideră că acceptarea unei astfel de opinii ar conduce la eludarea punctului 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, care se referă doar la o decontare determinată în baza unei retribuţii pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună.

Procedând la o altă interpretare, rolul instanţei în aflarea adevărului este diminuat, întrucât aceasta nu ţine cont şi de faptul că AMPOSDRU a dispus respectarea întocmai a Ghidului Solicitantului, punctul 1.3, prin Adresa nr. x din 4 noiembrie 2014, menţionând că: "(...) în cazul unui Contract Individual de muncă (CIM) cu timp parţial, costul orar rezultat prin împărţirea sumei prevăzute în bugetul detaliat la 168 de ore/lună, va fi înmulţit cu norma de lucru prevăzută (în) CIM."

Un alt aspect, pentru care s-a procedat la o aplicare greşită a Ghidului este acela prin care instanţa a apreciat că: "(...) evaluarea muncii expertului nu se face raportat la orele prestate zilnic, ci acestuia i se cuvine o sumă globală pentru realizarea normei lunare."

Însă, Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 este cel care pune accentul pe timpul efectiv lucrat de respectivul expertul, aspect evidenţiat printr-o precizare din acelaşi ghid, prin care se reţine că:

"Pentru persoanele angajate (raporturi de muncă sau raporturi de serviciu) sunt eligibile inclusiv cheltuielile cu concediul de odihnă al salariaţilor implicaţi, corespunzător timpului efectiv lucrat pentru angajator în implementarea proiectului cu respectarea prevederilor Codului Muncii şi a legislaţiei naţionale aplicabile."

Interpretarea instanţei conduce la încălcarea prevederilor Ordinului nr. 1069/2013, prin care a fost aprobat Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, normă juridică edictată de legiuitor tocmai pentru a proteja bugetul Uniunii Europene, în considerarea căreia:

- pentru experţii din echipa de implementare, pentru care s-a prevăzut în bugetul detaliat al proiectului norma de lucru, trebuie corelate prevederile din bugetul detaliat al proiectului (norma specificată în Anexa 2, partea integrantă a cererii de finanţare), cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) şi cu cele din Ghidul Solicitantului. Condiţii Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării).

- pentru experţii care fac parte din echipa de implementare, pentru care nu a fost precizată norma de lucru în bugetul detaliat al proiectului, trebuie corelate prevederile din cererea de finanţare (respectiv se ţine cont de norma indicată de 2h-4h-6h/zi/21 zile), cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) şi cu cele din Ghidul Solicitantului, Condiţii Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării).

Astfel, doar încălcând prevederile Ordinului nr. 1069/2013, instanţa a putut admite acţiunea, justificând că "(...) evaluarea muncii expertului nu se face raportat la orele prestate zilnic, ci acestuia i se cuvine o sumă globală pentru realizarea normei lunare."

Nu în ultimul rând, punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 este cel în cuprinsul căruia legiuitorul se referă, strict doar:

- la o "activitate zilnică efectuată parţial", fără a se face distincţie între un contract individual de muncă cu timp parţial şi un contract individual de muncă cu normă întreagă;

- că decontarea acestei activităţi parţiale de pe parcursul unei zile implică calcularea unei "retribuţii echivalente pe oră", respectiv un tarif orar;

Se poate constata că în cuprinsul unui contract individual de muncă, fie el cu timp parţial, sau cu normă întreagă, nu este indicat un tarif orar.

- că acest tarif orar trebuie calculat "luând ca punct de referinţă ziua de lucru de -opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună"

Prin urmare, punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, este cel care menţionează expres, ca în cazul unei activităţi ca fracţie de normă, decontarea să fie stabilită tot prin raportare la o normă întreagă de lucru (8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare/lună), dispoziţii legale care au fost nesocotite prin hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă, instanţa s-a limitat la a stabili "intenţia legiuitorului de a clarifica" anumite dispoziţii din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013. Astfel, fără a lua în considerare că abaterea constatată de Organismul Intermediar este de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii la plata unor cheltuieli care nu corespund prevederilor legale, naţionale şi comunitare.

În concret, prin Adresa nr. x din 30 octombrie 2015. Organismul Intermediar a luat în calcul la stabilirea drepturilor salariale una din Regulile generale de eligibilitate a cheltuielilor menţionată la secţiunea 3.1.3 Eligibilitatea cheltuielilor din Ordinul nr. 1069/2013, conform căreia o cheltuială trebuie să fie în conformitate cu: "principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-eficientă"'.

Nu s-a avut în vedere că respectivul Ghid al Solicitantului Condiţii Generale 2013 este emis de pârâtul AMPOSDRU, în prezent structură în cadrul Ministerului Fondurilor Europene.

La momentul aprobării Ordinului nr. 1069/2013, în temeiul art. 2, lit. d) şi art. 3 din H.G. nr. 10/2013, structura reprezentată de Direcţia AMPOSDRU (Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane) era organizată în Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Prin acelaşi Ordin, la art. 31 stă menţionat că: "Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin."

Prima instanţă clarifică tocmai pârâtului AMPOSDRU, în prezent direcţie în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, respectiv celui care a elaborat acest document şi care este în măsură a interpreta şi cunoaşte, cel mai corect, sensul prevederilor din Ghidul Solicitantului, Condiţii Generale 2013.

8. Instanţa nu avea dreptul de a constata caracterul eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. 4 în lipsa unei norme legale care să-i o astfel de constatare a caracterului eligibil.

Instanţa de judecată, trebuia să analizeze legalitatea eligibilităţii/neeligibilităţii sumelor aferente cererii de rambursare nr. x, ţinând cont de cadrul legal şi limitele investirii, ţinând cont de dispoziţiile Ordinului nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013" şi a prevederilor actelor adiţionale la aceste acorduri, potrivit cărora Direcţia OI din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice are competenţa şi atribuţiile de a se pronunţa cu privire la eligibilitatea cheltuielilor aferente proiectelor gestionate.

În temeiul H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale cu modificările şi completările ulterioare, aspectul constatării caracterului eligibil ai cheltuielilor aferente implementării unui proiect reprezintă atributul exclusiv al autorităţii de management/respective a organismului intermediar, aspect dispus de legiuitor în mod expres la art. 13 alin. (3) şi (4) din actul normativ.

De asemenea, în temeiul art. 22, alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009 "(4) Autorităţile de management/Organismele intermediare au obligaţia de a exclude de la rambursare acele cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional şi comunitar."

Prin urmare, această competenţă nu poate fi cedată de Organismul Intermediar, după cum în aceeaşi măsură, această competenţă nu poate fi exercitată de către o altă autoritate.

9. Cu toate că Organismul Intermediar a formulat apărări, instanţa nu le-a analizat şi clarificat, sens în care reiterează:

Potrivit dispoziţiilor Secţiunii 1.5 - Contribuţia solicitantului, pagina 7 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, precum şi ale art. 5 lit. D). Rambursarea cheltuielilor, alin. (17) din contractul de finanţare, cheltuielile considerate neeligibile la verificarea cererii de rambursare pe parcursul implementării proiectului vor fi suportate exclusiv de către Beneficiar şi/sau Partenerii acestuia."

Pentru a fi considerate eligibile, costurile solicitate de beneficiar la rambursare trebuie să fie prevăzute în bugetul proiectului, respectiv trebuie furnizate suficiente informaţii cu privire la componentele sumelor aferente cheltuielilor.

Costurile care nu sunt prevăzute sau care nu sunt suficient detaliate în buget conduc spre situaţia de a fi respinse. Nu există nici o prevedere legală care să interzică reclamanţilor detalierea bugetului.

Respectarea Ghidului Solicitantului Condiţii Generale 2013 este dispusă de însăşi contractul de finanţare, care la art. 4-Eligibilitatea cheltuielilor prevede astfel:

"Cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condiţiile stabilite de: Hotărârea de Guvern nr. 759/2007 (...); Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 1117/2170/2010 (...); Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale şi Specifice: Prezentul contract de finanţare; Legislaţia naţională şi comunitară în vigoare; Instrucţiunile şi deciziile AMPOSDRU; alte dispoziţii legale aplicabile".

Ordinul nr. 1.069/2013, respectiv Ghidului Solicitantului Condiţii Generale 2013, stau la baza decontării cheltuielilor efectuate pe parcursul implementării proiectelor şi impune respectarea principiului cheltuielilor eligibile.

În cuprinsul Ghidului stă menţionat, pentru ca o cheltuială să fie eligibilă şi să poată fi decontată, că trebuie să îndeplinească în mod cumulativ condiţiile prevăzute de Ghidul Solicitantului Condiţii Generale, ediţia 2013, Secţiunea 3.1.3 Eligibilitatea cheltuielilor, Subsecţiunea Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor, paginile 20. În consecinţă, întrucât cheltuielile efectuate de reclamanţi nu au fost în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi ale Ordinului nr. 1069/2013, acestea nu pot fi apreciate ca şi cheltuieli eligibile.

Prin Adresa AMPOSDRU nr. x din 4 noiembrie 2014, pentru aplicarea unitară, la nivelul tuturor Organismelor Intermediare a Ordinului nr. 1069/2013 - Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, s-a menţionat cu privire la implementarea proiectelor, că: "Vă menţionăm faptul că pentru toate cererile de rambursare/plată aferente cererilor de propuneri de proiecte mai sus menţionate veţi întreprinde toate măsurile necesare pentru ca procesul de verificare administrativă a cererilor de rambursare/plată să respecte inclusiv prevederile din Anexa 1."

Totodată, în cuprinsul respectivei adrese, acelaşi AMPOSDRU a precizat fiecărui Organism Intermediar faptul că: "(...) în cazul neimplementării constatărilor şi a neverificările reverificării cererilor de rambursare/plată în conformitate cu prevederile din Anexa 1, AM POSDRU, în calitate de gestionar al POSDRU 2007 - 2013, îşi rezervă dreptul, în conformitate cu prevederile Regulamentelor Europene şi a Acordurilor de delegare de funcţii, de o retrage temporar sau definitiv funcţiile delegate organismului pe care îl coordonaţi."

Reclamanţii nu au solicitat un punct de vedere cu privire la Ordinul nr. 1.069 din 2013 - Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 şi au procedat la efectuarea unor cheltuieli pentru care rambursarea nu este posibilă, chiar dacă prin art. 6 Drepturile şi obligaţiile părţilor, lit. A) Drepturile şi obligaţiile Beneficiarului, alin. (2) din contractul de finanţare, era stabilită ca obligaţie în sarcina Beneficiarului: "de a solicita în scris punctul de vedere oficial al AMPOSDRU/OI POSDRU ANOFM cu privire la orice aspect survenit în implementarea Proiectului de natură să afecteze buna implementare a acestuia, precum şi în orice situaţie în care apar neclarităţi cu privire la clauzele prezentului contract."

Întrucât reclamanţii au cunoscut prevederile punctului 1.3 Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 şi nu au solicitat un punct de vedere de la Organismul Intermediar, aşa cum prevede contractul de finanţare, acesta reprezintă un alt motiv pentru care nu se poate proceda la admiterea acţiunii.

Prin urmare, deoarece instanţa nu a analizat probele care au fost administrate, nu a stabilit împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu s-a raportat la normele substanţiale aplicabile în sentinţa recurată poate fi apreciată ca nesusţinută şi pur formală.

3.2. Prin recursul formulat, pârâta Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., şi în dezvoltarea acestora a formulat următoarele critici:

În mod greşit instanţa de fond nu a ţinut seama de dispoziţiile exprese art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora doar reclamanta Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu (CNFPPP) -Râşnov din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), în calitate de beneficiar al contractului de finanţare nr. x putea pretinde anularea Scrisorii standard de informare a Beneficiarului nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015 emisă de pârâtul OI POSDRU din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Deşi această excepţie a fost invocată în mod expres în legătură cu cele două reclamante, cu toate acestea instanţa de fond a evaluat excepţia invocată prin raportare la calitatea procesuală activă a reclamantei Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu - Râşnov din cadrul ANOFN, care, fiind "lider de parteneriat pentru implementarea proiectului", ar fi formulat cererea de rambursare nr. x şi în numele celor două reclamante, deşi nu există o menţiune expresă (legală sau contractuală) în acest sens, pe baza căreia să se sprijine această prezumţie.

Or, aşa cum s-a arătat în motivarea excepţiei, raporturile juridice ce pot fi analizate în cadrul unei acţiuni formulate în temeiul 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi decât cele generate de emiterea actului administrativ contestat, existente între autoritatea/instituţia emitentă şi persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim prin actul administrativ emis, în speţă, scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015 aferentă Cererii de rambursare nr. x din 10 august 2015.

Instanţa nu a analizat şi nu a ţinut seama nici de raporturile juridice create în mod exclusiv între reclamanta CNFPP - Râşnov din cadrul ANOFM şi pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă rezultate din:

- contractului de finanţare x, potrivit căruia părţi ale contractului sunt Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu - Râşnov din cadrul ANOFM, în calitate de beneficiar, iar în cadrul acestui contract nu se menţionează că cele două reclamante sunt părţi contractuale, reprezentate de CNFPPP - Râşnov;

În concluzie, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că reclamantele SC A. SRL şi B. au calitate procesuală activă, în condiţiile în care aceste două entităţi nu sunt parte a contractului de finanţare x şi nu sunt vizate de Cererea de rambursare nr. x din 10 august 2015 pentru proiectul cu titlul "Formare profesională continuă - CALITATE ÎN SPO", respectiv de scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015 aferentă acestei cereri de rambursare.

În egală măsură, şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile faţă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a fost respinsă în mod greşit de către instanţă, în condiţiile în care, la data sesizării instanţei de contencios administrativ, reclamanţii nu au îndeplinit procedura plângerii prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de acest pârât fiind astfel irelevant dacă reclamantul CNFPPP a formulat contestaţie împotriva Scrisorii standard de informare cu nr. 2085 din 25 septembrie 2015, situaţia care nu poate fi asimilată şi în cazul celorlalţi reclamanţi - SC A. SRL şi B.

2. Instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate prin întâmpinare şi a admis în parte acţiunea în contradictoriu şi cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, obligând pârâţii în solidar la plata către reclamanta Societatea Comercială A. SRL a sumei de 470 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

În prezenta cauză, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost invocată şi susţinută în raport de dispoziţiile legale care au guvernat raportul juridic dedus judecăţii la momentul înregistrării acţiunii pe rolul instanţei de judecată.

La data declarării prezentului recurs, cadrul legal incident cauzei a fost completat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 23/2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 460 din 21 iunie 2016, potrivit căreia Ministerul Fondurilor Europene a preluat în subordine. în condiţiile legii, de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice activitatea, structura şi personalul celor 8 organisme intermediare regionale pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane şi pentru Programul operaţional Capital uman, organizate ca instituţii cu personalitate juridică, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 23/2016, "la data încheierii protocolului prevăzut la art. 3 alin. (2), Ministerul Fondurilor Europene preia toate drepturile şi se subrogă în toate obligaţiile care decurg din preluarea personalului, precum şi din actele normative, contractele, convenţiile. înţelegerile, protocoalele, memorandumurile şi acordurile în care Ministerul Muncii. Familiei. Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin organismele intermediare pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane şi pentru Programul operaţional capital uman. este parte, inclusiv în litigiile aferente activităţii desfăşurate de acesta în calitate de organism intermediar".

Pe cale de consecinţă, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că prin Scrisoarea standard de informare cu nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015 emisă de OIPOSDRU MMFPSPV "s-a ajuns la o sancţionare fără drept a beneficiarului...", respectiv că au fost interpretate extensiv dispoziţii din Ghidul Solicitantului - ediţia 2013.

În speţă, aşa cum s-a constatat ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate împotriva Scrisorii standard de informare cu nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015, nu au fost respectate prevederile din bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanţare, cu privire la tariful orar, întrucât în contractul individual de muncă al experţilor a fost stabilit un tarif pe oră mai mare decât tariful orar obţinut din buget.

Astfel, în funcţie de tariful orar din buget şi a numărului de ore efectiv lucrate, coroborat cu raportul de activitate şi fişa lunară de pontaj pentru fiecare lună, a fost stabilită valoarea eligibilă a salariului net şi a contribuţiilor aferente acestuia. Prin urmare, în mod greşit, instanţa nu a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile cuprinse în subcapitolul 3.1.4 din Ghidul solicitantului Condiţii Generale 2013, art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, art. 4 din Contractul de finanţare.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin întâmpinarea formulată faţă de recursul Ministerului Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a solicitat admiterea acestuia, arătând în motivare că îşi însuşeşte criticile formulate de acesta.

4.2. Intimata reclamantă A. SRL formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor formulate de recurenţii pârâţi Ministerul Finanţelor Publice (MFP), în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (MFE-AMPOSDRU) şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (MMFPSPV-OIPOSDRU).

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 3 aprilie 2019.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost sesizată de către reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (CNFPPP-ANOFM), SC A. SRL, în calitate de Partener 1 şi B., în calitate de Partener 2, cu acţiunea în anulare a Scrisorii standard de informare, emisă de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumelor aferente Cererii de rambursare nr. x din 10 august 2015, a Adresei nr. x din 30 octombrie 2015 privind soluţionarea, precum şi a Procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x din 30 octombrie 2015, cu consecinţa constatării caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 1 şi Partenerului 2 implicaţi în Proiect şi obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către Beneficiar a sumei totale de 153.329,00 RON.

În cauză, prevalându-se de dispoziţiile art. 61 din C. proc. civ., SC C. Spania a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, ce a fost comunicată părţilor şi care după ascultarea acestora a fost admisă în principiu, intervenienta devenind astfel parte în proces, preluând procedura în starea în care se afla la momentul admiterii intervenţiei.

De asemenea, prin cererea de intervenţie admisă în principiu, formulată în contradictoriu cu Organismul Intermediar POSDRU - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane intervenienta a solicitat anularea în parte a Scrisorii standard de informare cu nr. 2085/RI din 25 septembrie 2015 emisă de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferentă Cererii de rambursare nr. x din 10 august 2015, în ceea ce priveşte suma de 80.950,72 RON reprezentând cheltuieli salariale cu personalul Partenerului nr. 3 implicat în implementarea proiectului, anularea Adresei cu nr. x din 30 octombrie 2015 emisă de aceeaşi pârâtă şi a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Scrisorii standard de informare menţionată mai sus, întocmit de Grupul de soluţionare a contestaţiei constituit la nivelul OI POSDRU, constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor solicitate la rambursare de Beneficiar prin Cererea de rambursare nr. x din 10 august 2015, constând în cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor partenerilor implicaţi în proiect, obligarea pârâţilor la rambursarea şi plata către liderul de parteneriat a sumei de 80.950,72 RON la care se va adăuga dobânda legală aferentă calculată începând cu data emiterii Scrisorii standard de informare nr. x din 25 septembrie 2015 şi până la data plăţii efective a debitului datorat.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a anulat actele administrative atacate, reţinând următoarele considerente:

Ministerul Fondurilor Europene participă în calitate de pârât, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în baza mandatului legal stabilit prin art. II alin. (4) din O.U.G, nr. 6/2013, potrivit completărilor aduse prin Legea nr. 195/2013 şi, respectiv, prin O.U.G. nr. 107/2013, ceea ce-i justifică practic calitatea de parte în litigiul dedus judecăţii.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, respinsă de prima instanţă, a fost avută în vedere transmiterea calităţii procesuale pasive, generată de faptul că Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" nu mai face parte din structura organizatorică a Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, ci este actualmente o structură fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, iar calitatea lui procesuală a acestei autorităţi rezidă în rolul de Autoritate de Management conferită de O.U.G. nr. 9/2014 acestui minister pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, având responsabilitatea gestionării şi implementării asistenţei financiare nerambursabile.

Reclamantul CNFPPP a exercitat recursul graţios, prin urmare nu poate fi sancţionat pentru lipsa plângerii prealabile către Ministerul Fondurilor Europene, întrucât în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei, s-a adresat cu contestaţie împotriva Scrisorii standard de informare a sa cu nr. 2085 din 25 septembrie 2015 către emitentul acestui act, cerând reexaminarea lui, conformându-se astfel prescripţiilor legale, după cum atacă prin prezenta acţiune şi procesul-verbal încheiat cu prilejul soluţionării contestaţiei formulată pe cale administrativă.

Totodată, CNFPPP din cadrul ANOFM a acţionat în calitate de lider de parteneriat pentru implementarea proiectului, depunând în numele Asocierii cereri de rambursare, inclusiv în ceea ce priveşte cheltuielile de remunerare a experţilor asiguraţi de cei 3 parteneri, iar potrivit dispoziţiilor art. 6 din contractul de finanţare, parteneriatul, consfinţit în Acordul de parteneriat, răspunde în solidar pentru implementarea proiectului, pentru acţiunile sau inacţiunile Beneficiarului sau ale fiecăruia dintre parteneri, considerent faţă de care instanţa apreciază că societăţile reclamante au calitate procesuală activă cu atât mai mult cu cât CNFPPP a formulat cererea de rambursare nr. x în calitatea sa de lider de parteneriat, deci şi în numele celor două reclamante.

Aşa fiind, pentru proiectele implementate în parteneriat, termenul beneficiar semnifică parteneriatul compus din două sau mai multe entităţi cu personalitate juridică înregistrate în România şi/sau în statele membre ale Uniunii Europene, încât demararea procesului de implementare prin semnarea documentelor de către Beneficiar, în calitate de lider de parteneriat, înseamnă demararea activităţii de implementare inclusiv în numele şi de către partenerii de implementare.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a apreciat că nu poate constitui temei, pentru a considera neeligibile cheltuielile cu experţii, prevederile de la punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale şi Specifice 2013 potrivit cărora "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună". Situaţia de la punctul 1.3 se referă la acele activităţi efectuate, ca fracţie de normă, respectiv mai puţin de o normă întreagă de 8 ore, de către experţi, caz în care retribuţia expertului se va determina pornind de la calculul unui tarif pe oră. Or, în cazul de faţă, experţii au beneficiat de contracte individuale de muncă încheiate pentru o fracţie de normă şi nu cu normă întreagă.

Ipoteza avută în vedere de textul legal este aceea a unui expert angajat cu normă întreagă (8 ore pe zi/21 zile pe lună), care efectuează numai parţial activitatea zilnică, remuneraţia ce i se cuvine fiind calculată proporţional cu timpul lucrat.

Contractele individuale de muncă încheiate de partenerii 1 şi 3 nu sunt contracte cu normă întreagă (de 8 ore/zi) în care activitatea zilnică este efectuată parţial, ci sunt contracte individuale de muncă încheiate pentru o normă de 2 până la 6 ore/zi, în care activitatea este efectuată doar în cadrul proiectului. Aşadar, nu există niciun motiv pentru ca tariful orar determinat prin contractual individual de muncă să fie recalculat prin raportare la numărul de ore corespunzător unui contract de muncă cu normă întreagă în care activitatea este prestată parţial (salariul lunar/21 zile/nr. de ore).

În consecinţă, intenţia legiuitorului era de a clarifica, prin dispoziţiile reţinute de către pârâţi, situaţia opusă şi neprevăzută de reclamanţi la momentul încheierii contractelor individuale de muncă, respectiv aceea în care timpul de muncă a fost stabilit cu normă întreagă, însă cel efectiv prestat a fost doar parţial.

Dispoziţia normei invocate de către pârâţi este ca decontarea să se determine în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, nereferindu-se la situaţia în care de la momentul la care s-au încheiat contractele individuale de muncă a fost determinată durata timpului de lucru ca fiind parţial.

Mai mult, în bugetul proiectului sintetic şi detaliat nu este specificată norma zilnică de lucru, ci doar costul lunar, ceea ce înseamnă că evaluarea muncii expertului nu se face raportat la orele prestate zilnic, ci acestuia i se cuvine o sumă globală pentru realizarea normei lunare.

De altfel, specificul activităţii nu permite stabilirea unui program de lucru de 8 ore, acesta fiind, conform contractelor individuale de muncă, inegal şi flexibil, în funcţie de graficul de implementare a activităţilor proiectului şi realizarea efectivă a activităţilor.

Totodată, la momentul contractării nu exista posibilitatea completării în buget a numărului de ore, neexistând o astfel de rubrică în formularele cererii de finanţare din aplicaţia electronică, gestionată de MFE şi pusă la dispoziţia beneficiarilor, după cum nu exista nicio prevedere care să-l oblige pe beneficiar la o detaliere în acest sens a bugetului, încât pârâţii şi-au reconsiderat opinia la 11 luni de la începerea proiectului în baza unor dispoziţii neaplicabile cazului dedus judecăţii.

Faţă de cele reţinute, prima instanţă a conchis că s-a ajuns la o sancţionare fără drept a beneficiarului pentru neincluderea în bugetul detaliat al proiectului a unor informaţii care nu au fost impuse, cheltuielile solicitate la rambursare prin CR 4 fiind probate cu contractele individuale de muncă, cu deciziile de numire a experţilor care desfăşoară activităţi în cadrul echipei de implementare a Proiectului ID 129837, cu fişele de pontaj şi rapoartele de activitate, respectând nivelurile maximale ale remunerării personalului din cadrul echipei de implementare. Decontarea lor s-a făcut pe baza bugetului aprobat la contractare şi în conformitate cu deciziile de numire a experţilor pe funcţiile aprobate în buget.

De asemenea, a evidenţiat că toţi experţii figurează în cererea de finanţare şi în bugetul detaliat al proiectului evaluat cu ocazia aprobării respectivei cereri, toate cheltuielile salariale solicitate la rambursare nu numai că sunt reflectate în bugetul aprobat al proiectului, dar ele respectă atât remuneraţiile maxime lunare cât şi remuneraţiile maxime zilnice prevăzute în Ghidul Solicitantului pe anul 2013.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii pârâţi, a apărărilor intimaţilor invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6) C. proc. civ., invocat în recursurile formulate de pârâţi, "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte constată, raportat la dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", că hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care instanţa le-a avut în vedere pentru admiterea cererii; instanţa a stabilit situaţia de fapt pe baza probelor administrate, a examinat şi a soluţionat excepţiile invocate şi a analizat motivele de nelegalitate/netemeinicie a actelor contestate, argumentele relevante de fapt şi de drept invocate de părţi.

Contrar susţinerilor recurenţilor, motivarea, reflectă raţionamentul instanţei, dispoziţiile legale aplicate situaţiei de fapt; judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părţi, dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. nu impun un răspuns detaliat pentru fiecare argument al reclamantului sau al pârâtului, în condiţiile în care instanţa a răspuns explicit motivelor şi apărărilor decisive invocate.

Faptul că, în considerentele hotărârii, argumentele de fapt şi de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de către pârâţi, nu reprezintă un motiv de nelegalitate şi nu înseamnă că hotărârea nu a fost motivată, sau că nu a fost judecat fondul cauzei, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ.

Nu constituie argumente concludente, prin prisma acestui motiv de casare, nici pretinsa lipsă de motivare a hotărârii pe considerentul că instanţa se pronunţă în termeni generali, mai ales că prin redarea unor părţi din considerentele instanţei, sub formă de citate, nu ţine seama de contextul concret în care anumite concluzii au fost formulate.

Nu se circumscriu acestui motiv de recurs nici argumentele conform cărora prima instanţă nu a analizat efectiv scrisoarea standard de informare a beneficiarului sau aspectele reţinute de grupul de soluţionare a contestaţiei, aşa cum nu impune un răspuns explicit nici afirmaţia prin care se susţine contradictorialitatea deciziei cu situaţia concretă căreia îi este aplicabil punctul 1.3 din Ghidul solicitantului.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", invocat în recursurile formulate de pârâţi, se reţine:

În ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a societăţilor reclamante (SC A. SRL şi B.) şi cererea intervenientului (C., recurenţii au susţinut că prima instanţă trebuia să observe că raportul juridic de drept material născut din încheierea contractului de finanţare nerambursabilă priveşte doar pe reclamantul Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM, iar actele administrative criticate în prezenta acţiune au fost adresate de Organismul Intermediar exclusiv acestui reclamant.

Înalta Curte împărtăşeşte opinia primei instanţe, în sensul că CNFPPP din cadrul ANOFM a acţionat în calitate de lider de parteneriat pentru implementarea proiectului, depunând în numele Asocierii cereri de rambursare, inclusiv în ceea ce priveşte cheltuielile de remunerare a experţilor asiguraţi de cei 3 parteneri, iar potrivit dispoziţiilor art. 6 din contractul de finanţare, parteneriatul, consfinţit în Acordul de parteneriat, răspunde în solidar pentru implementarea proiectului, pentru acţiunile sau inacţiunile Beneficiarului sau ale fiecăruia dintre parteneri, considerent faţă de care a apreciat că societăţile reclamante au calitate procesuală activă cu atât mai mult cu cât CNFPPP a formulat cererea de rambursare nr. x în calitatea sa de lider de parteneriat, deci şi în numele celor două reclamante.

Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, stabilind subiectele de sesizare a instanţei, recunosc în mod expres dreptul persoanei vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept de a se adresa instanţei de contencios administrativ.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat în cauză de Ministerul Finanţelor Publice, potrivit dispoziţiilor V din O.U.G. nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, de modificare a art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 96/2012 (conform cărora în litigiile de pe rolul instanţelor judecătoreşti sau arbitrale din România, care au ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene ori din partea altor donatori internaţionali şi în care Ministerul Fondurilor Europene are calitatea de parte, reprezentarea acestuia se realizează prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, cu excepţia situaţiilor în care reprezentarea se asigură prin servicii de specialitate contractate de Ministerul Fondurilor Europene şi decontate din fonduri europene nerambursabile), din actele normative incidente rezultă că acesta este autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, iar raportat la dispoziţiile legale care au reglementat atribuţiile în cadrul Programul operaţional sectorial pentru Dezvoltarea resurselor umane, program în cadrul căruia s-a încheiat contractul de finanţare în derularea căruia s-a încheiat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare şi s-a emis decizia de soluţionare a contestaţiei de organismul intermediar, sunt nefondate motivele de recurs invocate de pârât.

Între reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), în calitate de beneficiar, şi Organismul Intermediar pentru Programul operaţional sectorial pentru Dezvoltarea resurselor umane (OIPOSDRU) - Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin reprezentant, delegat de către Autoritatea de management Programului operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane (AMPOSDRU), conform Ordinului Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 600/2008, s-a încheiat contractul de finanţare x, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea de management Programului operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane (AMPOSDRU) sau de către AMPOSDRU prin OIPOSDRU - ANOFM, pentru implementarea proiectului "Formare profesională continuă calitate în SPO ", prin care AMPOSDRU prin OIPOSDRU - ANOFM s-a obligat să finanţeze o sumă maximă de 5.459.517,00 RON, echivalentă cu 75% din valoarea eligibilă a proiectului estimată la 7.279.356,00 RON, în cadrul Axei prioritare nr. 4 "Modernizarea Serviciului Public de Ocupare", Domeniul major de intervenţie (DMI) 4.2. "Profesionişti în piaţa muncii", aferentă Programului operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013, program finanţat din Fondul Social European.

Între Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în calitate de autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în calitate de organism intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, se încheiase anterior Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013, aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 600/2008, emis în temeiul dispoziţiilor H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale.

Acesta definea şi noţiunile de "Organism intermediar", organismul care îşi desfăşoară activitatea sub responsabilitatea autorităţii de management sau care îndeplineşte responsabilităţi în numele autorităţii de management în relaţia cu beneficiarii, "Autoritate de Management", Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, cea care avea responsabilitatea gestionării şi implementării asistenţei financiare nerambursabile alocate POSDRU; de asemenea, preciza că autoritatea de management rămâne responsabilă pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor delegate, precum şi a operaţiunilor finanţate prin instrumentele structurale.

H.G. nr. 457/2008 a fost emisă având în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune, potrivit căruia, de asemenea, autoritatea de management care deleagă una sau mai multe atribuţii către organisme intermediare rămâne responsabilă pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor delegate, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, în acest sens fiind şi prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013, care a abrogat Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006.

Conform O.U.G. nr. 9/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale, începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor Europene a preluat activitatea şi structurile cu rol de Autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, substituindu-se în drepturile şi obligaţiile care decurg din preluarea personalului, precum şi din actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele în care Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, sunt părţi, inclusiv în litigiile aferente activităţilor acestora.

Prin art. 15 din H.G. nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, a fost înfiinţat Organismul Intermediar pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, prin preluarea activităţii Organismului Intermediar pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane din cadrul aparatului propriu al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, îndeplinind atribuţiile delegate de Autoritatea de Management pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane din cadrul Ministerului Fondurilor Europene ca organism intermediar la nivel naţional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - axa prioritară Modernizarea serviciului public de ocupare.

Potrivit H.G. nr. 398/2015 pentru stabilirea cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a fondurilor europene structurale şi de investiţii şi pentru asigurarea continuităţii cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a instrumentelor structurale 2007 - 2013, art. 3 lit. b), Ministerul Fondurilor Europene a fost desemnat ca având atribuţii în coordonarea, gestionarea şi controlul instrumentelor structurale 2007 - 2013, în calitate de autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane.

Actele contestate, care privesc un contract de finanţare încheiat în cadrul Programului operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, au fost emise de Organismul Intermediar pentru Programul operaţional sectorial pentru Dezvoltarea resurselor umane, însă acesta îndeplineşte atribuţiile delegate de Autoritatea de Management pentru Programul operaţional sectorial pentru Dezvoltarea resurselor umane din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, ca organism intermediar la nivel naţional; potrivit dispoziţiilor legale, Ministerul Fondurilor Europene este autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, cu atribuţii în coordonarea, gestionarea şi controlul instrumentelor structurale 2007 - 2013 şi în această calitate este responsabil pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor delegate, precum şi a operaţiunilor finanţate prin instrumentele structurale.

În ceea ce priveşte cadrul normativ în prezent, este de precizat că prin O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, s-a înfiinţat Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi prin preluarea activităţii şi personalului de la Ministerul Fondurilor Europene. De asemenea, s-a înfiinţat Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin reorganizarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Prin O.U.G. nr. 1/2018 pentru aprobarea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, art. 1 alin. (1), s-a înfiinţat Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea structurilor de specialitate şi activităţilor din domeniul fondurilor europene de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, precum şi prin preluarea de la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a activităţii, personalului şi un număr de 19 posturi ale Organismului intermediar pentru Programul operaţional Capital uman. Potrivit art. 4 din H.G. nr. 52/2018 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene, Ministerul Fondurilor Europene exercită funcţiile autorităţii de management şi îndeplineşte atribuţiile aferente acesteia pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane.

În mod corect a respins prima instanţă şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene pentru lipsa plângerii prealabile, în condiţiile în care, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, reclamanţii, prin intermediul liderului de asociaţie au formulat contestaţie împotriva Scrisorii standard de informare cu nr. 2085 din 25 septembrie 2015, demersul acestuia nefiind făcut în nume propriu ci în numele tuturor membrilor asociaţiei. Aşa fiind, greşit susţine recurentul pârât că procedura plângerii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trebuia să fie îndeplinită şi de reclamanţii SC A. SRL şi B.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie voluntară în interesul propriu, formulată de partenerul 3 C., Înalta Curte reaminteşte că prima instanţă, prin încheierea pronunţată în data de 26 mai 2016 a admis-o în principiu, drept urmare, neformulând recurs împotriva încheierii de admitere în principiu, pârâţii nu mai pot critica admisibilitatea în principiu a cererii pentru lipsa plângerii prealabile în prezentul recurs.

Raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente. Cu privire la anularea actelor administrative, motivele de recurs invocate de pârâţi sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte observă, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, că cererea de rambursare nr. x a fost întocmită în conformitate cu instrucţiunile şi deciziile emise de AMPOSDRU şi a fost însoţită de toate documentele justificative, inclusiv de raportul de verificare a cheltuielilor emis de către auditorul financiar independent şi autorizat, care a concluzionat în sensul că toate cheltuielile declarate sunt reale, înregistrate în contabilitate, prin urmare, îşi însuşeşte concluziile potrivit cărora, cheltuielile solicitate la rambursare derivând din contracte individuale de muncă încheiate pentru o normă de 2 până la 6 ore de muncă pe zi, sunt eligibile.

S-a susţinut de către pârâţi, în urma verificării Cererii de rambursare nr. x din 10 august 2015, că la stabilirea drepturile salariale nu au fost respectate tarifele orare din bugetul detaliat al proiectului. S-a avut în vedere că, pentru echipa de management pentru care s-a prevăzut în bugetul detaliat al proiectului norma de lucru, trebuie corelate prevederile din bugetul detaliat al proiectului (norma specificată în Anexa 2 - parte integrantă a cererii de finanţare), cu cele din contractul individual de muncă, cele din Ghidul solicitantului, Condiţii Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării. Pentru experţii care fac parte din echipa de implementare, pentru care nu a fost precizată norma de lucru în bugetul detaliat al proiectului, trebuie corelate prevederile din cererea de finanţare(respectiv se ţine cont de norma indicată de 1h-4h-6h/zi) cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) şi cu cele din Ghidul solicitantului, Condiţii generale 2013 (niveluri maximale ale remuneraţiei.

În baza acestor constatări, având în vedere că activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea s-a determinat în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, ca şi cum ar fi fost stabilit pentru o normă întreagă de 8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare/lună, şi nu pentru fracţiunea de normă prevăzută în contractele individuale de muncă.

Dispoziţiile indicate ca fiind încălcate sunt cele din Ghidul Solicitantului, cap. 3.1.4, pct. 1.3, precum şi cele ale art. 106 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii.

Ghidul solicitantului - Condiţii generale pentru implementarea Programului operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013 a fost aprobat prin Ordinul nr. 1.069/2013 emis de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. În ceea ce priveşte cheltuielile eligibile, acesta stabileşte, în cap. 3.1.3 Eligibilitatea cheltuielilor, Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor, că, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ mai multe condiţii; printre acestea, e necesar să fie prevăzută în bugetul proiectului, să fie în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare şi cu prevederile contractului de finanţare, să fie menţionată în lista cheltuielilor eligibile prezentată în Condiţiile Solicitantului - Condiţii Specifice pentru fiecare cerere de propuneri de proiecte.

O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă defineşte, la art. 2 alin. (3) lit. g) cheltuielile eligibile, ca fiind cheltuielile efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finanţate în cadrul programelor operaţionale, care pot fi finanţate atât din instrumente structurale, cât şi din cofinanţarea publică şi/sau cofinanţarea privată, conform reglementărilor legale comunitare şi naţionale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor, iar prin Ordinul nr. 1.117/2010 au fost stabilite regulile de eligibilitate şi lista cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013.

Ghidul Solicitantului prevede la cap. 3.1.4 Plafoanele maximale de referinţă ale cheltuielilor cu personalul, 1.- Reguli generale de decontare a cheltuielilor cu personalul, pct. 1.3, faptul că, "În cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună.".

Conform acestor dispoziţii, în cazul în care activitatea zilnică nu este efectuată cu normă întreagă, aceasta fiind de 8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare/lună, şi este efectuată parţial, decontarea trebuie să se determine în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă norma întreagă, şi anume ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună. Aşadar, în situaţia în care activitatea zilnică se efectuează parţial, decontarea se face proporţional cu timpul de lucru, raportat la norma întreagă.

Dispoziţiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii actualizat 2014, prevăd, pentru contractul individual de muncă cu timp parţial, că "Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.".

Înalta Curte reţine, în dezacord cu susţinerile recurenţilor pârâţi, că cauză nu se ridică, problema efectuării parţiale, în fapt, a activităţii zilnice, şi nu potrivit normei întregi stabilite prin contract. Prin contractele individuale de muncă a fost stabilită repartizarea programului de lucru printr-o fracţiune de normă, un număr de ore/zi/săptămână. De asemenea, este stabilit un salariu lunar corespunzător, şi nu rezultă că acesta este stabilit pentru un program normal de lucru şi că urmează a fi acordat proporţional cu timpul efectiv lucrat.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa de fond a concluzionat în mod corect că dispoziţia din Ghidul Solicitantului are în vedere situaţia în care activitatea zilnică efectivă este prestată parţial, deşi timpul de lucru a fost stabilit cu normă întreagă în contractual individual de muncă, pe cale de consecinţă nu este aplicabilă în situaţia în care s-au încheiat contracte de muncă cu timp parţial, în care s-au stabilit tarife orare corespunzătoare timpului de lucru parţial, iar activitatea a fost efectuată astfel cum a fost stabilită, integral.

În acest context trebuie reţinut că, din perspectiva controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, control de plină jurisdicţie, este neîntemeiată critica potrivit căreia, în temeiul H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale cu modificările şi completările ulterioare, aspectul constatării caracterului eligibil ai cheltuielilor aferente implementării unui proiect reprezintă atributul exclusiv al autorităţi de management/respective a organismului intermediar, care nu poate fi exercitat de nicio altă autoritate.

Aşadar, chiar dacă în cuprinsul unui contract individual de muncă, fie el cu timp parţial, sau cu normă întreagă, nu este indicat un tarif orar, Înalta Curte nu poate însuşi susţinerile recurentului, în sensul că acest tarif orar trebuie calculat "luând ca punct de referinţă ziua de lucru de - opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

Este adevărat că punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 se referă, la o "activitate zilnică efectuată parţial", fără a se face distincţie între un contract individual de muncă cu timp parţial şi un contract individual de muncă cu normă întreagă, iar decontarea acestei activităţi parţiale de pe parcursul unei zile poate implica calcularea unei "retribuţii echivalente pe oră", respectiv a unui tarif orar, însă aplicarea acestei reguli nu poate constitui just temei pentru declararea neeligibilităţii cheltuielilor. Nu există niciun motiv pentru ca tariful orar să fie determinat prin raportare la numărul de ore corespunzător unui contract de muncă cu normă întreagă în care activitatea este prestată parţial (salariul lunar/21 zile/nr. de ore).

Prin urmare, în acord cu opinia exprimată de prima instanţă, punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, într-adevăr menţionează că în cazul unei activităţi ca fracţie de normă, decontarea să fie stabilită prin raportare la o normă întreagă de lucru (8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare/lună), însă formula de calcul nu poate fi aplicată fără a tine cont de specificul situaţiei concrete pentru a stabili tariful orar aferent unor contracte individuale de muncă cu durata timpului de lucru redusă faţă de norma întreagă şi care vizează exclusiv realizării unor activităţi din cadrul proiectului.

Răspunzând la criticile formulate, potrivit cărora prima instanţă s-a limitat la a stabili "intenţia legiuitorului de a clarifica" anumite dispoziţii din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, fără a lua în considerare faptul că abaterea constatată de Organismul Intermediar este de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene, Înalta Curte apreciază că prejudiciul invocat nu se putea analiza în lipsa unei nereguli reţinute cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru toate aceste motive, faţă de situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, în mod corect instanţa de fond a constatat că sunt întemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, anulând actele administrative atacate cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile declarate de pârâţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de succesor al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin Direcţia Organism Intermediar împotriva Sentinţei nr. 102 din 23 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM