Validity of financial correction for public procurement irregularity despite potential rather than actual EU budget prejudice and subsequent contract termination

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 11 noiembrie 2015, reclamantul Consiliul Judeţean Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Programe Infrastructura Mare, Autoritatea de Management POS Mediu, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 13659 din 9 septembrie 2015, emisă de pârât, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Notei de stabilire a corecţiilor financiare încheiate sub nr. x din 10 iulie 2015;

- anularea Notei de stabilire a corecţiei financiare încheiate sub nr. x din 10 iulie 2015, emisă de pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 86 din 4 aprilie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Programe Infrastructura Mare, Autoritatea de Management POS Mediu.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 86 din 4 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Judeţean Prahova, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., referitor la pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material, a susţinut recurentul-reclamant că, pentru a exista o neregulă, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii:

- existenţa unei abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate (s.n. astfel cum sunt definite în cadrul O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv) în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii;

- abaterea să fie rezultatul acţiunii sau inacţiunii beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene;

- abaterea să fi prejudiciat sau să poată prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Astfel, susţine recurentul că nu rezultă, din interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, că orice abatere presupune implicit existenţa unui prejudiciu sau potenţialitatea lui, ci acestea trebuie dovedite, ori Ministerul Fondurilor Europene - DG AM POS Mediu nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu cert la momentul întocmirii notei de constatare atacate în cauză,

Totodată, arată că nici din aplicarea dispoziţiilor art. 1532 C. civ. nu reiese că s-ar fi produs un prejudiciu în cauză, astfel că o abatere care doar prezumă un prejudiciu nu este suficientă, ci trebuie să existe elemente care să contureze un prejudiciu cert.

În referire la respectarea principiului proporţionalităţii, critică recurentul-reclamant soluţia primei instanţe pentru că, deşi nu a existat nicio sumă plătită necuvenit, contractul fiind reziliat ca urmare a faptului că antreprenorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, iar în cuprinsul notei de constatare a neregulilor s-a menţionat doar că "suspiciunea de neregula conţine următoarele constatări cu posibile implicaţii financiare (...)", totuşi măsura dispusă de autoritatea de management şi menţinută de judecătorul fondului nu este una adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, prin raportare la abaterea constatată şi la aptitudinea acesteia de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene.

A menţionat recurentul-reclamant şi faptul că nota de constatare nu se bazează pe niciunul dintre motivele expres prevăzute de aplicare a corecţiilor financiare aşa cum sunt prezentate în mod expres prin Contractul de finanţare x din 18 februarie 2013, Anexa IV, ce are ca obiect finanţarea nerambursabila a proiectului intitulat "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Prahova".

S-a arătat că, la data de 6 august 2015, a fost transmisă notificarea privind rezilierea contractului de lucrări în temeiul subclauzei 15.2, contractul fiind reziliat începând cu data de 20 august 2015, astfel că nota de constatare care vizează o corecţie în valoare de 5% din preţul contractului reziliat a rămas fără obiect la momentul rezilierii contractului.

Contractul de lucrări nu a implicat utilizarea fondurilor europene, acesta fiind reziliat fără a se efectua vreo plată către antreprenor şi, implicit, fără a exista o cerere de rambursare, astfel că nu se poate vorbi de vreo prejudiciere a bugetului Uniunii Europene, de sume plătite necuvenit sau de constatări cu implicaţii ori posibile implicaţii financiare.

Au fost invocate prevederile art. 21 alin. (29) din O.U.G. nr. 66/2011, în care se arată că "anularea titlului de creanţă atrage anularea actelor subsecvente în mod corespunzător", criticând recurentul Consiliul Judeţean Prahova interpretarea eronată, în opinia sa, dată de prima instanţă prevederilor art. 27 din H.G. nr. 875/2011 privind Normele metodologice de aplicarea O.U.G. nr. 66/2011, text aplicabil în ipoteza constatării unor nereguli înainte sau după efectuarea de plăţi în cadrul unui contract de achiziţie publică valabil. Susţine recurentul că nu mai poate fi vorba de aplicarea unor corecţii financiare asupra contractelor în baza cărora nu se efectuează plăţi, deoarece valoarea corecţiei financiare este de 0 RON, rezultată din aplicarea procentului corecţiei financiare de 5% la 0 RON plăţi efectuate sau solicitate la rambursare. De altfel, întreaga economie a textelor O.U.G. nr. 66/2011, precum şi a normelor de aplicare aprobate prin H.G. nr. 875/2011, consacră faptul că aplicarea corecţiilor financiare se face separat pentru fiecare contract de achiziţie publică, la valoarea acestora, şi nu pe proiect, care are o cu totul alta valoare.

Consideră recurentul-reclamant că sunt aplicabile dispoziţiile art. 6.3. din O.U.G. nr. 66/2011 care prevăd că: în aplicarea prevederilor alin. (1), autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plata de către beneficiari, în situaţia în care constată cel puţin una din abaterile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă în raport cu: a) reglementările naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice...", iar art. 6 alin. (33) prevede că:

"(p) Pentru abaterile de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie de natura formală, care nu au niciun potenţial impact financiar, nu se aplică reduceri procentuale."

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 august 2016, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Sub un prim aspect, arată intimatul-pârât că, întrucât recurentul-reclamant nu a criticat sentinţa civilă nr. 86/04 aprilie 2016 în ceea ce priveşte faptul că instanţa de fond a constatat că la încheierea Contractului de lucrări nr. x din 29 iulie 2014 nu au fost îndeplinite condiţiile de calificare şi selecţie de către ofertantul declarat câştigător, astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 13659 din 9 septembrie 2015, hotărârea instanţei de fond a intrat în puterea lucrului judecat sub acest aspect.

Faţă de împrejurarea că la data de 6 august 2015 a fost emisă Notificarea pentru rezilierea Contractului de lucrări nr. x din 20 iulie 2014, sancţiune operabilă din data de 20 august 2015, consideră intimatul Ministerul Fondurilor Europene (MFE) că acest act nu prezintă consecinţe juridice asupra corecţiei financiare de 5% aplicată prin Nota de constatare nr. x din 10 iulie 2015, menţinută prin Decizia nr. 13659 din 9 septembrie 2015, respectiv asupra împrejurărilor de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii acestei note şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative (ţinând seama de dispoziţiile art. 47 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011).

Menţionează intimatul-pârât că, la data constatării încălcării de către recurentul-reclamant a legislaţiei privind achiziţiile publice, deci la data emiterii Notei de constatare nr. x din 10 iulie 2015, Contractul de lucrări nr. x din 29 iulie 2014 nu era reziliat, fiind constatată o execuţie a programului pentru care a fost încheiat contractul de finanţare nr. x din 18 februarie 2013 în proporţie de 19,91% (progresul fizic al proiectului) şi de 10,46% (progresul financiar al proiectului).

Astfel, arată intimatul MFE că rezilierea din 6 august 2015, invocată de recurenta-reclamantă ca motiv de nelegalitate a notei de constatare şi a Sentinţei civile nr. 86 din 4 aprilie 2016, a intervenit după ce Nota de constatare nr. x din 10 iulie 2015 a fost comunicată recurentei-reclamante, prin urmare, nu poate fi considerată o cauză de nulitate a acestui act.

Raportat la art. 27 din H.G. nr. 875/2011, se susţine în întâmpinare că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că abaterile şi corecţiile financiare pot fi constatate de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, atât anterior cât şi ulterior "efectuării" unor plăţi, fiind lipsit de relevanţă faptul că prin rezilierea contractului de lucrări, acesta nu a produs efecte, respectiv că "pentru realizarea obiectivului construirea staţiei de tratare mecano-biologică a deşeurilor biodegenerabile din Ploieşti se va proceda la încheierea unui nou contract de finanţare europeană pe un alt program, fără nicio legătură cu programul anterior ...", în condiţiile în care, pe de o parte, contractul de lucrări în discuţie a fost încheiat cu încălcarea legislaţiei achiziţiilor publice (aspect care nu mai este contestat de recurentul-reclamant), iar pe de altă parte, atât timp cât a fost în vigoare, acesta a produs efecte juridice (a se vedea stadiul de implementare a proiectului din nota de constatare).

Cât priveşte susţinerea referitoare la inexistenţa unui prejudiciu determinabil, susţine intimatul MFE că, atunci când se constată încălcări ale dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 la încheierea Contractului de lucrări nr. x din 29 iulie 2014, aceasta are consecinţe asupra bugetului Uniunii Europene.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin Rezoluţia din 22 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Prahova este nefondat, pentru următoarele considerente:

II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Un prim set de critici au fost subsumate de către recurentul-reclamant noţiunii de neregulă, astfel cum e definită în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, arătând, în esenţă, că în cauză nu se poate reţine săvârşirea vreunei nereguli, cât timp Ministerul Fondurilor Europene - DG AM POS Mediu nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu cert la momentul întocmirii notei de constatare.

Jurisprudenţa instanţei supreme, unificată la nivelul anului 2014 (24 noiembrie 2014), confirmă interpretarea potrivit căreia prejudiciul poate fi unul efectiv sau potenţial, pornind de la definiţia neregulii cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care este o preluare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x din 23 decembrie 1995, potrivit cărora "Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate", precum şi a celor ale art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene seria x nr. x din 31 iulie 2006, potrivit cărora "«neregularitate» înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Potrivit statuărilor din Hotărârea CJUE pronunţată în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14 Judeţul Neamţ şi alţii, " nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 lit. a) din Directiva 2004/18 poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul art. 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul art. 2 pct. 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate" (parag. 46)."

Tot în jurisprudenţa CJUE s-a stabilit că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii (a se vedea Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda c. Comisia, C-199/03, Rec., p. I-8027, pct. 31).

Prejudiciul produs bugetului Uniunii Europene poate fi efectiv sau potenţial, materializându-se, în toate cazurile, prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, fiind evident că, prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenţia legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenţii care respectă regulile fixate. Această concluzie rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia c. Irlanda, C-199/03, hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06)

Prin urmare, cerinţa dovedirii de către autoritatea de control a existenţei unui prejudiciu efectiv produs prin încheierea contractului de achiziţie publică nr. x nu era necesară pentru întocmirea notei de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 10 iulie 2015.

Celelalte critici ale recurentului-reclamant au fost grupate în jurul argumentelor privind faptul că, odată intervenită rezilierea acestui contract, nu se mai putea dispune aplicarea corecţiilor financiare pentru plăţi ce nu au fost efectuate, contractul nemaifiind în fiinţă.

Consideră recurentul-reclamant, în acest sens, că prevederile art. 27 din H.G. nr. 875/2011 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011 se referă doar la constatarea unor nereguli înainte sau după efectuarea de plăţi în cadrul unui contract de achiziţie publică valabil, iar după rezilierea contractului, nu mai poate fi vorba de aplicarea unor corecţii financiare, căci valoarea lor ar fi de 0 RON, nefiind nicio sumă de plată.

Ceea ce prezintă relevanţă în cauză este că, în cadrul proiectului " Sistemul de management Integrat al Deşeurilor în judeţul Prahova", aprobat pentru finanţare europeană în cadrul programului operaţional sectorial Mediu, a fost încheiat Contractul de servicii nr. x din 29 iulie 2014 "Construirea Staţiei de tratare mecano-biologică a deşeurilor biodegradabile Ploieşti", iar în privinţa acestui contract, intimatul-pârât MFE, prin structurile sale de control, a constatat existenţa unei nereguli în derularea procedurii de achiziţie publică, rezultată din declararea ca îndeplinită a cerinţei privind "executarea/ducerea la bun sfârşit în ultimii 5 ani a cel puţin unui contract care să aibă ca obiect proiectarea şi execuţia unei lucrări similare cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit-staţie de tratare mecano-biologică a deşeurilor cu o capacitate de minim 50.000 tone pe an" pentru ofertantul A. SRL - B. SRL, în condiţiile în care terţul susţinător pentru această asociere, Societatea C. SA, nu a făcut dovada cerută prin fişa de date a achiziţiei, întrucât din documentele prezentate de ofertant nu a reieşit ce părţi din contractul depus au revenit asociatului C. SA.

S-a constatat prin actul administrativ atacat că autoritatea contractantă a încălcat principiul tratamentului egal, atribuind contractul unui ofertant care nu a dovedit îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie solicitate, fiind aplicată, în consecinţă, o corecţie financiară de 5% din valoarea fără TVA a Contractului de servicii nr. x din 29 iulie 2014 "Construirea Staţiei de tratare mecano-biologică a deşeurilor biodegradabile Ploieşti", nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare înregistrată sub nr. x din 10 iulie 2015 fiind emisă ulterior încheierii contractului de achiziţie publică supus corecţiei financiare.

Rezilierea acestui contract la data de 20 august 2015, conform Adresei nr. x din 20 august 2015 depusă la dosarul de fond, după contestarea în procedura administrativă a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/10 iulie 2015, nu produce efecte în privinţa legalităţii actului administrativ supus controlului în faţa instanţelor de contencios administrativ competente, fiind o cauză de încetare a contractului de achiziţie publică survenită ulterior stabilirii raportului juridic de drept public ce a condus la aplicarea corecţiei financiare, cauză extrinsecă motivelor de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat nota a cărei anulare s-a solicitat în cauză.

Nu se poate reţine nici rămânerea fără obiect a conţinutului Notei de constatare nr. x/2015, astfel cum susţine recurentul-reclamant atunci când arată că nu s-a efectuat nicio plată pe parcursul derulării Contractului de servicii nr. x din 29 iulie 2014, aceste argumente ţinând de modalitatea de punere în executare a conţinutul notei de constatare nr. x/2015, nicidecum de nelegalitatea sa, ce se verifică în cadrul acţiunii în anulare întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Tot în legătură cu această susţinere a recurentului-reclamant, privind rămânerea fără obiect a Notei de constatare nr. x/2015, Înalta Curte observă că argumentele invocate de către Consiliul Judeţean Prahova ar putea conduce eventual, la o lipsă de interes a demersului său judiciar pentru anularea actului administrativ, cât timp nu există o creanţă bugetară în cuprinsul respectivei note, pe care să fie obligat a o executa.

Însă, lipsa cuantificării unei sume de plată pentru neregula constatată în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. x/29 iulie 2014 nu face lipsită de interes cererea de anulare a notei de constatare în care s-a reţinut că abaterea se datorează comisiei de evaluare a autorităţii contractante, întrucât, potrivit Capitolului VII din O.U.G. nr. 66/2011 (art. 58 şi 59), "România are obligaţia să raporteze către Comisia Europeană - OLAF toate cazurile de nereguli care au făcut obiectul unui act de constatare primară administrativă", iar o astfel de raportare produce consecinţe viitoare asupra unor eventuale cereri de finanţare din fonduri europene în cadrul diverselor programe pe care recurentul-reclamant ar putea să le acceseze.

Invocarea, de către recurentul-reclamant, a prevederilor art. 21 alin. (29) din O.U.G. nr. 66/2011, în referire la preeminenţa rezilierii contractului de achiziţie publică faţă de constatările din titlul de creanţă, nu poate primi o validare juridică, raportul dintre cele două acte nefiind cel pretins de Consiliul Judeţean Prahova, cât timp dispoziţiile legale citate se referă la titlul de creanţă definit astfel de art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv nota de constatare/procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare. Or, un astfel de titlu de creanţă nu a fost anulat de către instanţa judecătorească, pentru a fi incident textul legal privind anularea actelor subsecvente ca efect al anulării actului principal, iar în raport de considerentele temporale survenite în cauză, se reţine că, la momentul emiterii Notei de constatare nr. x din 10 iulie 2015, Contractul de servicii nr. x din 29 iulie 2014, afectat de abaterea identificată asupra sa, era în vigoare şi îşi producea efectele faţă de părţile implicate.

Prin urmare, se reţine caracterul formal al acestor alegaţii, ce nu sunt de natură a conduce la pronunţarea unei alte soluţii decât cea avută în vedere de judecătorul fondului.

Nici pretinsa interpretare eronată, de către prima instanţă, a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 875/2011 nu se confirmă în calea controlului judiciar, norma legală reglementând situaţia cuantificării valorii corecţiei financiare aplicate, în momentul aprobării plăţilor, atunci când abaterea este constatată anterior efectuării plăţilor solicitate la rambursare, aceasta fiind ipoteza aplicabilă în cauză, în raport de faptul că, la data emiterii Notei de constatare nr. x/2015, contractul verificat era în vigoare şi se puteau formula cereri de rambursare în cadrul proiectului aprobat pentru recurentul-reclamant. Înalta Curte reafirmă, în acest context, că nu poate fi pus semnul egalităţii între chestiuni de nelegalitate ce privesc emiterea actului administrativ contestat, contemporane momentului la care respectivul act a fost întocmit, şi cele privind aspecte ulterioare actului, ce determină alte consecinţe decât cea a nulităţii.

Cât priveşte ultima critică a recurentului Consiliul Judeţean Prahova, cea referitoare la existenţa, în cauză, a unei abateri fără impact financiar, supusă reglementării prevăzute la art. 63 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte reţine că neregula constatată în actul administrativ supus controlului de legalitate în cauză nu este una fără impact financiar, această noţiune neputând fi analizată doar în raport de faptul că, în cauză, nu a fost formulată nicio cerere de rambursare, pentru simplul motiv că s-a ajuns la rezilierea Contractului de servicii nr. x/2014.

Astfel, pornind de la caracterul potenţial al prejudiciului, trebuie avută în vedere situaţia premisă de la momentul emiterii notei de constatare, în care abaterea de la normele legale privind achiziţiile publice, concretizată în încălcarea principiului tratamentului egal al ofertanţilor, încălcare substanţială a procedurii reglementate de O.U.G. nr. 34/2006, a fost considerată de natură să producă un prejudiciu al bugetului aferent proiectului, buget constituit şi prin finanţare europeană acordată în cadrul programului POS Mediu 2013. Când a înţeles să introducă o normă legală care să excepteze anumite nereguli de la aplicarea unor reduceri procentuale, legiuitorul a avut în vedere, astfel cum se desprinde din întreaga reglementare instituită prin O.U.G. nr. 66/2011, situaţia unor nereguli formale, ce nu afectează major procedurile de achiziţie publică, care au un caracter remediabil sau care nu sunt, prin ele însele, susceptibile de a produce un impact financiar cert sau potenţial asupra fondurilor utilizate în respectivele achiziţii. În cauză, însă, încălcarea principiului tratamentului egal al ofertanţilor nu intră în sfera exceptărilor reglementate de art. 63 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind considerată printre încălcările grave pentru care se prevăd corecţii financiare.

Prin urmare, şi această critică este una nefondată, fapt ce determină menţinerea soluţiei pronunţate de prima instanţă, prin respingerea, în consecinţă, a căii de atac declarate de recurentul-reclamant Consiliul Judeţean Prahova.

II.2 Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele anterior expuse, aplicând prevederile art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Judeţean Prahova împotriva Sentinţei civile nr. 86 din 4 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţă ce va fi menţinută ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Prahova împotriva Sentinţei civile nr. 86 din 4 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM