Territorial competence for conditional release petitions: controlling location of detention at the date of filing

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Găeşti şi Judecătoria Iaşi, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1858 din data de 21 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Găeşti, secţia penală, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Găeşti şi, în temeiul art. 47, art. 50 şi art. 587 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cerere de liberare condiţionată, formulată de petentul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Găeşti a reţinut că, la data de 15.05.2018 a fost înregistrată cererea de liberare condiţionată formulată de condamnatul A.

Prin această cerere petentul a arătat, în esenţă, că îndeplineşte condiţiile pentru a putea fi liberat condiţionat.

Judecătoria Găeşti, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi dispoziţiile legale incidente în speţă, a constatat că, potrivit art. 587 alin. (1) C. proc. pen. "liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere".

De asemenea, a reţinut că, în speţă, aşa cum reiese din interogarea bazei de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, petentul condamnat execută o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul Iaşi.

În consecinţă, s-a apreciat că instanţa competentă să judece cererea formulată de condamnatul A. este Judecătoria Iaşi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 27 septembrie 2018.

Prin Sentinţa penală nr. 2834 din data de 30.10.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 587 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la Decizia nr. 15 din 17.09.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, a declinat în favoarea Judecătoriei Găeşti competenţa de soluţionare a cererii de liberare condiţionată formulat de contestatorul A., aflat în Penitenciarul Găeşti.

În temeiul art. 51 C. proc. pen. a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat a fost suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În esenţă, Judecătoria Iaşi a reţinut că, prin cererea formulată contestatorul A. a solicitat, în esenţă, aplicarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013.

De asemenea, s-a observat că persoana condamnată A. se află în executarea pedepsei de 1 an 4 luni şi 1794 zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 235/20.02.2015 a Judecătoriei Bacău, iar la data formulării cererii se afla în Penitenciarul Găeşti, astfel cum rezultă din fişele de evidenţă ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, din ştampila aplicată pe plicul prin care s-a trimis cererea şi din declaraţia petentului.

Totodată, s-a reţinut că, potrivit art. 587 alin. (1) C. proc. pen., în cazul cererii de liberare condiţionată, competenţa de soluţionare a acesteia aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de detenţie, iar prin Decizia nr. 15 din 17.09.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii s-a statuat că "Instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate".

Or, având în vedere că deţinutul se afla încarcerat în Penitenciarul Găeşti, la data formulării cererii, Judecătoria Iaşi a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Găeşti.

Faţă de aceste considerente, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Găeşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08 noiembrie 2018.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Găeşti.

Astfel, se observă că, la data de 15 mai 2018, a fost înregistrată la Judecătoria Găeşti cererea condamnatului A. prin care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013.

De asemenea, se constată, aşa cum în mod corect, de altfel, au reţinut şi Judecătoria Găeşti, respectiv Judecătoria Iaşi, că potrivit art. 587 alin. (1) C. proc. pen., liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Or, stabilirea instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere depinde de stabilirea penitenciarului în care urmează să fie executată pedeapsa.

Ca atare, problema de drept în prezenta cauză o reprezintă aprecierea locului de deţinere ca fiind locul unde se află încarcerat condamnatul la data formulării cererii sau locul stabilit ca fiind destinat executării pedepsei, chiar dacă la momentul formulării cererii are alte afaceri judiciare (solicitarea ca martor, audierea ca suspect, etc.) sau probleme medicale, care impun prezenţa sa într-un alt penitenciar.

Această problemă a fost însă soluţionată prin Decizia nr. 15 din 17.09.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, în care s-a statuat că "instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate".

Mai mult, în considerentele deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut că «Legiuitorul, în situaţia liberării condiţionate chiar a arătat în mod expres care este instanţa competentă, aşa cum rezultă din art. 587 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv "Liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere."

Aşadar, criteriul care a condus la determinarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere este cererea sau propunerea făcută în condiţiile legii.

De altfel, atât doctrina şi jurisprudenţa anterioară modificărilor C. proc. pen., cât şi doctrina ulterioară intrării în vigoare a C. proc. pen. actual, relevă acelaşi criteriu unic al instanţei competente în situaţia cererilor formulate pe timpul executării pedepsei de către condamnat, instanţa locului de deţinere, iar prin loc de deţinere se înţelege acela unde se află condamnatul la data când s-a formulat cererea.

Aşadar, C. proc. pen. nu prevede vreun temei legal pentru determinarea instanţei competente, în raport cu un loc de deţinere în care persoana condamnată nu execută, în mod efectiv, pedeapsa la data formulării cererii, aşa încât unicul criteriu este acela al locului de deţinere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii.»

Prin urmare, având în vedere că la data formulării cererii, condamnatul A. se afla în Penitenciarul Găeşti (conform fişei ANP - dosar Judecătoria Iaşi), instanţa competentă să judece prezenta cauză este Judecătoria Găeşti.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Găeşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Găeşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN