Jurisdictional conflict over execution objection to deduct time served from foreign criminal sentences

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani privind soluţionarea cererii de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti emise de autorităţile judiciare străine formulată de petentul condamnat A., în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 93 din 18 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A., în favoarea Tribunalului Botoşani.

S-a apreciat că prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava în data de 30.07.2018 şi înregistrată sub nr. x/2018, persoana condamnată A., aflată în stare de detenţie în Penitenciarul Gherla, a solicitat recunoaşterea ordonanţelor dispuse de magistratul B. din cadrul Biroului de Supraveghere Roma Italia, în baza Legii nr. 302/2004 prin care a solicitat deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a unui număr de 315 zile acordate potrivit celor două ordonanţe menţionate, pentru a fi avute în vedere la calculul pedepsei în raport de care să beneficieze de liberare anticipată.

Curtea de Apel Suceava a reţinut că cererea petiţionarului este o contestaţie la executare, prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât obiectul principal al cererii formulate îl constituie deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află petentul condamnat a unei perioade de 315 zile, constând în 45 de zile acordate la data de 16 decembrie 2016 şi 270 de zile acordate la data de 27 ianuarie 2016.

Persoana condamnată A. se află în executarea unei pedepse privative de libertate aplicate prin Sentinţa nr. 357 din 17.07.2012, pronunţată în Dosarul penal nr. x/11 al Tribunalului din Tivoli, definitivă la 23.12.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de primire şi deţinere de foloase necuvenite, prevăzută de art. 648 C. pen. italian ce îşi găseşte corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de tăinuire, prev. de art. 270 C. pen. român; prin Sentinţa nr. 14/15 din 30.01.2014 pronunţată în Dosarul nr. x de Curtea cu Juri din Roma, definitivă la data de 13.07.2015, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omucidere preterintenţionată şi tâlhărie agravată prevăzute de art. 584 şi art. 628 alin. (1) şi (3) C. pen. italian ce îşi găsesc corespondent în legislaţia penală română în infracţiunile de omor, prev. de art. 188 C. pen. român şi tâlhărie prev. de art. 233 alin. (1) rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român.

S-a reţinut faptul că cele două hotărâri ale statului italian au fost recunoscute prin Sentinţa penală nr. 97 din data de 19 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016.

II. Prin Sentinţa penală nr. 148 din data de 6 noiembrie 2018, Tribunalul Botoşani a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, iar în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen. sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut că în speţă, competenţa de a soluţiona cererea formulată de condamnatul A., care la momentul formulării cererii se afla în Penitenciarul Gherla pentru executarea pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin Sentinţei nr. 357 din 17 iulie 2012, pronunţată în Dosarul penal nr. x/11 al Tribunalului din Tivoli, definitivă la 23 decembrie 2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare; Sentinţei nr. 14/15 din 30 ianuarie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x de Curtea cu Juri din Roma, definitivă la data de 13 iulie 2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare şi a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aparţine Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, aceasta fiind instanţa corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă.

III. Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Botoşani pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor dosarului se observă că, prin cererea din data de 30.07.2018 şi înregistrată sub nr. x/2018, persoana condamnată A., aflată în stare de detenţie în Penitenciarul Gherla, a solicitat recunoaşterea, în baza Legii nr. 302/2004, a actelor judiciare emise de autorităţile din Italia, respectiv a hotărârilor dispuse de magistratul B. din cadrul Biroului de Supraveghere Roma Italia şi a solicitat deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a unui număr de 315 zile acordate potrivit celor două ordonanţe anterior menţionate, pentru a fi avute în vedere la calculul pedepsei în raport de care să beneficieze de liberare anticipată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1401 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, recunoaşterea pe cale principală şi incidentală a hotărârilor judecătoreşti străine în vederea producerii de efecte juridice, altele decât cele care privesc executarea pedepsei, sunt de competenţa judecătoriei în raza căreia domiciliază persoana sau pe rolul căreia se află un alt dosar, în cazul recunoaşterii pe cale incidentală.

În speţă, persoana condamnată A. execută o pedeapsă privativă de libertate pentru comiterea infracţiunile de omor, prevăzută de art. 188 C. pen. român şi tâlhărie prevăzută de art. 233 alin. (1) raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român, comise în Italia şi recunoscute de către autorităţile judiciare române prin Sentinţa penală nr. 97 din data de 19 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, fapte penale a căror natură determină competenţa tribunalului.

Persoana condamnată a formulat o cerere prin care solicită deducerea unei perioade presupus executate în străinătate, deşi prin hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Suceava s-a dispus deducerea la zi a perioadei executate, începând cu data de 20 aprilie 2012.

Or, în această împrejurare, cererea persoanei condamnate A. este o contestaţie la executare prin care se invocă o altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, aşa cum este prevăzută la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a cărei competenţă de soluţionare, în raport de natura infracţiunilor comise, aparţine Tribunalul Botoşani.

Pentru cele anterior evocate, Înalta Curte, constată că sunt incidente dispoziţiile art. 1401 din Legea nr. 302/2004 şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea formulată de condamnatul A. în favoarea Tribunalului Botoşani, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Botoşani, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN