EU agricultural subsidies: eligibility via livestock density and temporal scope of budgetary claim recovery rules

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 noiembrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul judeţean Prahova, a solicitat: anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 mai 2015, întocmit de APIA, anularea Deciziei nr. x din 24 aprilie 2015, emisă de APIA - Centrul judeţean Prahova, precum şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 261 din 5 august 2015, emisă de APIA.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 65 din 14 martie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul judeţean Prahova.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 64 din 14 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în principal, rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 28 mai 2015, întrucât nu a fost avută în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, prin raportare la faptul că procesul-verbal de constatare a fost întocmit în baza O.U.G. nr. 66/2011, deşi cererea de plată a vizat anul 2010, când era aplicabilă O.G. nr. 79/2003.

De asemenea, prima instanţă a respins în mod greşit excepţia tardivităţii, fără să ţină cont prevederile de art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2988/95, care stabilesc un termen de prescripţie al acţiunii organelor de control de 4 ani de la săvârşirea abaterii.

Totodată, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că nu a făcut dovada utilizării suprafeţei de teren declarate la APIA în campania 2010 şi nu a deţinut numărul de animale necesar pentru a respecta cerinţa de 0,3 UVM/HA.

În acest sens, recurentul arată, în esenţă, că a îndeplinit toate condiţiile prevăzute în Îndrumarul "Informaţii generale pentru fermieri privind plăţile pe suprafaţă 2010", şi a făcut dovada posesiei unui număr de 1000 ovine, din care 129 ovine existente în familia sa şi crotaliate pe numele tatălui său, conform Registrului Exploataţiei RO x, din perioada 1 ianuarie 2005 - 30 iunie 2015.

Dovadă că aceste animale i-au aparţinut rezultă din faptul că un număr de 129 de ovine i-a fost transferat de către tatăl său în anul 2011, astfel cum reiese din Registrul Exploataţiei RO x.

Recurentul-reclamant susţine că în anul 2010, a depus la APIA, anexat cererii de plată, documentele care atestă că a avut în posesie pentru îngrijire un număr de 1000 ovine, din care: 129 ovine îi aparţineau, crotaliate pe numele tatălui său, 508 ovine aflate în posesie pentru îngrijire de la alţi crescători de animale şi 363 ovine, care îi aparţineau, din care 192 ovine au fost crotaliate în anul 2012.

Recurentul-reclamant mai arată că, deşi instanţa de fond a reţinut că la dosar nu a fost depus cardul de exploataţie, acest document exista la dosarul cauzei, iar mai mult, în Instrucţiunile APIA şi în necesarul de documente pentru Schema de ajutor în agricultură, nu se prevede depunerea documentului respectiv.

De asemenea, solicită a se avea în vedere prevederile cuprinse în "Informaţii generale pentru fermieri privind plăţile pentru suprafaţă 2010", precizând că nu i-au fost aduse la cunoştinţă modificările intervenite ulterior angajamentului semnat la 14 mai 2008, pentru a avea posibilitatea să se retragă sau să continue, prin modificarea, cu acordul ambelor părţi, a angajamentului încheiat.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Prahova a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

4.2. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reluând susţinerile formulate pe parcursul judecării procesului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 22 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Criticile recurentului-reclamant vizând soluţia pronunţată de prima instanţă asupra excepţiei de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 mai 2015, sunt neîntemeiate.

În cauză, procedura de control a fost reglementată de actul normativ în vigoare la data efectuării controlului şi anume O.U.G. nr. 66/2011, întrucât, sub aspect procedural, verificarea legalităţii procesului-verbal de constatare a neregulilor se realizează prin prisma respectării normelor de procedură conţinute de acest act normativ, care sunt de imediată aplicare, indiferent de momentul săvârşirii neregulii.

Instanţa de control judiciar reţine că Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul APIA a întocmit Procesul-verbal de constatare nr. x din 20 martie 2015, la data menţionată nemaifiind în vigoare O.G. nr. 79/2003. Prin acest proces-verbal s-a solicitat reinstrumentarea dosarului aferent cererii de plată depuse de reclamant pentru campania 2010.

De asemenea, informaţiile privind neregula descoperită sunt cuprinse în Nota de fundamentare pentru desfăşurarea unei acţiuni de verificare nr. x din 29 aprilie 2015, prin care s-a stabilit că suma plătită necuvenit reclamantului în campania 2010 este de 272.370,35 RON, ulterior fiind emis procesul-verbal de constatare a neregulilor a cărui anulare se solicită în speţă.

Prin urmare, activitatea de reinstrumentare a dosarului aferent cererii de plată depuse de reclamant a fost declanşată de Procesul-verbal de constatare nr. x din 20 martie 2015, emis ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, astfel că în mod eronat recurentul a susţinut că activitatea de verificare a fost iniţiată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Înalta Curte apreciază că, din perspectiva calificării faptelor ca nereguli, nu există un conflict de legi în timp. Este real că, prin Decizia nr. 66/2015, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituţionale. Sub aspectul corecţiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, instanţa de control constituţional a reţinut că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporţionalităţii.

Aceste considerente ale Curţii Constituţionale, care au condus la declararea neconstituţionalităţii prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, se referă la normele de drept substanţial aplicabile raporturilor juridice referitoare la acordarea finanţării nerambursabile şi se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naţionale succesive.

Totuşi, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, sub imperiul cărora, în cauză a avut loc acţiunea beneficiarului finanţării considerată neregulă, trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare care au acelaşi obiect de reglementare, în speţă calificarea neregulii şi stabilirea creanţei bugetare realizându-se în raport de prevederile comunitare aplicabile campaniei 2010.

Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Rezultă, din aceste considerente, că acţiunea beneficiarului finanţării, socotită neregulă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă şi sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, conformă cu regulamentele anterior citate, determinând inexistenţa unei diferenţe între reglementările naţionale succesive şi, pe cale de consecinţă, inexistenţa unui conflict de legi în timp.

Cu privire la problema de drept în discuţie a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, s-a pronunţat prin Hotărârea din 26 mai 2016, în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14, în sensul că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul în care corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Luând în considerare caracterul general obligatoriu şi cu efect retroactiv al hotărârii preliminare şi având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, în vigoare atât la data săvârşirii neregulii în cauză, cât şi în prezent, se reţine că stabilirea creanţei bugetare în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime, motiv pentru care, sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent sub acest aspect.

Înalta Curte apreciază nefondate şi susţinerile recurentului-reclamant referitoare la prescripţia dreptului de a stabili creanţa bugetară ce face obiectul titlului de creanţă contestat.

În conformitate cu prevederile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, termenul de 5 ani privind prescrierea dreptului de a stabili creanţa bugetară începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2012 pentru cheltuielile finanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi tot de la această dată, începe să curgă termenul de prescripţie şi pentru cheltuielile finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă.

În raport de data menţionată, rezultă că în speţă, la momentul emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 mai 2015, termenul de prescripţie nu era împlinit.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 2988/95, invocate de către recurent în susţinerea excepţiei analizate, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că aceste prevederi stabilesc că în situaţia în care se optează pentru un termen de prescripţie a acţiunii mai scurt de patru ani, acesta nu poate fi mai mic de trei ani, fără a se interzice însă adoptarea în legislaţia naţională a unui termen de prescripţie mai îndelungat.

În acest sens, dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Regulament prevăd posibilitatea statelor membre de a aplica un termen de prescripţie mai lung decât cel indicat la alin. (1) al acestui articol.

Pe fondul cauzei, criticile formulate de recurentul-reclamant, sunt, de asemenea, nefondate.

Prin Ordinul comun nr. 541/210/2009, emis de MADR şi MAI, a fost modificată şi completată Strategia privind organizarea activităţii de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor la nivel naţional, pe termen mediu şi lung, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului administraţiei publice nr. 226/235/2003.

Art. I pct. 2 din Ordinul nr. 541/210/2009 prevede următoarele:

"La capitolul VI - Responsabilităţi pentru punerea în valoare a pajiştilor - punctele 1 şi 2 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

1. Responsabilităţi ale utilizatorilor de pajişti.

a) În scopul utilizării pajiştilor aflate în administrarea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor:

- asociaţiile crescătorilor de animale legal constituite, crescătorii de animale persoane fizice şi juridice depun o cerere la consiliul local, al cărei model este prevăzut în anexa la prezenta strategie, prin care solicită concesionarea unor suprafeţe de pajişti.

b) Utilizatorii de pajişti care încheie contracte de concesiune trebuie să îndeplinească minim următoarele condiţii:

- să fie înregistraţi în Registrul Naţional al Exploataţiilor;

- să asigure o încărcătură minimă de 0,3 UVM/ha pentru suprafaţa solicitată;

- să prezinte un program de păşunat conform prevederilor cap. IV pct. 8, pentru perioada preluării în folosinţă a suprafeţei de pajişti solicitată.

c) Utilizatorii de pajişti au obligaţia să asigure întreţinerea corespunzătoare a acestora, în vederea menţinerii şi ridicării potenţialului de producţie."

UVM/ha reprezintă numărul maxim de animale aflate la păşunat raportat la suprafaţa determinată de PP (de păşune/fâneaţă/utilizare mixtă) la nivel de exploataţie de-a lungul unei perioade de păşunat. În baza datelor preluate din Registrul Animalelor, după calculul numărului mediu de animale pentru fiecare categorie în parte pentru fiecare fermier, se realizează conversia acestora în unităţi vită mare.

În cauză, recurentul-reclamant a depus la APIA - Centrul Judeţean Prahova cererea unică de plată pentru campania 2010, înregistrată sub nr. x/13 mai 2010, pentru suprafaţa de 286,58 ha păşuni naturale, pe raza localităţii Valea Doftanei, judeţul Prahova, solicitând sprijin financiar pentru schema de plată unică pe suprafaţă - SAPS, sprijin pentru zona montană defavorizată - ZMD şi plăţi de agromediu. În cererea de plată, a declarat că deţine 45 bovine, 16 cabaline şi 637 ovine.

În vederea dovedirii numărului de animale necesar pentru îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, reclamantul a depus la dosarul aferent cererii de plată următoarele documente: adeverinţă emisă de C.M.V. B., semnată şi nedatată, prin care se adevereşte că reclamantul deţine o exploataţie în Registrul Naţional al Exploataţiilor cu codul RO x, indicându-se drept dată a intrării în registru, 14 aprilie 2005, şi că deţine o bovină şi un număr de 126 ovine; adeverinţă emisă de C.M.V. B., semnată şi nedatată, prin care se adevereşte că numitul C. deţine o exploataţie în Registrul Naţional al Exploataţiilor cu codul RO x, în care se menţionează data de intrare în registru ca fiind 12 aprilie 2005 şi faptul că deţine un număr de 19 bovine, 191 ovine şi 3 porcine; adeverinţa nr. x/10 august 2011, emisă de DSVSA Prahova, din care rezultă că numitul D. deţine o exploataţie în Registrul Naţional al Exploataţiilor cu codul RO x, având sediul în localitatea Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova, în exploataţie fiind înregistrate un număr de 15 bovine şi 598 ovine.

La dosarul administrativ se regăseşte şi situaţia animalelor pentru fermierul A., RO 256639350, în care este înscrisă o ovină, precum şi raportul mediu de animale, în care este indicată o bovină, UVM/ha fiind de 0,0034894.

Prin Adresa nr. x din 27 mai 2013, Primăria comunei Valea Doftanei a comunicat faptul că în anul 2010, reclamantul a figurat în evidenţe cu următoarele efective de animale: 9 bovine, 129 ovine, 2 porcine, 4 cabaline şi 15 păsări.

Conform Declaraţiei de eligibilitate pentru suprafeţele de păşune concesionate/arendate/închiriate de la consiliile locale - Anexa nr. 2, înregistrată la APIA Prahova sub nr. x din 10 iunie 2010, fermierul a declarat pe propria răspundere că pentru suprafeţele de păşune concesionate/arendate/închiriate de la Consiliul Local Valea Doftanei, în suprafaţă totală de 285 ha, a solicitat drept de utilizare în baza animalelor pe care le deţine, pentru păşunatul acestora. Dreptul de utilizare este obţinut în baza Contractului de concesiune nr. x din 1 septembrie 2006, fermierul fiind obligat să dovedească o densitate minimă de 0,3 UVM/ha, potrivit Ordinului comun nr. 541/210/2009.

Deşi conform declaraţiei de eligibilitate menţionate, fermierul a declarat că realizează o densitate de 0,56 UVM/ha, din cuprinsul Anexei nr. 32 - Declaraţie, întocmită la 12 mai 2010, rezultă că aceasta a fost obţinută cu animalele deţinute de alţi 4 fermieri, respectiv, E., F., G. şi H., în condiţiile în care cererea de plată nu este depusă în numele unei asociaţii legal constituite.

În Nota de control privind obţinerea sprijinului financiar de la APIA - Centrul judeţean Prahova, întocmită la 28 octombrie 2015, de către DLAF, se menţionează că persoanele indicate în Anexa nr. 32 - Declaraţie nu au deţinut numărul de animale înscris în cuprinsul acesteia şi că numiţii F., G. şi H. nu au figurat şi nu figurează cu animale în Registrul Naţional al Exploataţiilor, iar prin Adresa nr. x din 4 martie 2015, emisă de Direcţia Măsuri Specifice, se comunică că la momentul depunerii cererii de plată la APIA, reclamantul a figurat înscris în evidenţe cu o bovină.

De asemenea, din cuprinsul aceleiaşi Note de control rezultă că au fost audiaţi semnatarii Anexei nr. 32 - Declaraţie, care au relatat că nu sunt membrii vreunei forme de asociere legal constituită şi că nu au în proprietate efectivele de animale înscrise, iar semnăturile aplicate pe această declaraţie nu le aparţin.

Totodată, prezintă relevanţă şi concluziile consemnate în finalul Notei de control, în sensul că în ceea ce priveşte dovada utilizării prin propria activitate agricolă a suprafeţei solicitate la plată în campania 2010, se confirmă suspiciunea referitoare la faptul că reclamantul a declarat un număr mai mare de animale, respectiv 698 animale, pentru a îndeplini cerinţa de 0,3 UVM/ha.

În raport de aspectele menţionate, având în vedere că dreptul de utilizare este obţinut în baza Contractului de concesiune nr. x din 1 septembrie 2006, încheiat anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 541/210/2009, şi nu conţine informaţiile cuprinse în anexa la acest ordin, în mod legal organele de control au stabilit că reclamantul trebuia să prezinte şi dovada eliberată de consiliul local din care să reiasă utilizarea păşunii în baza UVM/ha, conform prevederilor Anexei nr. 2 la formularul de cerere unică de plată pe suprafaţă - Declaraţie de eligibilitate, înscris care nu se regăseşte la dosarul aferent cererii de plată pentru anul 2010.

În conformitate cu prevederile Ordinului comun nr. 541/210/2009, solicitarea la plată a suprafeţelor de păşuni comunale fără ca acestea să fie obţinute pe baza animalelor deţinute, echivalează cu neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, nefiind dovedit dreptul de utilizare al terenului, potrivit ordinului menţionat.

În contextul arătat, în mod judicios prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada efectivului de animale declarat pentru campania 2010, întrucât pentru obţinerea sprijinului financiar solicitat nu poate fi luat în considerare numărul de animale deţinut de alţi fermieri iar datele privind animalele deţinute de reclamant sunt contradictorii.

În ceea ce priveşte afirmaţiile recurentului referitoare la angajamentul pe care l-a încheiat la data de 14 mai 2008, se constată că acesta a fost semnat în campania 2008, pentru Pachetul 1 - Pajişti cu înaltă valoare naturală şi pentru Pachetul 2 - Practici agricole tradiţionale.

Temeiul legal al semnării angajamentului îl constituie dispoziţiile H.G. nr. 224/2008, art. 36 şi art. 39 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală din FEADR, precum şi art. 27, pct. 5.3.2.1.4 din Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1974/2006, care prevăd că semnarea şi menţinerea angajamentului pe o perioadă de 5 ani constituie un criteriu de eligibilitate în vederea obţinerii sprijinului financiar, fiind exclus de la plată fermierul care nu îşi menţine angajamentul pe perioada menţionată.

În cauză, prin angajamentul semnat la 14 mai 2008, recurentul-reclamant s-a angajat să nu modifice suprafaţa, cultura sau amplasamentul parcelelor menţionate în angajament pe o perioadă de 5 ani şi totodată, să respecte cerinţele specifice pachetelor de agromediu solicitate, obligaţii care nu au fost respectate în condiţiile în care reclamantul nu a deţinut numărul de animale necesar pentru a respecta cerinţa de 0,3 UVM/ha.

Contrar susţinerilor recurentului, nu s-a dovedit că în speţă a intervenit o revizuire a clauzelor în vederea ajustării angajamentului semnat, conform art. 46 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006, care să determine închiderea angajamentului, fără a se solicita rambursarea plăţilor efectuate până la acea dată, în situaţia în care această modificare nu este acceptată de către beneficiar.

Referitor la afirmaţia recurentului potrivit căreia la dosar a fost depus cardul de exploataţie, se constată, pe de o parte, că menţiunea din considerentele sentinţei recurate se referă la nedepunerea acestui document în cadrul dosarului aferent cererii de plată, aspect ce a fost constatat de către organele de control, iar pe de altă parte, că documentul de identificare a exploataţiei se înscrie în cadrul documentelor care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea de plată, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006.

Critica recurentului-reclamant vizând nulitatea Procesului-verbal de constatare nr. x din 26 mai 2015, emis de APIA - Centrul judeţean Prahova, nu poate fi primită în susţinerea nelegalităţii actelor contestate, reţinându-se că acest proces-verbal nu a fost supus verificării de legalitate prin cererea dedusă judecăţii, iar lipsa semnăturii unuia dintre membrii comisiei ale cărei constatări fac obiectul procesului-verbal, nu constituie în mod legal un motiv de anulare a acestuia. Mai mult, recurentul nu a invocat şi nu a dovedit vreo vătămare în raport de nerespectarea acestei cerinţe de formă de către procesul-verbal în discuţie.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 65 din 14 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM