Execution of European Arrest Warrant for organized human smuggling and money laundering; waiver of dual criminality for EU-listed offenses

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 110 din data de 13 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Franţa cu privire la executarea mandatului european de arestare emis în data de 12 iunie 2019, de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanţă din Lille, faţă de persoana solicitată A., de cetăţenie română în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de ajutor la intrarea, circulaţia sau şederea ilegală a unor străini în Franţa, grup infracţional organizat prev. de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3, art. 1.622-1 din Codul Străinilor, art. 132-71 din C. pen. francez, asociere la un grup infracţional în vederea comiterii de infracţiuni prev. de art. 450-1, art. 450-3, art. 450-5 din C. pen. francez şi spălarea produsului infracţiunii, în formă agravată: concursul, în grup infracţional organizat, la o operaţiune de investiţie, de disimulare sau conversiune a produsului unui delict prev. de art. 324-2, 324-1, 324-1-1, 132-71, 324-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată şi modificată prin Legea nr. 236/2017, s-a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, începând cu data 13 iunie 2019 şi până la data de 12 iulie 2019.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată şi modificată prin Legea nr. 236/2017.

În baza art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată şi modificată prin Legea nr. 236/2017, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată şi modificată prin Legea nr. 236/2017, s-a dispus predarea cetăţeanului român cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută din data de 12 iunie 2019, ora 21:15 şi până la data de 13 iunie 2019, ora 21:15.

În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată şi modificată prin Legea nr. 236/2017, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că autorităţile judiciare din Franţa au emis, la data de 12 iunie 2019, un mandat european de arestare nr. Parchet x nr. instrucţie: x, în baza mandatului de arestare naţional emis la data de 12.06.2019 al Tribunalului de Înaltă Instanţă din Lille, Franţa prin care au solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de ajutor la intrarea, circulaţia sau şederea ilegală a unor străini în Franţa, în grup infracţional organizat, prev. de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3, art. 1.622-1 din Codul Străinilor, art. 132-71 din C. pen. francez, asociere la un grup infracţional în vederea comiterii de infracţiuni, prev. de art. 450-1, art. 450-3, art. 450-5 din C. pen. francez şi spălarea produsului infracţiunii, în formă agravată: concursul, în grup infracţional organizat, la o operaţiune de investiţie, de disimulare sau conversiune a produsului unui delict, prev. de art. 324-2, 324-1, 324-1-1, 132-71, 324-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez, constând în aceea că, în perioada 2016 - 2019, a făcut parte dintr-o filieră de imigraţie ilegală, care organizează trecerea de migranţi din Franţa către Marea Britanie, şi l-a ajutat în mod direct pe şeful acestei reţele, numitul B., prin faptul că, a organizat două treceri în container prin Zeebrugge în Belgia, respectiv 5 treceri în container, facilitând trecerea în Marea Britanie a 46 de persoane clandestine, în special între ianuarie şi martie 2019, fiind plătit în acest sens de B.

S-a procedat la depistarea, identificarea şi, ulterior, audierea persoanei solicitate de către procuror.

Prin ordonanţa din data de 12.06.2019, în temeiul art. 101 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus de către procuror reţinerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 12 iunie 2019, ora 20:55 până la data de 13 iunie 2019, ora 20:55.

Procedându-se în conformitate cu dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017, la termenul de judecată din data de 13 iunie 2019, Curtea i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare, precum şi drepturile sale procesuale, respectiv dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, iar conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 i s-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate posibilitatea de a consimţi la predare către statul membru emitent, respectiv Franţa, precum şi faptul că se poate prevala de regula specialităţii.

Persoana solicitată a arătat că refuză predarea cu motivarea că legislaţia este identică în ambele ţări, România şi, respectiv, Franţa, astfel că poate fi cercetat în ţară.

În esenţă, în cuprinsul mandatului european de arestare s-a reţinut că, în perioada 2016 - 2019, persoana solicitată a făcut parte dintr-o filieră de imigraţie ilegală, care organizează trecerea de migranţi din Franţa către Marea Britanie şi l-a ajutat, în mod direct, pe şeful acestei reţele, numitul B., prin faptul că, a organizat două treceri în container prin Zeebrugge în Belgia, respectiv 5 treceri în container, facilitând trecerea în Marea Britanie a 46 de persoane clandestine, în special între ianuarie şi martie 2019, fiind plătit în acest sens de B.

Potrivit art. 87 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 care reglementează conţinutul şi condiţiile mandatului european de arestare, acesta poate fi emis şi în baza unui mandat de arestare preventivă naţional.

Curtea a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele textului de lege mai sus enunţat. A fost precizat că criticile apărării raportate la faptul că persoana solicitată a fost arestată, în lipsă, fără a fi citată nu pot fi primite, cooperarea internaţională în materie penală fiind guvernată de principiul curtoaziei internaţionale şi a reciprocităţii (art. 5 din lege).

Verificând dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 302/2004, invocate de asemenea de apărare, a constatat că acestea se referă la procedura de emitere de către autorităţile române a mandatului european de arestare şi că nu se aplică în speţa de faţă.

Totodată, s-a apreciat că, în cauză, nu există vreun motiv de refuz al executării, întrucât nu s-a identificat niciuna dintre situaţiile imperative sau facultative reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Aspectul referitor la faptul că persoana solicitată se află în executarea unei pedepse neprivative de libertate, fiind condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 1134/2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere potrivit art. 91 C. pen., s-a apreciat că nu este în măsură să conducă la o amânare a predării în sensul art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Prima instanţă a apreciat că, în virtutea art. 84 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al UE, în speţă cea română, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv cel francez, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea efectuării urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002.

De asemenea, s-a reţinut că infracţiunile de trafic de migranţi, participare la un grup criminal organizat şi spălarea produsului infracţiunii sunt incluse în lista celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi care nu implică verificarea îndeplinirii condiţiei a dublei incriminări, neintervenind nici prescripţia răspunderii penale.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 republicată şi modificată, nefiind identificate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Pentru aceste considerente, Curtea a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Franţa cu privire la executarea mandatului european de arestare emis în data de 12 iunie 2019, de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanţă din Lille, faţă de persoana solicitată A.

Împotriva acestei sentinţe penale, la data de 13.06.2019, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 20.06.2019, sub nr. x/2019.

Prin motivele susţinute oral şi cele formulate în scris, în esenţă, s-a solicitat admiterea contestaţiei formulate, respingerea cererii formulate de autorităţile judiciare din Franţa cu privire la executarea mandatului european de arestare şi revocarea măsurii arestării preventive în vederea predării persoanei solicitate ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu controlul judiciar.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Mandatul european de arestare constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră în scopul urmăririi penale sau executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă privative de libertate.

În cauză, arestarea şi predarea persoanei solicitate A. se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de Tribunalul de Înaltă Instanţă din Lille la data de 12.06.2019, în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de ajutor la intrarea, circulaţia sau şederea ilegală a unor străini în Franţa, în grup infracţional organizat prev. de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3, art. 1.622-1 din Codul Străinilor, art. 132-71 din C. pen. francez, asociere la un grup infracţional în vederea comiterii de infracţiuni prev. de art. 450-1, art. 450-3, art. 450-5 din C. pen. francez şi spălarea produsului infracţiunii, în formă agravată: concursul, în grup infracţional organizat, la o operaţiune de investiţie, de disimulare sau conversiune a produsului unui delict prev. de art. 324-2, 324-1, 324-1-1, 132-71, 324-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez.

În fapt, în esenţă, s-a reţinut că, în perioada 2016-2019, a făcut parte dintr-o filieră de imigraţie ilegală, care organizează trecerea de migranţi din Franţa către Marea Britanie, şi l-a ajutat, în mod direct, pe şeful acestei reţele, numitul B., prin faptul că, a organizat două treceri în container prin Zeebrugge în Belgia, respectiv 5 treceri în container, facilitând trecerea în Marea Britanie a 46 de persoane clandestine, în special între ianuarie şi martie 2019, fiind plătit în acest sens de B.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că sunt respectate dispoziţiile art. 87 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 care reglementează conţinutul şi forma mandatului european de arestare şi unde se prevede că fiind transmis spre executare autorităţilor române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză şi franceză, acesta se regăseşte la filele x.

În ceea ce priveşte executarea de către autorităţile române a mandatului european de arestare, se constată că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate se regăsesc printre faptele care dau loc la predare dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, situaţie în care nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări. În cauza de faţă, durata maximă a pedepsei care poate fi aplicată pentru infracţiunile presupus săvârşite este de 10 ani închisoare, conform informaţiilor comunicate de statul emitent.

Astfel, infracţiunile de trafic de migranţi, participare la un grup criminal organizat şi spălarea produsului infracţiunii pentru care se solicită predarea în vederea efectuării urmăririi penale sunt incluse în lista celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată pentru care condiţia dublei incriminări nu se mai examinează. În plus, raportat la perioada cercetată, 2016 - 2019, nu poate fi pusă în discuţie nici intervenirea unei cauze care înlătură răspunderea penală, cu referire la prescripţia răspunderii penale.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispoziţiile legale sus-menţionate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu este aplicabilă niciuna dintre situaţiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din actele aflate la dosarul cauzei, se observă că prin Sentinţa penală nr. 1134 din 12.04.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 380/A din 03.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. în temeiul art. 91 şi art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, urmând ca inculpatul să se supună mai multor măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere.

Motivul invocat de contestator referitor la condamnarea sa, în România, la pedeapsa închisorii prin Decizia penală nr. 380/A din 03.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin care nu se circumscrie niciunui caz de refuz facultativ al predării persoanei solicitate, întrucât persoana vizată prin mandatul european de arestare nu este şi nu a fost supusă unei proceduri penale în România, pentru aceeaşi faptă care a motivat emiterea mandatului european de arestare, de către autoritatea judiciară din Franţa.

Obligaţiile aferente suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate de instanţa română, pentru altă faptă, la care a fost obligat prin hotărârea definitivă de condamnare, ca şi aspectele vizând viaţa familială nu se încadrează vreunuia dintre motivele de refuz la predare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Referitor la cererea contestatorului privind luarea unei măsuri preventive mai puţin severe (arest la domiciliu, control judiciar), Înalta Curte consideră că este neîntemeiată în raport de obiectul cauzei şi împrejurarea că prin măsura arestării se asigură predarea şi prezenţa persoanei solicitate în faţa autorităţilor judiciare străine.

În cauză, contestatorul a fost solicitat pentru efectuarea urmăririi penale instrumentate de autorităţile judiciare franceze.

Mandatul european de arestare, fiind o decizie judiciară prin care statul emitent solicită arestarea şi predarea de către un alt stat a unei persoane, în cauză, în mod legal, s-a dispus arestarea, prin sentinţa contestată, în conformitate cu art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, pe termenul maxim de 30 de zile, urmând ca predarea contestatorului să se realizeze în conformitate cu dispoziţiile legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 110 din data de 13 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 110 din data de 13 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN