European Arrest Warrant execution: non-mandatory refusal grounds and scope of judicial review

Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 144/F din 27 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 144/F din 27 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 mai 2019 de judecătorul din cadrul Judecătoriei de Instrucţie nr. 5 din Barcelona, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român. S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Spania, cu respectarea regulii specialităţii şi arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 27.06.2019 la 26.07.2019, inclusiv. S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării de la data de 18 iunie 2019 la 27 iunie 2019. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 8 alin. (2) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, cheltuielile constând în onorariul avocatului din oficiu pentru persoana solicitată, în cuantum de 1012 RON (Delegaţie nr. x/19.06.2019), au rămas în sarcina statului şi se plătesc conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că la data de 19.06.2019 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. x/2019, Sesizarea nr. x/2019 din data de 19.06.2019 formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Regatul Spaniei faţă de numita A. (cetăţean român) urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de fiinţe umane. Prin ordonanţa de reţinere nr. 80 din 18.06.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a procedat la reţinerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 18.06.2019, ora 19:45, până la 19.06.2019, ora 19:45, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Prin adresa emisă de Biroul SIRENE România şi transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti unde a fost înregistrată sub nr. x/2019, au fost înaintate semnalarea în Sistemul Informatic Schengen şi documentele care au stat la baza semnalării introduse de Biroul Sirene din Spania, cu privire la existenţa unui mandat european de arestare emis la data de 21.05.2019 de către autorităţile judiciare din Regatul Spaniei faţă de numita A., urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de fiinţe umane.

S-a reţinut că au fost ataşate: Ordonanţa de reţinere a persoanei solicitate nr. 80/2019 din 18.06.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procesul-verbal din data de 18.06.2019 de înregistrare a solicitării autorităţile judiciare solicitante, procesul-verbal de depistare, formularele A, B - G şi I cu informaţii generale despre persoana solicitată în limba engleză şi tradus în limba română, copie de pe cazierul judiciar al persoanei solicitate, procesul-verbal de verificare a persoanei solicitate în baza de date "Evidenţa Populaţiei", procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de verificare a persoanei solicitate dacă figurează cu semnalarea în baza de date SIS valabilă, fişă de cunoaştere individuală, procesul-verbal de efectuare a verificărilor efectuate în baza de data "B.", procesul-verbal de aducere la cunoştinţă, fişa urmăritului, Adresa nr. x/SIRENE/CMO emisă de Biroul Sirene din cadrul IGPR privind introducerea în Sistemul de Informaţii Schengen a semnalării pe numele persoanei solicitate şi formularul ID - SIS cu informaţii generale semnalare.

Prin încheierea din data de 19.06.2019 s-a dispus, în baza semnalării primite, arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, de la 19.06.2019 la 03.07.2019 inclusiv şi s-a fixat termen pentru depunerea la dosar a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.

La termenul din data de 27.06.2019, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a adus la cunoştinţa persoanei solicitate regula specialităţii şi efectele acesteia, dar şi posibilitatea de a consimţi la predare, respectiv consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, a învederat că nu este de acord cu predarea, întrucât este nevinovată, precizând că bătrânul a mers în Spania de bunăvoie pentru a face rost de bani, întrucât nu avea pensie şi nici ajutor social, aspect declarat de acesta şi la poliţie. Aceasta a mai învederat că a încercat să îl ia de la spital, dar a fost refuzată, spunându-i-se că poate să plece în România şi ca va fi trimis şi el când se va face bine, însă bătrânul nu a vrut să mai vină, pentru că i s-a oferit acolo o casă şi o pensie. Totodată, aceasta a solicitat respingerea sesizării parchetului, având în vedere faptul că nu este de acord cu predarea, arătând că nu se vor administra în mod corect probele pentru a-şi demonstra nevinovăţia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din acelaşi act normativ.

Curtea a reţinut că mandatul european de arestare a fost emis de un judecător din cadrul Judecătoriei de Instrucţie nr. 5 din Barcelona la data de 21 mai 2019 şi are la bază o hotărâre de închisoare provizorie din data de 21 mai 2019.

În fapt, din cuprinsul mandatului european de arestare depus la dosarul cauzei, însoţit de traducerea în limba română, s-a reţinut că în urma cercetărilor efectuate de autorităţile spaniole au rezultat următoarele:

În luna octombrie a anului 2016, A. şi C. l-au racolat în România, în satul Colceag, pe numitul D., în vârstă de 70 de ani, care se afla în nişte condiţii dure de sănătate, pentru că suferise o îngheţare a piciorului stâng, ceea ce îl obliga să se mişte cu ajutorul unor cârje şi să trăiască din mila vecinilor săi pentru că nu avea familie, deoarece soţia sa murise şi nu avea copii. Cuplul cercetat l-a convins zicându-i că avea să cerşească în Barcelona şi că în felul acesta putea să obţină bani din plin, ducându-l în autocar până în Barcelona şi dându-i instrucţiuni în sensul că dacă poliţia avea să îl întrebe ceva la intrare în ţară trebuia să spună că venea aici ca să o viziteze pe o nepoată de-a sa.

După ce a trecut de controlul de la vamă, i-au reţinut paşaportul cu scuza că făceau asta ca să nu îl piardă. Odată ajuns în acest oraş, l-au obligat să cerşească toată ziua, lăsându-l într-un loc în care îl duceau în scaun cu rotile şi de unde exploatatorii săi îi luau în mod periodic banii pe care îi primea din cerşit, fără să îi lase nici măcar banii necesari pentru a se alimenta, depinzând de alimentele pe care i le ofereau persoanele care treceau prin acel loc în care era lăsat de către aceştia, alături de un anunţ al cărui conţinut, scris în limba spaniolă, nu era cunoscut de domnul D. pentru că acesta nu vorbea limba spaniolă şi dându-i instrucţiuni de genul "să nu te mişti de aici" sau "suntem cu ochii pe tine", "dacă vine cineva să te mişte de aici să îi spui că nu".

Condiţiile d-lui D. erau de extremă precaritate pentru că nu dispunea de cârje care să îi permită să se deplaseze, îşi făcea nevoile pe el sau târându-se până la vreun şanţ, trebuind să aştepte ca să urce din nou în scaunul cu rotile abia atunci când exploatatorii săi veneau să îl ia de acolo. De asemenea, atunci când le spunea că era obosit aceştia îi răspundeau că în Barcelona nu era timp de odihnă. După şase luni de trai în condiţiile acestea atât de dure, cangrena de la piciorul său stâng s-a agravat, persoanele cercetate ducându-l din nou în România, unde i s-a amputat jumătate din acest picior.

De-a lungul celor două luni în care a stat în România a locuit în casa cuplului format din C. şi A. în localitatea Fulga, fiind obligat să doarmă pe hol, deşi era vorba de o locuinţă cu tot confortul de care s-a bucurat numai cuplul şi care este probabil să se fi finanţat cu banii pe care dl D. îi obţinea cerşind şi care se puteau ridica la o sumă de între 300 şi 500 de euro pe zi. După două luni, în ciuda refuzului iniţial al dlui D., l-au convins din nou pe acesta să se întoarcă în Barcelona, insistând că putea să obţină bani ca să îşi renoveze casa din România, aşa că au călătorit toţi trei în Barcelona într-un autocar de la firma "E." la data de 14 iunie 2017 şi s-a repetat aceeaşi situaţie anterioară, i-au refuzat alimentele necesare, l-au obligat să cerşească toată ziua şi nu i-au oferit asistenţa medicală de care avea nevoie din cauza stării sale deteriorate de sănătate, limitându-se să îi ofere o pastilă pentru durere şi obligându-l să doarmă pe cartoane şi controlând activitatea acestuia, C. de la distanţă, iar A. preluând banii pe care aceştia îi obţinea, de mai multe ori de-a lungul zilei.

La data de 2 octombrie 2018, dl D. a suferit amputarea piciorului său stâng de deasupra genunchiului din cauza infecţiei pe care a suferit-o la acest picior.

Fapta astfel descrisă constituie infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 177 bis din C. pen. spaniol.

Curtea a constatat că fapta pentru care este cercetată persoana solicitată se regăseşte în dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind sancţionată, potrivit statului solicitant, cu pedeapsa închisorii de la cinci la opt ani, fiind menţionată printre faptele care dau loc la predare fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări. Curtea a mai constatat că pentru fapta la care se referă mandatul european de arestare persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată definitiv şi nici nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă, aspect care rezultă din copia fişei de cazier depuse la dosar.

Din cuprinsul acesteia, Curtea a reţinut că persoana solicitată are o condamnare aplicată în România la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de 2 ani, calculat de la 18.12.2018. Împrejurarea menţionată nu constituie însă un motiv de refuz pentru punerea în executare a mandatului şi nici pentru amânarea predării, nefiind vorba de o condamnare cu executare în regim de detenţie.

Instanţa a reţinut că la soluţionarea unei cereri de predare a unei persoane în baza unui mandat european de arestare nu se analizează temeinicia hotărârii instanţei străine care a dispus arestarea persoanei solicitate, ci doar condiţiile prevăzute la Capitolul III al Legii nr. 302/2004, condiţii care, în cauza de faţă sunt îndeplinite şi conduc la admiterea cererii de predare, astfel încât apărările persoanei solicitate, legate în principal de faptul că nu este vinovată de comiterea infracţiunii cercetate, nu pot conduce la refuzarea punerii în executare a mandatului de arestare.

Faţă de aceste considerente, având în vedere că potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 mai 2019 de judecătorul din cadrul Judecătoriei de Instrucţie nr. 5 din Barcelona, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român. A dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Spania, cu respectarea regulii specialităţii şi arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 27.06.2019 la 26.07.2019, inclusiv, măsura menţionată fiind necesară pentru punerea în executare a mandatului european de arestare. S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării de la data de 18 iunie 2019 la 27 iunie 2019.

Împotriva Sentinţei penale nr. 144/F din data de 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 27 iunie 2019, a formulat contestaţie persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 iulie 2019, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 11 iulie 2019.

În dezbateri, contestatoarea, prin intermediul apărătorului din oficiu, a solicitat, în esenţă, admiterea contestaţiei, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea 302/2004, nu există suficiente probe în dovedirea vinovăţiei sale, nefiind suficientă o declaraţie dată de bătrân atunci când era cuprins de emoţii puternice de frică să nu fie sancţionat penal, nu există alte probe în dovedirea vinovăţiei sale, are probleme de sănătate şi şapte copii în întreţinere.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. (2) al acelui text statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002.

Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din prezenta lege.

Aşa cum rezultă şi din cuprinsul sentinţei penale atacate, fiind analizat mandatul european de arestare, s-a reţinut îndeplinirea tuturor condiţiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare (precum art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală sau art. 98 din aceeaşi lege).

Pe de altă parte, potrivit art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

În acord cu instanţa de fond, instanţa de control judiciar reţine că mandatul european de arestare emis la data de 21.05.2019 de către autorităţile judiciare din Regatul Spaniei faţă de numita A., dosar instanţa de fond, are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 97 din legea anterior menţionată şi că nu există motive de refuz dintre cele menţionate în art. 99 din aceeaşi lege.

Înalta Curte reţine că mandatul european de arestare a fost emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 5 din Barcelona la data de 21 mai 2019, iar fapta descrisă constituie infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 177 bis din C. pen. spaniol, faptă ce se regăseşte în dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind sancţionată, potrivit statului solicitant, cu pedeapsa închisorii de la cinci la opt ani.

Totodată, din fişa de cazier a persoanei solicitate aflată la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu fost judecată definitiv şi nici nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă, având o condamnare aplicată în România la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de 2 ani, calculat de la 18.12.2018, nefiind o condamnare în regim de detenţie, pentru a fi incident un motivul de refuz pentru punerea în executare a mandatului.

Se reţine că persoana solicitată, cu ocazia ascultării sale în faţa judecătorului de la Curtea de Apel Bucureşti, nu a formulat obiecţiuni privind identitatea sa, precizând este persoana indicată în semnalare transmisă la dosarul cauzei ce i-a fost adusă la cunoştinţă şi nu este de acord să fie predată, conform declaraţiei aflată la dosar de fond.

Se constată că instanţa de fond a verificat apărările persoanei solicitate prin raportare la motivele de refuz la predare de către autoritatea judiciară română, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, apreciind, astfel, că se poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate.

Aşadar, în mod just, instanţa de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Spania.

Înalta Curte constată că motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (lipsa probelor ce privesc vinovăţia acesteia şi circumstanţele personale respectiv probleme de sănătate şi faptul că are şapte copii în întreţinere) nu se încadrează în situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi, din această perspectivă, criticile apărării nu pot fi primite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 110 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 144/F din data de 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 144/F din data de 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 iulie 2019.

Procesat de GGC - NN