Reclassification of drug cultivation from trafficking to personal consumption and compliance of the new sentence with the non reformatio in pejus principle.

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 246 din 30 august 2017 a Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracţiunilor de:

- trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000 raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani 8 luni închisoare şi interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că aceste infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului de infracţiuni şi în baza art. 39 lit. b) C. pen., dispune contopirea lor, astfel că acest inculpat va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani 8 luni închisoare şi interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., la care se adaugă o treime din pedeapsa de 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani şi 10 luni închisoare şi interzicerea, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de patru ani, potrivit art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacele lor de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 96 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, acest inculpat va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 80 zile în cadrul Primăriei mun. Cluj-Napoca sau a Tribunalului Cluj.

Potrivit art. 72 C. pen. din pedeapsa rezultantă s-a scăzut reţinerea de 24 h din data de 11.10.2016 şi perioada arestului la domiciliu începând cu data de 12.10.2016 până la 16.08.2017.

În temeiul art. 242 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar dispuse asupra inculpatului la data de 16.08.2017.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantităţii totale de 1,92 kg de fragmente şi plante cannabis rămase în urma analizelor chimice de laborator care au fost ambalate şi sigilate cu sigiliile MAI 18810 şi 18808, predate organelor de cercetare penală.

În temeiul art. 112 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a următoarelor bunuri, folosite sau destinate a fi folosite pentru comiterea faptei: un grinder, cu urme de tetrahidrocannabinol; un rucsac; sfori de culoare galbenă şi albastră; 3 ustensile de tăiat, respectiv 2 foarfece de tuns via şi 2 cutere sub formă de briceag.

În temeiul art. 275 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 5.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul din 03.11.2016 emis în Dosarul nr. x/2016 al Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Cluj a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în cursul anului 2016, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fără a se putea stabili cu exactitate data, acest inculpat a cultivat plante de cannabis în zona pădurii Făgeţel, jud. Cluj, plante care cântăreau în stare verde cantitatea de 4,96 kg, iar în stare uscată cantitatea de 1,84 kg, pe care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, precum şi faptul că în cursul anului 2016, fără a se putea stabili cu exactitate data, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut fără drept pentru propriul cannabis, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000.

Prezent în instanţă, acest inculpat a solicitat a se ţine seama de faptul că el doreşte să fie judecat în procedura simplificată pentru a beneficia de reducerea cu o treime a cuantumului pedepselor. Verificând această solicitare a inculpatului, instanţa a încuviinţat-o, procedând în consecinţă.

Astfel, situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: adresa din 18.05.2016 emisă de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj-Napoca; referat cu propunere de declinare a competenţei din 18.05.2016; proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 17.05.2016 şi planşe foto; ordonanţa de delegare din 23.05.2016; ordonanţa din 23.05.2016 de începerea urmăririi penale "in rem" ordonanţa din 10.10.2016 de extindere a urmăririi penale "in rem" referat din data de 08.09.2016 privind încuviinţarea măsurii de supraveghere tehnică;

Încheierea penală nr. 233/C/P/2016 din 08.09.2016 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Cluj, secţia penală; Mandatul de supraveghere tehnică nr. 386/UP/08.09.2016; ordonanţa din data de 09.09.2016 de punere în executare a măsurii de supraveghere tehnică; ordonanţa de delegare din data de 10.10.2016; proces-verbal din data de 24.10.2016 privind consemnarea rezultatelor supravegherii tehnică şi planşe foto; ordonanţa din 18.10.2016 privind amânarea informării persoanei supravegheate; ordonanţa de delegare din data de 03.10.2016; proces-verbal de depistare din data de 07.10.2016 întocmit de Direcţia Generală Anticorupţie - Direcţia Anchete - Biroul 3; ordonanţa din data de 07.10.2016 privind efectuarea unei cercetări la faţa locului; ordonanţa de delegare din data de 07.10.2016; proces-verbal de constatare din data de 07.10.2016; adresa din 09.10.2016 emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj - Serviciul Criminalistic, planşe foto şi CD; ordonanţa din data de 10.10.2016 privind efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice; ordonanţă de delegare predare substanţă din data de 10.10.2016;

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 26.10.2016; ordonanţa din data de 07.10.2016 de predare substanţă şi delegare; proces-verbal de constatare din data de 07.10.2016; ordonanţa din data de 10.10.2016 privind efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice; ordonanţă de delegare predare substanţă din data de 10.10.2016; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 145734 din data de 24.10.2016; proces-verbal din data de 07.10.2016 privind prezentarea apărătorului ales la audieri; proces-verbal de constatare din data de 07.10.2016; ordonanţă de delegare din 28.10.2016; proces-verbal de constatare din 28.10.2016; declaraţia martorei B.; ordonanţa din 10.10.2016 de începerea urmăririi penale "in personam" ordonanţa din 11.10.2016 privind introducerea în cauză a unui interpret; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii din data de 10.10.2016 privind pe A.; declaraţia dată în calitate de suspect la 11.10.2016 de către A.; copie carte de identitate a lui A.;

împuternicire avocaţială; ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din 11.10.2016; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a inculpării din 11.10.2016 privind pe A.; declaraţia dată în calitate de inculpat la data de 11.10.2016 de către A.; ordonanţa de reţinere din 11.10.2016 privind pe A. şi adresa; proces-verbal din 11.10.2016 privind aducerea la cunoştinţă a drepturilor privind măsura reţinerii inculpatului A.; adresa din 11.10.2016 emisă de Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă Cluj şi nota privind constatarea mărcilor traumatice; fişa de cazier a inculpatului A.; date privind S.C.

C. S.R.L.; referat cu propunere de luare a măsurii arestării preventive din data de 11.10.2016 privind pe A.; încheierea penală nr. 446/C/P/2016 din 12.10.2016 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Cluj, secţia penală; cerere din data de 11.10.2016 formulată de inculpat prin apărătorul său ales; ordonanţa din 17.10.2016 privind admiterea cererii de consultare a dosarului şi adresa; proces-verbal din 21.10.2016 privind studierea dosarului de către apărătorul ales al inculpatului; cerere din 28.10.2016 formulată de inculpat prin apărătorul său ales; ordonanţa din 01.11.2016 privind respingerea cererii în probaţiune şi adresa; ordonanţa din 17.10.2016 privind evaluarea inculpatului A. de către Centrul de Prevenire, Evaluare, Consiliere Antidrog Cluj-Napoca; adresa din 01.11.2016 emisă de Centrul de Prevenire, Evaluare, Consiliere Antidrog Cluj-Napoca şi solicitare evaluare.

S-a reţinut că fapta inculpatului A. care, în cursul anului 2016, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fără a se putea stabili cu exactitate data, a cultivat plante de cannabis în zona pădurii Făgeţel, jud. Cluj, plante care cântăreau în stare verde cantitatea de 4,96 kg, iar în stare uscată cantitatea de 1,84 kg, pe care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000 şi în legătură cu care a efectuat orice fel de alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A., care în cursul anului 2016, fără a se putea stabili cu exactitate data, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut fără drept pentru propriul cannabis, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Deoarece faptele au fost comise înainte de a interveni o hotărâre de condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, în cauză îşi găsesc incidenţa prevederilor art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracţiuni.

Apărătorul ales al inculpatului A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în forma cultivării şi deţinerii de droguri de risc, pentru consum propriu. A solicitat acest lucru deoarece inculpatul a recunoscut starea de fapt, în sensul cultivării plantelor şi cantitatea acestora, fiind contestată doar încadrarea juridică dată faptelor de către procuror, iar probele administrate în cauză dovedesc exclusiv încadrarea juridică a faptelor în dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Instanţa nu a dat curs acestei solicitări de schimbare a încadrării juridice datorită următoarelor aspecte:

- locaţia unde au fost cultivate plantele de cannabis este o locaţie ferită, greu accesibilă, cu vegetaţie deasă, fiind la o distantă de aproximativ 25 de metri de drumul forestier; astfel încât era dificil de găsit în mod întâmplător, de o persoană care nu a mai fost în acea zonă. Acest aspect indică faptul că inculpatul cunoştea foarte bine zona;

- inculpatul a fost filmat în baza mandatului de supraveghere de mai multe ori în zona plantaţiei, singur sau împreună cu alte persoane. Este adevărat că filmările din datele de 29.09.2016 şi 03.10.2016, nu sunt suficient de clare pentru a putea fi desluşită figura persoanei care a intrat în zona plantaţiei; însă acestea sunt mijloace de probă indirecte care vor trebui coroborate cu alte probe administrate în cauză, relevant fiind faptul că inculpatul a admis că a fost şi anterior în zona plantaţiei, indicând cu certitudine chiar data de 03.10.2016, când a cules una dintre plantele de cannabis, ale cărei resturi le-a şi predat lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Cluj.

- din consemnarea rezultatului măsurii de supraveghere tehnică a reieşit împrejurarea că inculpatul a frecventat zona culturii de cannabis, doar la ore la care să fie surprins în locaţia amintită era dificil, întrucât inculpatul s-a deplasat la plantaţia de cannabis, fie dimineaţa, fie seara după lăsarea întunericului, când riscul de a fi depistat era mic;

- din consemnarea rezultatului măsurii de supraveghere tehnică, s-a desprins şi faptul că la data de 29.09.2016, în zona plantaţiei au fost observate trei persoane, a căror figură nu poate fi identificată, persoane care însă vorbeau în limba engleză. Acest aspect este relevant deoarece inculpatul cu ocazia audierii sale de către procuror, a declarat în prezenţa apărătorului ales că, deşi este cetăţean belgian, nu cunoaşte foarte bine limba franceză, însă înţelege limba română şi vorbeşte la un nivel avansat limba engleză;

- cu ocazia cercetării locului faptei s-a descoperit că plantele de cannabis au fost legate cu mai multe sfori de culoare albă şi galbenă. Cu ocazia depistării inculpatului, asupra acestuia au fost descoperite sfori de acelaşi fel ca şi cele utilizate la legarea plantelor de cannabis. În legătură cu acest aspect inculpatul nu a făcut nici o declaraţie. Acest aspect este relevant întrucât sforile descoperite atât la plantaţie, cât şi asupra inculpatului sunt identice, fapt care dovedeşte o dată în plus, legătura sa directă cu cultura de cannabis, împrejurarea că s-a ocupat efectiv de întreţinerea culturii, precum şi că nu se afla în zonă doar pentru a-şi culege cannabisul necesar confecţionării unui joint;

- la momentul depistării inculpatul a susţinut în faţa lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Cluj că a venit în România pentru a scăpa de dependenţa de droguri;

- în urma verificărilor efectuate s-a stabilit faptul că, inculpatul locuieşte de mai mult timp într-o rulotă amplasată pe un teren care îi aparţine, situat pe raza comunei Ciurila la o distanţă apropiată de zona unde a cultivat plantele de cannabis.

Analizând probele de la dosar, a rezultat că în sarcina inculpatului A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Din probatoriul de la dosar, a fost dovedită infracţiunea de trafic de droguri de risc, respectiv latura obiectivă a acesteia sub forma cultivării în vederea comercializării şi efectuării oricăror altor operaţiuni privind circulaţia drogurilor. Astfel, probele de la dosar au dovedit, dincolo de orice îndoială, faptul că inculpatul este cel care a cultivat plantele de cannabis, după care s-a ocupat de întreţinerea şi îngrijirea acestora, fapte care reprezintă orice fel de alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor. Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, întrucât potrivit practicii judiciare, o cantitate de 1,84 kg. de cannabis, nu poate fi considerată o cantitate rezonabilă pentru propriul consum. Mai mult, practica judiciară a statuat faptul că o cultură de cannabis pentru care cultivatorul depune diligenţe speciale pentru a obţine o cantitate importantă de droguri, nu va putea fi apreciată ca fiind realizată pentru propriul consum. În speţă, inculpatul a descoperit zona izolată, şi-a luat măsuri pentru ca plantaţia de cannabis să nu fie descoperită şi a depus diligenţe pentru întreţinerea şi îngrijirea acesteia, mai ales că amplasarea culturii era într-o locaţie unde condiţiile atmosferice nu erau prielnice dezvoltării acesteia, relevant fiind faptul că plantele au fost cultivate într-un lăstăriş, unde nu este lumină solară suficientă şi din această cauză plantele de cannabis au ajuns cu greu la maturitate.

În acest sens, s-a subliniat faptul că întreaga cantitate de cannabis care a rezultat în urma cultivării plantelor, respectiv cantitatea de 1,42 kg valorează pe piaţa neagră suma de aproximativ 42.600 RON - echivalentul a aproximativ 10.000 euro, la un calcul minim de 30 RON/gram. Raportat la probatoriul analizat, a rezultat că a fost dovedită şi infracţiunea de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prin aceea că inculpatul a predat de bunăvoie organelor de poliţie judiciară cannabisul pe care îl deţinea în rulota unde locuia, precum şi grinderul folosit la mărunţirea acestuia.

Pentru aceste motive, instanţa l-a condamnat pe inculpatul A., pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000 raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani 8 luni închisoare şi interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare, sancţiuni care sunt în măsură să contribuie la constrângerea şi reeducarea sa, cu respectarea cerinţelor art. 74 C. pen. Cu referire la prevederile art. 74 C. pen., instanţa a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei finale ar trebuie să fie suspendarea sub supraveghere potrivit art. 91 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A., solicitând, în principal, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. într-o singura infracţiune de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în forma cultivării şi deţinerii de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, având în vedere că cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsa, în mod greşit, în condiţiile în care starea de fapt a fost recunoscuta integral, în sensul cultivării plantelor şi cantitatea acestora, aspectele reţinute de judecătorul fondului (cultivarea într-o zonă îndepărtata, greu accesibilă şi prezenţa a trei persoane neidentificate la cultura care vorbeau engleza dar între care nu a fost identificat inculpatul) nefiind suficiente pentru dovedirea infracţiunii de trafic de droguri de risc întrucât probele administrate dovedesc exclusiv încadrarea juridica a faptelor în dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, judecătorul fiind obligat să aplice legea în mod corect şi doar în baza probelor administrate în cauză, nu în baza unor criterii prestabilite în alte cauze penale potenţial similare; doar în aceasta situaţie inculpatul beneficiază de dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar aplicarea prin analogie a anumitor aspecte stabilite de practica judiciară poate fi făcută doar cu ocazia dispunerii măsurilor preventive.

Cultivarea drogurilor de risc constituie latura obiectivă a infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 numai în cazul în care este urmată de alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor, dovedite prin probe şi nu prin aplicarea de analogii ori reţinerea unei probe nerelevante (înregistrarea video în care apar 3 persoane neidentificate care vorbesc limba engleză), susţinându-se, totodată, că din nicio probă administrată în cauză nu rezulta faptul că ar fi intenţionat să întreprindă operaţiuni de punere în vânzare, oferire către terţe persoane, vânzare, distribuire ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, nici măcar în forma tentativei.

S-a mai arătat că plantele au fost cultivate pentru consum propriu, inculpatul neavând motive financiare de a trafica substanţe interzise, fiind sprijinit financiar de către tatăl său, lunar, cu suma de 800 euro, potrivit referatului de evaluare psiho-socială, familia având o stare materiala foarte bună, putându-i oferi orice sume de bani necesare, iar cantitatea de 1,84 kg nu este una mare, care să nu poată fi consumată de o persoană, într-un termen rezonabil, în cazul unui consum de 5 g/zi, cantitatea de 1800 g este consumată în 360 zile, această cantitate fiind suficientă de la o recoltă la alta. Astfel, după cum rezultă chiar din referatul de evaluare psiho-socială, în Belgia este legală deţinerea a 3 g de cannabis pentru consum propriu.

S-a mai solicitat, în baza art. 396 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., amânarea aplicării pedepsei stabilite înspre minimul special prevăzut de lege şi redus ca urmare a aplicării art. 375 alin. (1) C. proc. pen., fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 - 90 C. pen. întrucât potrivit concluziilor referatului de evaluare psiho-socială, riscul de comitere a unor noi infracţiuni este scăzut, inculpatul fiind la prima confruntare cu legea penală.

În subsidiar, în cazul respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice, în baza art. 396 alin. (2) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a solicitat stabilirea unei pedepse înspre minimul special prevăzut de lege şi redus ca urmare a aplicării art. 375 alin. (1) C. proc. pen., suspendarea sub supraveghere a pedepsei cu stabilirea unui termen de supraveghere de 2 ani şi obligaţia de-a presta o muncă în folosul comunităţii pe perioada minimă prevăzută de lege (60 zile), având în vedere că este cetăţean belgian, iar supravegherea pe o perioadă mai mare poate crea dificultăţi în deplasarea spre ţara de origine.

Prin Decizia penală nr. 1383/A din 30 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 246 din 30 august 2017 a Tribunalului Cluj, care a fost desfiinţată în parte, cu privire la greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor, la condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, la aplicarea pedepsei complementare, la efectuarea operaţiunii de contopire şi la cuantumul pedepsei principale aplicate acestuia şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracţiunea de trafic de droguri de risc (cultivare în vederea comercializării), prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu reţinerea art. 35 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de cultivare de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cultivare de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost înlăturată dispoziţiile instanţei de fond privind aplicarea pe o durată de 3 ani a pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi efectuarea operaţiunii de contopire prevăzută de art. 38 alin. (1) C. pen. şi de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei apelate cu privire la individualizarea executării pedepsei închisorii, respectiv suspendarea sub supraveghere, la computarea duratei măsurilor preventive a reţinerii şi a arestului la domiciliu, la confiscarea specială şi la cheltuielile de judecată.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. s-a stabilit onorariu parţial în cuantum de 100 RON pentru apărătorul desemnat din oficiu şi suma de 13,89 RON pentru interpretul desemnat din oficiu, care se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului au rămas în sarcina statului.

Analizând sentinţa penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, Curtea a reţinut că inculpatul este cetăţean belgian şi s-a mutat în România în urmă cu trei ani, că, din procesul-verbal de întocmit cu ocazia ridicării de la locuinţa inculpatului a unor bunuri, cu acordul său, şi din declaraţiile sale, rezultă că este consumator de droguri de risc, respectiv canabis, iar, după mutarea în România a avut o relaţie de prietenie cu numita D., timp în care a achiziţionat un teren în zona comunei Ciurila. După despărţirea de numita D. inculpatul a locuit singur într-o rulotă aşezată pe terenul achiziţionat în zona comunei Ciurila. În cursul anului 2016, inculpatul a plantat opt plante de canabis (procesul-verbal de cercetare la faţa locului unde sunt identificate şase plante), plante pe care le-a vizitat de mai multe ori şi le-a îngrijit, împrejurări care rezultă din procesele-verbale de supraveghere a zonei, după care, la data de 7 octombrie 2016, a revenit la locul unde erau plantele, având asupra sa un rucsac, moment în care a fost prins de organele de poliţie, împrejurare ce rezultă din procesul-verbal de supraveghere a zonei, de identificarea a inculpatului şi de constatare a faptei. Aceste împrejurări conduc la concluzia necesară că inculpatul a cultivat plante de canabis în scopul recoltării.

Din probele administrate a rezultat că plantele cultivate de către inculpat, cele ajunse la maturitate, ar fi cântărit în stare uscată 1,42 de kg. Acuzarea a arătat că o astfel de cantitate este destinată traficului de droguri. În baza acestor probe, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept şi deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul a declarat că recunoaşte învinuirea şi a solicitat soluţionarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor într-o singură infracţiune de cultivare şi deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Curtea a arătat că deşi cele două infracţiuni prevăd modalităţi de săvârşire aparent identice, în mod cert ele nu se suprapun întrucât, în cazul art. 4 din Legea nr. 143/2000, toate acţiunile sunt săvârşite în scopul exclusiv al consumului propriu de droguri, fără drept, fiind depistate la data de 7 octombrie 2016, astfel încât apărarea sa conform căreia a cultivat şi deţinut droguri de risc pentru consumul propriu, fără drept, a fost apreciată ca rezonabilă.

De cealaltă parte, acuzarea arată că o astfel de cantitate de plante de canabis în stare uscată, respectiv 1,42 de kg, a fost cultivată şi apoi deţinută în scopul traficului de droguri de risc, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Curtea a reţinut că inculpatul este consumator de droguri de risc şi s-a mutat de relativ puţin timp în România, unde, în perioada relevantă cauzei, a locuit singur. În cursul urmăririi penale nu au fost identificate elemente de fapt din care să rezulte că inculpatul ar fi avut legături cu terţe persoane cărora să se le dea, să le promită sau pentru care să fi cultivat plantele de canabis. Din procesul-verbal de redare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere a locului unde au fost plantate plantele de canabis, rezultă că la data de 2 septembrie 2016, pe timp de noapte (intervalul 20.28 - 20.58), de locul unde inculpatul a plantat firele de canabis, s-au apropiat trei persoane, rămase neidentificate. Aceasta fiind premisa factuală, Curtea a apreciat că nu se poate specula că una dintre persoane ar fi fost inculpatul sau că cele trei persoane ar fi avut cunoştinţă de plantaţia de canabis.

Prin urmare, Curtea a apreciat că singura probă în sprijinul acuzaţiei de cultivare şi deţinere de droguri de risc în condiţiile traficului de droguri de risc prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este cantitatea de plante uscate ce ar fi fost obţinută de către inculpat în urma recoltării, însă acesta reprezintă un argument bazat pe probabilitate, fără să îl excludă pe cel al inculpatului conform căruia a plantat opt plante de canabis în scopul cultivării pentru consum propriu, întrucât nu avea certitudinea viabilităţii tuturor plantelor. Mai mult, inculpatul locuia singur şi nu au fost relevate legături cu alte persoane din care să rezulte că plantele cultivate ar fi fost destinate nu numai pentru consumul propriu. Or, argumentul acuzării privind acuzaţia de trafic de droguri nu exclude, în mod rezonabil, apărarea inculpatului cu privire la cultivarea plantelor de canabis pentru consum propriu, iar acest dubiu cu privire la acuzare va profita inculpatului. S-a constatat aşadar, că faptele dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, şi recunoscute de altfel de către inculpat, sunt cele de cultivare a opt plante de canabis, în mod clandestin, pentru consum propriu şi de deţinere de canabis pentru consum propriu.

Curtea a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este întemeiată, astfel încât a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de droguri de risc (cultivare în vederea comercializării), prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu reţinerea art. 35 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de cultivare de droguri de risc fără drept şi deţinere de droguri de risc fără drept, ambele pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului raportat la noua încadrare juridică, Curtea a reţinut pericolul social al faptei prin amploarea infracţională şi prin determinarea inculpatului de a continua cu tenacitate consumul drogurilor de risc, astfel încât a stabilit o sancţiune de 1 an şi 2 luni închisoare.

Referitor la individualizarea executării pedepsei, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile privind aplicarea art. 83 şi următoarele C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, întrucât modul şi mijloacele folosite pentru a-şi asigura stocuri mari de droguri de risc, sunt incompatibile cu concluzia că inculpatul ar dispune de posibilităţi reale de îndreptare a comportamentului infracţional. Prin urmare, chiar şi în lumina noii încadrări juridice, s-a apreciat că se impune aplicarea pedepsei care este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioada stabilită de 3 ani, menţinând toate obligaţiile şi măsurile impuse de instanţa de fond. Având în vedere noua încadrare juridică dată faptelor, Curtea a apreciat că pedepsele accesorii şi complementare apar ca fiind excesive, astfel încât s-a dispus înlăturarea lor.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie condamnatul A., prin avocat E. (cu împuternicire avocaţială), la data de 23.01.2018.

Invocând în dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a arătat că instanţa de apel i-a aplicat pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, ca urmare a admiterii propriei sale căi de atac, cu încălcarea dispoziţiilor art. 418 C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în forma cultivării şi deţinerii drogurilor pentru consum propriu), în condiţiile în care, în fond, sancţiunea stabilită pentru aceeaşi faptă a fost de 6 luni închisoare.

În consecinţă, condamnatul a solicitat, în principal, în baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să-i fie stabilită de instanţa supremă o pedeapsă egală cu cea aplicată de judecătorul fondului, adică de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar, în subsidiar, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj, în vederea individualizării unei sancţiuni cu respectarea dispoziţiilor art. 418 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea din data de 12 aprilie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1383/A din 30 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ca atare, raportat la aceste dispoziţii legale, la criticile invocate de recurentul A. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în legătură cu majorarea pedepsei în propria sa cale de atac, se reţine că hotărârile definitive pot fi casate dacă pedepsele au fost aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, nefiind permisă cenzurarea acestora sub aspectul reaprecierii tratamentului sancţionator potrivit criteriilor de individualizare prevăzute de C. pen.

Aşadar, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere sancţiunile stabilite în afara limitelor de pedeapsă prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă s-a constatat de instanţele ordinare.

Astfel, se constată că instanţa de apel schimbând încadrarea juridică a faptelor imputate recurentului A. dintr-o infracţiune de trafic de droguri de risc în formă continuată şi o infracţiune de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, în formă continuată, într-o infracţiune de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, în formă continuată, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe acesta întrucât fiind consumator de droguri, a cultivat opt plante de canabis, iar la data de 07 octombrie 2016 a fost depistat prezentând urme de canabis şi deţinând ustensile destinate porţionării şi cântăririi acestui drog de risc.

Ca atare, schimbând încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată condamnatul, instanţa de control judiciar a reţinut că în conţinutul constitutiv al infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu intră şi cultivarea plantelor de canabis, acte materiale calificate de procuror ca fapte de trafic de droguri de risc, motiv pentru care, în mod corect, s-a stabilit o nouă pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în raport cu toate actele materiale care realizează elementele de tipicitate ale acesteia.

În acest context, recurentul A. a fost condamnat, în apel, la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cultivare de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., tratamentul sancţionator aplicat acestuia fiind într-un cuantum inferior celui stabilit de prima instanţă, care l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare (2 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000).

Ca atare, chiar dacă pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare stabilită de instanţa de control judiciar pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este mai mare decât cea aplicată de judecătorul fondului, condamnatului nu i s-a agravat situaţia în propria cale de atac, întrucât tratamentul sancţionator a fost reindividualizat în raport cu toate actele materiale ce intră în conţinutul constitutiv al faptei de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, aspect ce constituie tocmai expresia unei corecte aplicări în cauză a principiului non reformatio in pejus şi a deplinei respectări a principiului legalităţii pedepsei.

Astfel, cuantumul acestei pedepse, de 1 an şi 2 luni închisoare, se încadrează în limitele stabilite de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., sancţionată cu închisoarea de la 2 luni la 1 an şi 4 luni sau amendă (prin reducerea limitelor de pedeapsă - de la 3 luni la 2 ani - prevăzute pentru infracţiune, ca urmare a aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prin urmare, restrângerea numărului infracţiunilor pedepsibile de la două infracţiuni continuate comise în concurs, la o singură infracţiune continuată, prin includerea în conţinutul acesteia din urmă a mai multor acte materiale, nu putea conduce la stabilirea unei pedepse inferioare celei stabilite în fond pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ci la reindividualizarea tratamentului sancţionator în raport cu întreaga activitate infracţională, fără ca aceasta să depăşească cuantumul pedepsei rezultante stabilite de prima instanţă. Numai într-o asemenea situaţie s-ar fi putut constata încălcarea neagravării situaţiei în propria cale de atac, reflectată în aplicarea unei pedepse nelegale.

În consecinţă, criticile formulate de apărare sunt neîntemeiate, pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată recurentului în apel fiind în limitele impuse de exigenţele principiului non reformatio in pejus, motiv pentru care, Înalta Curte constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarant de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1383/A din 30 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori şi, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând a se plăti onorariul apărătorului desemnat din oficiu din fondul Ministerului Justiţiei, iar cel al interpretului de limba engleză din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarant de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1383/A din 30 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN