Validity of administrative sanction notification and challenge to accreditation withdrawal for exceeding statutory limits on transport safety psychological examinations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul Cabinetul Individual de Psihologie A. a chemat în judecata pe pârâtul Ministerul Transporturilor, solicitând anularea actului administrativ Notificarea (Dispoziţia) nr. 12730 din 23 martie 2015 ca fiind nelegală, anularea actelor care au stat la baza emiterii Notificării nr. x din 23 martie 2015 ca fiind nelegale şi suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluţionarea definitivă a cauzei potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentinţa civilă nr. 1253 din 26 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa soluţionării cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1672 din 20 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei civile nr. 1672 din data de 20 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A., în temeiul motivului de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a arătat următoarele:

1. Instanţa de fond a preluat apărările intimatei, fără a efectua o minimă verificare, reţinând legalitatea Notificării nr. x din 23 martie 2015 întrucât aceasta poartă semnătura şefului de serviciu, în baza art. 1 şi art. 2 alin. (2) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Ministerului Transporturilor aprobat prin OMT nr. 506 din 26 martie 2015.

Notificarea este emisă în data de 23 martie 2015 în conformitate cu Regulamentul aprobat abia în 26 martie 2015, deşi trebuia sa respecte normele regulamentului intern în vigoare la data emiterii acesteia, precum şi a Notei nr. x din 2 martie 2015.

Instanţa de fond a aplicat legea în mod greşit, întemeindu-şi motivarea hotărârii pe dispoziţii care la momentul emiterii actului contestat nu erau în vigoare. Potrivit art. 3 din Partea a VI-a Dispoziţii finale - "Prezentul regulament se aprobă şi se pune în aplicare prin ordin al ministrului transporturilor", aprobare care a avut loc în data de 26 martie 2015, după emiterea actelor atacate.

Mai mult de atât, articolele indicate de intimată şi însuşite de instanţa de fond nu se referă la cele susţinute de intimată prin întâmpinare.

Potrivit organigramei Ministerul Transporturilor, actul trebuia semnat de către una dintre următoarele persoane Ministrul Transporturilor (B.), Secretarul de stat (C., D., E.), Subsecretar de stat şi Secretar general (F.). Notificarea nu este semnată de nicio persoană din cel indicate mai sus, ci este semnată doar de către şef serviciu medical - G.

Consideră ca semnătura are ca scop stabilirea originii actului şi certificarea conţinutului său, semnătura persoanei care conduce ministerul fiind o condiţie de existenţă a actului administrativ.

Având în vedere că notificarea (Decizia) nr. 12730 din 23 martie 2015 nu este semnată, Nota nr. x din 2 martie 2015 prin care s-a aplicat sancţiunea a fost semnată de un Secretar de stat al Ministerului Transporturilor, iar notificare (Decizia) nr. 12730 din 23 martie 2015 nu poartă semnătura acestuia, consideră că atât prezumţia de veridicitate cât şi prezumţia de autenticitate a actului administrativ sunt echivoce.

2.1. În al doilea rând, arată că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrative unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În ceea ce priveşte cazul bine justificat, în faţa instanţei de fond a susţinut că la acest moment există o dublă reglementare.

Astfel, pe de o parte, există Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România şi H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, şi, pe de altă parte, Ordinul nr. 1259/1392/2013, Ordinul nr. 1260/1390/2013 şi Ordinul nr. 1262/1393/2013, care adaugă la Legea menţionată reguli de emitere a avizelor psihologice şi reguli de funcţionare a cabinetelor psihologice.

Aşa fiind, la acest moment, Ministerul Transportului împreună cu Ministerul Sănătăţii, prin Ordinele emise, modifică o lege emisă de Parlamentul României, lucru inadmisibil.

2.2. Cu privire la paguba iminentă, arată că acest Cabinet de Psihologie s-a specializat în efectuarea de examinări psihologice ale personalului cu atribuţii în siguranţa transporturilor. Astfel retragerea certificatului de agreare pe o perioadă de 2 ani este o sancţiune care îi reduce veniturile la zero.

Consideră că dovada prejudiciului material viitor şi previzibil este clară din moment ce singura activitate este aceea de a efectua examinări psihologice ale personalului cu atribuţii în siguranţa transporturilor.

Este adevărat că nu este limitată la acest tip de examinări, dar volumul foarte mare de lucru nu i-a permis specializarea şi în alte domenii care să îi asigure venituri minime. Mai mult de atât, pentru a oferi orice alt fel de examinări psihologice, este nevoie de pregătire şi de promovare pe piaţă a noilor servicii, ambele cerinţe necesitând timp destul de îndelungat.

Având în vedere cele mai sus menţionate, consideră că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept, însuşindu-şi apărările intimatei fără o minimă verificare a acestora.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata pârâtă Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta Cabinet Individual Psihologic A. ca neîntemeiat şi menţinerea dispoziţiilor sentinţei atacate ca fiind legale şi temeinice, formulând următoarele apărări.

În conformitate cu prevederile art. 7 din OMT/OMS nr. 1262/1393/2013, verificarea menţinerii condiţiilor de agreare şi a respectării reglementărilor legale privind efectuarea examinărilor medicale şi/sau psihologice pentru persoanele cu funcţii care concură la siguranţa transporturilor este urmată de încheierea unui proces-verbal, în baza căruia, potrivit art. 8 din acelaşi act normativ, direcţia de specialitate propune conducerii Ministerului Transporturilor acordarea/respingerea vizei sau sancţionarea unităţii conform prevederilor legale.

Astfel, sancţiunile administrative sunt stabilite prin Nota direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Transporturilor, care, în baza controalelor efectuate, formulează propuneri în acest sens, aşa cum este prevăzut de art. 1 din OMT nr. 1263/2013 pentru aprobarea Normelor privind procedura de aplicare a sancţiunilor administrative de suspendare sau retragere a certificatului de agreare, în cazul constatării nerespectării criteriilor şi condiţiilor privind acordarea acestuia.

Mai mult decât atât, faptul că Nota nr. x din 2 martie 2015 este actul administrativ care produce afecte juridice în sensul aplicării sancţiunii de retragere a certificatului de agreare nr. x/25 martie 2014 pe o perioadă de 2 ani, reiese din însăşi Notificarea înregistrată sub nr. x din 23 martie 2015, pe care recurenta reclamantă, în mod eronat, înţelege să-l conteste.

Trebuie subliniat faptul ca Notificarea are doar rolul de a înştiinţa unitatea cu privire la sancţiunea acordată, cuprinsă în Nota aprobată de conducerea ministerului.

Referitor la contextul în care a fost emisă Nota nr. x din 2 martie 2015 reiterează starea de fapt, după cum urmează:

În perioada 26 februarie 2015 - 18 martie 2015 comisia de control a verificat unităţi medicale şi psihologice, care au depus documentaţia în vederea avizării anuale pe siguranţa transporturilor, ocazie cu care, în urma verificărilor, au fost încheiate 2 procese-verbale, la cele două puncte de lucru ale Cabinetului Individual de Psihologie A.

În urma controlului efectuat s-a constatat că numărul de examinări psihologice pentru personalul cu funcţii care concură la siguranţa transporturilor corelat cu programul de lucru declarat şi afişat la ambele puncte de lucru depăşeşte prevederile legale şi faptul că nu este respectat modelul/tipizatul complet de aviz psihologic tip siguranţa transporturilor conform anexei nr. 4 la OMT/OMS nr. 1259/1392/2013.

Constatându-se nerespectarea art. 6 lit. e) şi i) din Normele la OMT/OMS nr. 1262/1393/2013, în baza prevederilor art. 8 din Anexa nr. 1 la OMT/OMS nr. 1262/1393/2013, prin Nota nr. x din 2 martie 2015, aprobată de conducerea ministerului, a fost propusă respingerea acordării vizei anuale şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 4, lit. a) şi b) din OMT nr. 1263/2013, respectiv retragerea certificatului de agreare nr. x din 25 martie 2014 pe o perioadă de 2 ani.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei reclamante, în sensul că Notificarea nr. x din 23 martie 2015 trebuia să poarte semnătura cel puţin a Secretarului de Stat al Ministerului Transporturilor, arată faptul că aceasta are la baza Nota nr. x din 2 martie 2015, aprobată de conducerea ministerului conform art. 8 din Norma la OMT nr. 1262/1393/2013.

Notificarea are rol de înştiinţare a unităţii privind sancţiunea acordată, cuprinsă în Nota aprobată de conducerea ministerului şi este transmisă către unitatea sancţionată purtând semnătura şefului de serviciu în baza art. 1 şi art. 2 alin. (2) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Ministerului Transporturilor, aprobat prin OMT nr. 506 din 26 martie 2015.

Aplicarea sancţiunii a fost efectuată conform art. 4, lit. a) şi b) din OMT nr. 1263/2013 pentru aprobarea Normelor privind procedura de aplicare a sancţiunilor administrative de suspendare sau retragere a certificatului de agreare, în cazul constatării nerespectării criteriilor şi condiţiilor privind acordarea acestuia.

Referitor la procesele-verbale întocmite la cele două puncte de lucru, arată faptul că a fost comisă o eroare materială la bifarea căsuţei "DA", dar s-a precizat că numărul examinărilor psihologice este depăşit (02.09.2014 - 17 examinări, 3 septembrie 2014 - 17 examinări, 04 septembrie 2014 - 10 examinări, 5 septembrie 2014 - 11 examinări, 22 septembrie 2014 - 18 examinări, 4 septembrie 2014 - 15 examinări), fiind folosit un singur registru de evidentă a examinărilor psihologice pentru ambele puncte de lucru."

De asemenea, potrivit prevederilor legale, timpul necesar unei examinări psihologice este de 90 minute, astfel că nu puteau fi efectuate decât cel mult 7 examinări psihologice pe zi, corelat cu programul de lucru al psihologului examinator.

Precizează totodată că pentru al 2-lea punct de lucru din Bucureşti, b-dul x, nr. 24, se. 1, cabinetul psihologic nu îndeplinea condiţiile de program, respectiv program declarat, afişat şi asumat prin semnătură: L-J=17-19, V=9-14.

Astfel, deşi recurenta reclamantă arată că activitatea se desfăşoară în două posturi de testare psihologică, există un singur psiholog specialist examinator agreat de Ministerul Transporturilor, respectiv d-na A., drept urmare, în niciun caz nu se puteau efectua 18 examinări psihologice pe zi.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 lit. a) din Normele la OMT nr. 1263/2013 certificatul de agreare se retrage pe o perioadă de 2 ani în cazul în care se constată nealocarea unui timp mediu/examinare de 90 de minute pentru examinarea psihologică, conform timpului standard prevăzut de legislaţia în domeniu.

Referitor la capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ individual, reaminteşte că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, sens în care neexecutarea lui contravine unei bune ordini juridice şi, ca o consecinţă, suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, apare ca o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu (Decizia nr. 2199 din 14 aprilie 2009 a ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal).

Pentru aceste raţiuni, prin prevederile art. 14, alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul, în afară de obligativitatea efectuării procedurii prealabile, a impus alte două condiţii care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a putea fi dispusă suspendarea unui act administrativ, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente:

În speţă, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, actul contestat fiind emis în temeiul dispoziţiilor legale în vigoare la momentul emiterii acestuia, respectiv dispoziţiile art. 8 din Anexa nr. 1 la OMT/OMS nr. 1262/1393/2013 pentru aprobarea Normelor privind procedura de agreare a unităţilor medicale şi/sau psihologice în vederea examinării personalului din transporturi cu atribuţii în siguranţa transporturilor, precum şi pentru aprobarea Normelor privind procedura de control la unităţile medicale şi/sau psihologice agreate să efectueze examinarea personalului cu atribuţii în siguranţa transporturilor, precum şi persoanele desemnate să efectueze controlul, care prevăd că "în urma verificării efectuate, în baza procesului-verbal, direcţia de specialitate propune conducerii Ministerului Transporturilor acordarea/respingerea vizei sau sancţionarea unităţii conform prevederilor legale".

De asemenea, sancţiunea aplicată prin Nota nr. x din 2 martie 2015, respectiv retragerea Certificatului de agreare nr. x din 25 martie 2014 pe o perioadă de 2 ani, este întemeiată pe dispoziţiile art. 4 lit. a) şi b) din OMT nr. 1263/2013, care prevăd că "certificatul de agreare se retrage pe o perioadă de 2 ani pentru: a) nealocarea unui timp mediu/examinare de 90 de minute pentru examinarea psihologică, conform timpului standard prevăzut de legislaţia în domeniu, respectiv pentru neîntocmirea documentaţiei de examinare corect şi complet şi neeliberarea avizului în conformitate cu prevederile legale în vigoare - lit. b)".

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, consideră că nici existenţa acesteia nu a fost dovedită, fapt reţinut în mod corect de către instanţa primului grad de jurisdicţie.

Luând în considerare aspectele relatate, solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia 17 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 3 aprilie 2019.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantului Cabinetul Individual de Psihologie A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, având ca obiect anularea actului administrativ Notificarea (dispoziţia) nr. 12730 din 23 martie 2015, a actelor care au stat la baza emiterii Notificării nr. x din 23 martie 2015 şi suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluţionarea definitivă a cauzei potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanţă a respins acţiunea formulată, reţinând următoarele considerente:

În baza procesului-verbal de control din 25 februarie 2015 s-a întocmit Nota nr. x din 2 martie 2015, prin care Compartimentul Medical din Ministerul Transporturilor a propus respingerea acordării vizei anuale reclamantului şi aplicarea sancţiunii retragerii Certificatului de agreare nr. x din 25 martie 2014 pe o perioada de 2 ani. Aceasta nota a fost aprobat de conducerea Ministerului Transporturilor, prin secretar de stat şi comunicată reclamantului prin Notificarea nr. x din 23 martie 2015.

Susţinerea reclamantului că Notificarea nr. x din 23 martie 2015 trebuia să poarte semnătura cel puţin a Secretarului de Stat al Ministerului Transporturilor este neîntemeiată, întrucât aceasta are rolul de a comunica reclamantului sancţiunea aplicata, prin actul de aprobare a Notei nr. x din 2 martie 2015, aprobată de conducerea ministerului conform art. 8 din Norma la OMT nr. 1262/1393/2013.

Prin această notificare nu s-a luat măsura sancţionării reclamantului, ea este valabilă dacă poartă semnătura şefului de serviciu, în baza art. 1 şi art. 2 alin. (2) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Ministerului Transporturilor, aprobat prin OMT nr. 506 din 26 martie 2015.

Aplicarea sancţiunii a fost efectuată conform art. 4, lit. a) şi b) din OMT nr. 1263/2013 pentru aprobarea Normelor privind procedura de aplicare a sancţiunilor administrative de suspendare sau retragere a certificatului de agreare, în cazul constatării nerespectării criteriilor şi condiţiilor privind acordarea acestuia.

În fapt, din procesele-verbale întocmite la cele două puncte de lucru ale reclamantului, s-a constatat că numărul examinărilor psihologice este depăşit (2 septembrie 2014 - 17 examinări, 3 septembrie 2014 - 17 examinări, 4 septembrie 2014 - 10 examinări, 5 septembrie 2014 - 11 examinări, 22 septembrie 2014 - 18 examinări, 24 septembrie 2014 - 15 examinări), fiind folosit un singur registru de evidentă a examinărilor psihologice deşi cabinetul avea două puncte de lucru.

Potrivit prevederilor legale timpul necesar unei examinări psihologice este de 90 minute, astfel că nu puteau fi efectuate decât cel mult 7 examinări psihologice pe zi corelat cu programul de lucru al psihologului examinator.

Pentru al 2-lea punct de lucru din Bucureşti, b-dul x, nr. 24, cabinetul psihologic nu îndeplinea condiţiile de program, respectiv program declarat, afişat şi asumat prin semnătură: L-J=17- 19, V=9-14.

Astfel, deşi activitatea reclamantului se desfăşoară în două posturi de testare psihologică, există un singur psiholog specialist examinator agreat de Ministerul Transporturilor, respectiv d-na A., drept urmare, nu se puteau efectua 18 examinări psihologice pe zi.

Este neîntemeiată afirmaţia conform căreia ca d-na A. desfăşura activitatea şi în afara programului afişat, de vreme ce prin afişarea unui anumit program se creează prezumţia ca activitatea se desfăşoară în cadrul acestuia, iar, reclamantul nu a făcut proba contrara.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 lit. a) din Normele la OMT nr. 1263/2013 certificatul de agreare se retrage pe o perioadă de 2 ani în cazul în care se constată nealocarea unui timp mediu/examinare de 90 de minute pentru examinarea psihologică, conform timpului standard prevăzut de legislaţia în domeniu.

Comisia de control a ridicat certificatul de agreare, în original, conform dispoziţiei de serviciu a Compartimentului Medical nr. 17 din 8 decembrie 2014, ceea ce s-a consemnat la finalul procesului-verbal, olograf, în vederea analizării acordării sau respingerii vizei anuale.

Cu privire la cererea de suspendare, prima instanţă a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 15 din Legea nr. 54/2004 coroborate cu art. 14 din acelaşi act normativ.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin criticile formulate în recurs, încadrabile la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că prima instanţă şi-a întemeiat hotărârea pe dispoziţii legale care nu erau în vigoare la data emiterii actului, şi-a însuşit apărările pârâtului fără o analiză minimă, şi a concluzionat în mod greşit că Notificarea nr. x din 23 martie 2015 a fost emisă în mod legal. A mai susţinut că regulile de emitere a avizelor psihologice şi de funcţionare a cabinetelor psihologice emise de Ministerul Transportului împreuna cu Ministerul Sănătăţii, adaugă la lege în mod inadmisibil.

Analizând criticile de nelegalitate invocate de reclamant, prima instanţă a reţinut în mod corect că este neîntemeiată susţinerea acestuia, în sensul că Notificarea nr. x din 23 martie 2015 trebuia să poarte semnătura cel puţin a Secretarului de Stat al Ministerului Transporturilor, întrucât prin aceasta nu s-a luat măsura sancţionării reclamantului, având rolul de a comunica reclamantului sancţiunea aplicata.

Înalta Curte observă că recurentul reclamant nu a invocat argumente concludente prin care să combată considerentele primei instanţe, ci înţelege să reitereze susţinerile formulate în prima instanţă, susţineri care au fost înlăturate motivat de către instanţa de fond.

Astfel, aşa cum a reţinut prima instanţă, notificarea este valabilă daca poarta semnătura şefului de serviciu în baza art. 1 şi art. 2 alin. (2) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Ministerului Transporturilor, aprobat prin OMT nr. 506 din 26 martie 2015, dat fiind faptul că prin aceasta se aduce la cunoştinţa recurentului reclamant măsurile aplicate fără a produce alte efecte juridice.

Constatându-se nerespectarea art. 6 lit. e) şi i) din Normele la OMT/OMS nr. 1262/1393/2013, în baza prevederilor art. 8 din Anexa nr. 1 la OMT/OMS nr. 1262/1393/2013, prin Nota nr. x din 2 martie 2015, aprobată de conducerea ministerului, a fost propusă respingerea acordării vizei anuale şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 4, lit. a) şi b) din OMT nr. 1263/2013, respectiv retragerea certificatului de agreare nr. x din 25 martie 2014 pe o perioadă de 2 ani.

În consecinţă, faţă de starea de fapt reţinută de autoritatea emitentă în aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 4 lit. a) şi b) din OMT nr. 1263/2013, care prevăd că "certificatul de agreare se retrage pe o perioadă de 2 ani pentru: a) nealocarea unui timp mediu/examinare, sancţiune dispusă prin Nota nr. x din 2 martie 2015, prima instanţă a apreciat în mod corect că nelegalitatea actului de sancţionare nu poate fi atrasă de neregulile de natură formală care privesc actul prin care persoana vizată a fost informată cu privire la aplicarea sancţiunii.

De asemenea, criticile invocate de recurentul pârât în dezvoltarea motivului de recurs nu susţin nici afirmaţia acestuia în sensul că ordinele prin care se stabilesc regulile de emitere a avizelor psihologice şi de funcţionare a cabinetelor psihologice, emise de Ministerul Transportului împreuna cu Ministerul Sănătăţii, adaugă la lege.

Înalta Curtea apreciază că nu se mai impune să analizeze criticile invocate faţă de respingerea cererii de suspendare formulate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin hotărârea pronunţată în recurs legalitatea actelor atacate este confirmată în mod definitiv.

În concluzie, faţă de considerentele reţinute, motivul de recurs invocat este neîntemeiat.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Cabinet Individual de Psihologie A. împotriva Sentinţei nr. 1672 din 20 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM