Unlawful deferral of prison sentence execution for smuggling offenses with a statutory maximum penalty of seven years or more.

Deliberând asupra recursului în casaţie, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, printre altele, s-au dispus următoarele:

1) În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu reţinerea art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 76 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Maramureş.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 30 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii în domeniul serviciilor publice (întreţinere locuri de agrement, parcuri şi drumuri, salubrizarea localităţii, activităţi în folosul unităţilor şcolare, educative sau socio-culturale, activităţi sportive sau orice altă activitate utilă comunităţii) în cadrul Primăriei comunei Moisei, judeţul Bistriţa-Năsăud sau a oraşului Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român împotriva inculpatului pentru suma de 145 RON şi s-a luat act de faptul că prejudiciul pe latură civilă a fost achitat integral de către inculpatul A., acţiunea civilă fiind stinsă.

2) S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata B. şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care aceasta a fost trimisă în judecată din infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare în sarcina inculpatei B., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii inculpatei din data de 02.09.2016 până în 03.09.2016, respectiv o zi.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa-Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Bistriţa-Năsăud.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost obligată inculpata ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 30 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii în domeniul serviciilor publice (întreţinere locuri de agrement, parcuri şi drumuri, salubrizarea localităţii, activităţi în folosul unităţilor şcolare, educative sau socio-culturale, activităţi sportive sau orice altă activitate utilă comunităţii) în cadrul Primăriei comunei Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud sau a oraşului Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a luat act de faptul că prejudiciul pe latură civilă a fost achitat integral de către inculpată, acţiunea civilă fiind stinsă.

3) S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată din infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu reţinerea art. 44 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu reţinerea art. 44 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare în sarcina inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii inculpatului din data de 31.08.2016 până în 01.09.2016, respectiv o zi.

În baza art. 96 alin. (4) din C. proc. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei dispusă faţă de inculpat prin Sentinţa penală nr. 49/25.02.2015 a Judecătoriei Năsăud pronunţată în Dosarul nr. x/2014 definitivă la 05.05.2015 prin Decizia penală nr. 638/A/2015 a Curţii de Apel Cluj, privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 44 alin. (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., constatându-se starea de pluralitate intermediară, au fost contopite pedepsele la care inculpatul a fost condamnat, respectiv de 8 luni închisoare cu cea de 1 an şi 4 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 luni şi 20 de zile închisoare şi s-a stabilit o pedeapsă rezultantă în sarcina inculpatului de 1 an şi 6 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 97 alin. (2) din C. pen. şi art. 91 din C. pen. raportat la art. 92 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante a închisorii aplicată inculpatului pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul la respectarea pe durata termenului de supraveghere a următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa-Năsăud, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 80 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii în domeniul serviciilor publice (întreţinere locuri de agrement, parcuri şi drumuri, salubrizarea localităţii, activităţi în folosul unităţilor şcolare, educative sau socio-culturale, sau orice altă activitate utilă comunităţii) în cadrul Primăriei comunei Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud sau în cadrul Primăriei oraşului Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 339 în 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, în termen legal a declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud a solicitat desfiinţarea, în parte, a hotărârii atacate şi, rejudecându-se cauza, să se dispună: a) în privinţa inculpatului C., conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior, stabilirea pedepsei rezultante de 2 ani, prin adăugarea la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, la care inculpatul a fost condamnat în cauză, a întregii pedepse de 8 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 49/25.02.2015 a Judecătoriei Năsăud, definitivă prin Decizia penală nr. 638/A/2015 din data de 05.05.2015 a Curţii de Apel Cluj şi executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie; b) în privinţa inculpatului inculpatul A., menţinerea sechestrului aplicat prin Ordonanţa procurorului din 28.09.2016 asupra autoturismului proprietatea sa, marca x cu nr. de identificare x şi nr. de înmatriculare x şi în temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., confiscarea specială de la acest inculpat a autoturismului.

Instanţa de apel a reţinut că, la termenul de judecată la care s-au dezbătut apelurile, reprezentantul Ministerului Public a modificat apelul declarat în cauză, în sensul suplimentării motivelor de apel, solicitând să se intervină şi cu privire la dispoziţiile din hotărâre în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B., respectiv, să se dispună condamnarea acestora, pentru infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată, la pedeapsa închisorii şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În motivarea apelului, s-a arătat că, în mod nelegal, prima instanţă a stabilit în cazul inculpatului C. o pedeapsă cu închisoarea, în loc să îl condamne la pedeapsa închisorii, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 din C. pen. pentru amânarea aplicării pedepsei; totodată, în mod greşit a fost contopită pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecăţii cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 49/25.02.2015 a Judecătoriei Năsăud, definitivă prin Decizia penală nr. 638/A/2015 din data de 05.05.2015 a Curţii de Apel Cluj, în condiţiile în care infracţiunea de contrabandă a fost săvârşită în cadrul termenului de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, anterior menţionate, prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior, conform cărora, în urma revocării suspendării, pedeapsa a cărei suspendare a executării a fost revocată, trebuie să fie executată alături de pedeapsa nou aplicată; astfel, s-a susţinut că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 44 alin. (2) şi art. 39 din C. pen.

De asemenea, pentru inculpaţii A. şi B., s-a susţinut că în mod nelegal instanţa a stabilit pedepse cu închisoarea, a căror aplicare a fost amânată, în condiţiile în care pedeapsa pentru infracţiunea dedusă judecăţii este închisoarea de 7 ani, fiind îndeplinită condiţia negativă (de neaplicare a amânării) prevăzută de art. 83 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce priveşte sechestrul dispus în cauză asupra autoturismului proprietatea inculpatului A., marca x s-a arătat că, în mod greşit, contrar dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanţa a ridicat sechestrul şi nu a dispus confiscarea autoturismului, deşi autoturismul a fost utilizat de inculpat la săvârşirea infracţiunii de contrabandă, pentru care a fost trimis în judecată.

Verificând hotărârea apelată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate şi a reglementărilor în materie, în virtutea dispoziţiilor art. 417 şi art. 420 alin. (8) din C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a constatat fondat în cauză apelul parchetului, în limitele şi pentru următoarele considerente.

În primul rând, s-au stabilit limitele judecării apelului declarat de către parchet, prin prisma efectelor devolutiv şi extensiv ale acestuia, reglementate de dispoziţiile art. 417, art. 419 din C. proc. pen.

În cauză, parchetul a declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, la 10 decembrie 2018, iar memoriul cu motivele de apel, înregistrat la 28.01.2019 se referă exclusiv la situaţia inculpatului C., sub aspectul laturii penale.

Pe de o parte, având în vedere efectul devolutiv al apelului, s-a constatat că, în niciun caz, nu se poate analiza în cadrul apelului parchetului şi situaţia inculpaţilor A. şi B., care nu au declarat apel şi, cu privire la care, apelul parchetului nu se referă.

Pe de altă parte, oral, în faţa instanţei, procurorul nu a suplimentat motivele de apel (aşa cum a susţinut), nu a adăugat alte motive la cele deja existente în memoriul scris, privind pe inculpatul C.; în fapt, ceea ce a învederat a fost o veritabilă declaraţie de apel, privind şi pe inculpaţii A. şi B., declaraţie tardivă la acel moment.

S-a reţinut că nici limitele efectului extensiv al apelului nu permit instanţei să analizeze cauza, prin extindere şi cu privire la cei doi inculpaţi, la care apelul parchetului nu se referă, pentru că apelul fiind în defavoarea inculpatului C. şi fiind întemeiat, aşa cum se va arăta în continuare, s-ar ajunge la agravarea situaţiei celor doi inculpaţi, care nu au declarat apel şi, cu privire la care aceştia nu ştiu că s-ar fi declarat apel de către procuror.

Aşa fiind, s-a analizat apelul procurorului declarat împotriva hotărârii anterior menţionate, privindu-l pe inculpatul C.

Fără a relua întreaga motivare a instanţei de fond, cu privire la starea de fapt, corect stabilită şi, necontestată de inculpat, s-a constatat că, în mod nelegal, s-a stabilit în sarcina inculpatului C. (ca, de altfel, şi în sarcina inculpaţilor A. şi B.) o pedeapsă cu închisoarea, pentru comiterea infracţiunii de contrabandă şi s-a amânat aplicarea pedepsei, deşi nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru această modalitate de sancţionare, respectiv nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare (art. 83 alin. (2) din C. pen.). În speţă, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de contrabandă sunt de la 2 la 7 ani închisoare (în acelaşi sens, este şi Decizia nr. 13/6 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală). Pentru aceste motive, s-a apreciat că se impune pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpatului.

Curtea de Apel Cluj a constatat că au fost greşite şi operaţiunile juridice reclamate de pluralitatea de infracţiuni reţinută în sarcina inculpatului.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza C. pen. anterior, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. anterior şi după intrarea în vigoare a C. pen.

Or, în speţă, infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă în cadrul termenului de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 49/25.02.2015 a Judecătoriei Năsăud, definitivă prin Decizia penală nr. 638/A/2015 din data de 05.05.2015 a Curţii de Apel Cluj, aşa încât, în virtutea dispoziţiilor art. 83 din C. pen. anterior, s-a reţinut că se impune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare şi dispunerea executării acesteia, alături de pedeapsa nou aplicată în cauză.

În ceea ce priveşte sechestrul dispus în cauză asupra autoturismului proprietatea inculpatului A., marca x cu numărul de identificare x, înmatriculat cu numărul x (cu o valoare estimată la 3.000 euro), sechestru dispus prin Ordonanţa procurorului din 28.09.2016 şi aplicat conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului din 29.09.2016, s-a observat că măsura a fost dispusă în vederea garantării recuperării pagubei, a plăţii cheltuielilor judiciare, precum şi a confiscării speciale.

După cum rezultă din probele dosarului, prejudiciul cauzat părţii civile a fost achitat integral, inclusiv accesoriile (ultima sumă cu acest titlu fiind achitată în apel), iar autoturismul a fost, într-adevăr, folosit pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, însă, având în vedere că acesta nu era adaptat, special, pentru astfel de operaţiuni, că valoarea estimată a acestuia - 3.000 euro - este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei (reflectată, inclusiv prin valoarea prejudiciului creat prin faptele inculpatului A. - 8435 RON, adică aproximativ 1795 euro), s-a apreciat că nu se impune confiscarea acestuia şi, deci, menţinerea sechestrului asigurător.

La termenul de dezbatere a apelurilor, s-a depus de către inculpatul A. dovada achitării şi ultimei sume datorate părţii civile - 150 RON - cu titlu de dobânzi şi penalităţi de întârziere, aferente debitului principal (chitanţă serie x nr. x din 22.03.2019 - dosar apel), aşa încât, fiind achitat integral prejudiciul, s-a constatat nefondat apelul părţii civile.

În raport de cele expuse, prin Decizia penală nr. 359/A din 02 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud împotriva Sentinţei penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud pronunţată în Dosarul nr. x/2017, care a fost desfiinţată, în parte, cu privire la inculpatul C., sub aspectul laturii penale şi, pronunţându-se o nouă hotărâre, în aceste limite:

A fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. anterior, a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 49/25.02.2015 a Judecătoriei Năsăud, definitivă la 05.05.2015 prin Decizia penală nr. 638/A/2015 a Curţii de Apel Cluj şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, pedeapsa finală fiind de 2 ani închisoare, cu executare în detenţie.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 91 - 93 în C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore, de la 31.08.2016 până în 01.09.2016.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 359/A din 02 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 10 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie, constatându-se îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 437 din C. proc. pen.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 359/A din 02 aprilie 20189 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori) face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în ultimă instanţă, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în termenul legal.

S-a reţinut că o problemă ce se impune a fi analizată încă de la acel moment procesual, întrucât constituie o condiţie de admisibilitate a căii extraordinare de atac, este cea prevăzută în art. 436 alin. (6) C. proc. pen., care exclude din sfera persoanelor care pot exercita recursul în casaţie pe acelea care nu au declarat apel sau şi l-au retras, iar decizia instanţei de apel nu a adus niciun fel de modificări hotărârii primei instanţe.

Curtea de Apel Cluj a constatat că, în privinţa inculpaţilor A. şi B., criticile parchetului nu pot fi examinate întrucât calea de atac a fost exercitată tardiv, nelegalităţile sentinţei cu privire la cei doi inculpaţi fiind invocate doar cu ocazia dezbaterilor, în condiţiile în care în motivele de apel nu există nicio referire aceştia.

Ca atare, în raport de cele statuate în apel, aparent, în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., un apel tardiv fiind un apel inexistent, iar în privinţa inculpaţilor A. şi B. hotărârea primei instanţe nu a fost desfiinţată.

Înalta Curte a reţinut, însă, că potrivit art. 417 alin. (1) din C. proc. pen. instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoanele la care se referă declaraţia de apel. Ca atare, efectul devolutiv al apelului se stabileşte în raport de declaraţia de apel şi nu de motivele de apel, depuse ulterior expirării termenului de exercitare a căii de atac.

Din examinarea actelor dosarului s-a constatat că în declaraţia de apel a Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud se face referire la toţi inculpaţii din dosar, respectiv A., B. şi C. Rezultă astfel că Parchetul a declarat apel în cauză şi în ceea ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi, împrejurare ce exclude incidenţa cazului de inadmisibilitate prevăzut de art. 436 alin. (6) din C. proc. pen.

De asemenea, s-a reţinut că cerea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., cuprinzând numele şi prenumele procurorului care a exercitat recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă, indicarea cazului de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea, motivarea acestuia şi semnătura procurorului care a exercitat calea de atac.

Astfel cum s-a arătat, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie s-a indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocându-se nelegalitatea pedepsei în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B., cu motivarea că pentru infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, nu se putea dispune amânarea aplicării pedepsei întrucât sancţiunea prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani, fiind încălcate dispoziţiile art. 83 alin. (2) teza I din C. pen.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte a apreciat că motivele invocate pot face obiectul cenzurii instanţei de casaţie, aşa încât, constatând îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu cererea.

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie este fondat.

Înainte de analiza concretă a criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, se impun anumite consideraţii teoretice asupra căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.

Eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privinţa stabilirii faptelor, fie în ceea ce priveşte aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Potrivit noului C. proc. pen., recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de "recurs în casaţie" - Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secţiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din C. proc. pen., pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Spre deosebire de recursul reglementat de C. proc. pen. din 1968, care era o cale ordinară de atac, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, al cărei scop este, astfel cum s-a arătat anterior, de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 din C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

În cererea scrisă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a precizat că recursul în casaţie îi vizează strict pe inculpaţii A. şi B.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susţinut că instanţa a stabilit, cu încălcarea art. 83 alin. (2) teza I din C. pen., pedepse cu închisoarea în sarcina inculpaţilor A. şi B., dispunând contrar dispoziţiilor imperative ale art. 83 alin. (2) teza I din C. pen., amânarea aplicării pedepselor stabilite în sarcina celor doi inculpaţi, în condiţiile în care în sarcina acestora s-a reţinut infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 7 ani.

Parchetul a precizat că, în motivarea deciziei, Curtea de Apel Cluj a reţinut că memoriul cuprinzând motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, înregistrat la 28.01.2019, se referă exclusiv la situaţia inculpatului C., sub aspectul laturii penale. În continuare, Curtea de Apel Cluj a apreciat că, pe de o parte, având în vedere efectul devolutiv al apelului, nu poate analiza în cadrul apelului parchetului şi situaţia inculpaţilor A. şi B., care nu au declarat apel şi cu privire la care apelul parchetului nu se referă. Pe de altă parte, Curtea de Apel Cluj a reţinut că în faţa instanţei procurorul nu a suplimentat motivele de apel (aşa cum a susţinut), nu a adăugat alte motive la cele deja existente în memoriul scris, privind pe inculpatul C., ci procurorul de şedinţă a formulat oral o veritabilă declaraţie de apel, privind şi pe inculpaţii A. şi B., declaraţie tardivă la acel moment.

În motivele de recurs s-a menţionat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud a declarat apel cu privire la toţi inculpaţii din dosar, respectiv A., B. şi C., astfel cum rezultă în mod evident din declaraţia de apel. Acest aspect a fost învederat şi instanţei de control judiciar de către procurorul de şedinţă la termenul din 01.04.2019, când au avut loc dezbaterile asupra apelului.

S-a menţionat că, faţă de împrejurarea că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud a fost declarat cu privire la toţi inculpaţii din dosar, Curtea de Apel Cluj ar fi trebuit să se pronunţe şi asupra motivelor de apel formulate oral de procurorul de şedinţă la termenul din 01.04.2019, neputându-se invoca tardivitatea apelului în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B., aşa cum, în mod greşit, a procedat instanţa de control judiciar.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a arătat că, întrucât instanţa de fond a stabilit, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 83 alin. (2) teza I din C. pen., pedepse cu închisoarea în sarcina inculpaţilor A. şi B., în loc să îi condamne la pedeapsa închisorii, dispunând, cu încălcarea aceloraşi dispoziţii imperative, amânarea aplicării pedepsei, în loc să suspende sub supraveghere executarea pedepsei, Curtea de Apel Cluj ar fi trebuit să admită apelul parchetului şi în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B. În condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, este de 7 ani, nu se putea dispune în mod legal amânarea aplicării pedepsei, raportat la prevederile art. 83 alin. (2) teza I din C. pen.

S-a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi, în urma rejudecării cauzei, casarea parţială a Deciziei nr. 359/2019 a Curţii de Apel Cluj şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare, precum şi a inculpatei B. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, iar ca modalitate de individualizare judiciară suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor, conform art. 91 din C. pen. cu menţinerea celorlalte dispoziţii date de instanţa de apel.

Înalta Curte reţine că, prin încheierea de admitere în principiu a recursului în casaţie, verificându-se dacă este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., s-a stabilit deja, cu titlu definitiv, că Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud a declarat apel şi cu privire la inculpaţii A. şi B.

În continuare, instanţa reţine că prin Sentinţa penală nr. 339 în 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, printre altele, în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu reţinerea art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 76 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare în sarcina inculpatei B., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin Decizia penală nr. 359/A din 02 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, printre altele, a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud împotriva Sentinţei penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud pronunţată în Dosarul nr. x/2017, care a fost desfiinţată, în parte, cu privire la inculpatul C., sub aspectul laturii penale şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

Potrivit dispoziţiilor art. 270 din Legea nr. 86/2006, "(1) Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia."

Conform dispoziţiilor art. 83 alin. (2) din C. pen. "(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor."

În jurisprudenţa instanţei supreme, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a stabilit că el vizează nu doar erorile care se produc urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unei durate a pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 554/2016). Cazul de casare menţionat constituie temei pentru cenzurarea legalităţii hotărârii definitive şi sub aspectul conformităţii acesteia cu dispoziţiile relative la regimul sancţionator în ansamblul său, inclusiv sub aspectul executării pedepsei principale şi al aplicării/executării pedepselor complementare sau accesorii (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 543/2015).

Problematica legalităţii unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancţiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depăşirea exigenţelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancţionator plasează aceste regim şi, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor şi justifică intervenţia instanţei în calea extraordinară de atac.

În consecinţă, încălcarea exigenţelor normative relative la individualizarea executării pedepselor, sub aspectul condiţiilor în care se poate dispune o anumită modalitate de executare a sancţiunii, al regimului juridic aplicabil acelei forme de executare sau, după caz, al măsurilor şi obligaţiilor impuse inculpatului pe durata executării, constituie un aspect de nelegalitate cenzurabil prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut analizat (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 441/2018).

În speţă, s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A. şi pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare în sarcina inculpatei B. pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi, în baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Înalta Curte constată că, deşi dispoziţiile art. 83 alin. (2) din C. pen. prevăd că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare, Curtea de Apel Cluj a amânat aplicarea pedepsei închisorii stabilită în sarcina inculpaţilor A. şi B. pe un termen de supraveghere de 2 ani, cu toate că pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare.

Prin urmare, dispunând amânarea aplicării pedepsei în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B., cu toate că pentru infracţiunea săvârşită de aceştia pedeapsa prevăzută de lege este de 7 ani sau mai mare, Curtea de Apel Cluj a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu încălcarea dispoziţiilor art. 83 alin. (2) din C. pen., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Nelegalitatea constatată nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepselor şi modul de executare a acestora, nefiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., ci cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen.

În aceste limite, cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud cu privire la inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud pronunţată în Dosarul nr. x/2017, fără ca în rejudecare să mai poată fi invocate şi examinate alte chestiuni decât cele referitoare la stabilirea pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B.

Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 359/A din 02 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, va casa, în parte, decizia penală recurată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Cluj pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud cu privire la inculpaţii A. şi B.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Se va dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia sus-menţionată, cu privire la inculpaţii A. şi B.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii A. şi B., în cuantum de câte 627 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 359/A din 02 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Cluj pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud cu privire la inculpaţii A. şi B.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud pronunţată în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia sus-menţionată, cu privire la inculpaţii A. şi B.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii A. şi B., în cuantum de câte 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08 octombrie 2019.

Procesat de GGC - NN