Proportionality of temporary surrender extension under European Arrest Warrant and reduction of duration by appellate court

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 37/F din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au dispus următoarele:

În baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I Secţiune Penală - Colegiul A - Italia şi s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., pe o perioadă de încă 180 de zile, calculată de la data de 26.05.2019, până la data de 21 noiembrie 2019, inclusiv.

Prelungirea ce se acordă se va supune aceloraşi condiţii precum cele ce au stat la baza acordului iniţial încheiat cu autorităţile italiene.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în sumă de 1012 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că, la data de 06.05.2019, pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată, sub nr. x/2019, solicitarea autorităţilor judiciare italiene de prelungire a perioadei de 180 de zile, pentru care numitul A. a fost predat temporar potrivit Încheierii penale nr. 77/11.05.2018 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă prin Decizia penală nr. 488/23.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În fapt, autorităţile italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I secţiune penală - Colegiul A - Italia au arătat că, de la predarea inculpatului şi până în prezent, au avut loc dezbaterile în primul grad şi au fost obţinute probele atât împotriva, cât şi în favoarea inculpatului, procesul fiind în dezbaterile finale, fiind amânat pentru audiere la data de 07.05.2019, când ar trebui să se epuizeze examinarea inculpatului, iar părţile să prezinte concluziile.

De asemenea, s-a menţionat că finalizarea procesului până la expirarea termenului de predare a persoanei solicitate este dificilă, având în vedere cantitatea materialului probatoriu, dar şi multitudinea şi complexitatea chestiunilor ce trebuie analizate.

Totodată, se arată de către autorităţile italiene că finalizarea procesului de prim grad cu pronunţarea în prezenţa inculpatului A. apare necesară, în interesul aceleiaşi persoane (care, prin intermediul propriilor apărători, a participat la toate audierile în faţa instanţei şi au invocat multiple argumente în apărare), a justiţiei, precum şi a angajaţilor şi creditorilor societăţii de drept român asociate inculpatului şi supuse sechestrului preventiv în cadrul procedurii.

S-a apreciat de către autoritatea juridică din Italia că este necesar a se solicita autorităţii judiciare române prelungirea termenului de predare temporară cu încă 180 de zile, pentru a se putea finaliza procesul de prim grad, în măsura în care posibila întoarcere a inculpatului în România înaintea definirii procesului ar conduce, de fapt, la suspendarea procedurii de legitim impediment a inculpatului.

În final, autoritatea judiciară italiană a precizat că, în cazul admiterii solicitării de prelungire a predării temporare, garantează predarea inculpatului către autoritatea judiciară română în termenul indicat de către aceasta, precum şi propria disponibilitate pentru orice formă de cooperare în vederea asigurării audierii inculpatului, dacă este necesară, în cadrul procedurii judiciare române în curs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Piteşti a reţinut în esenţă că, din informarea făcută de autorităţile italiene, predarea temporară a persoanei solicitate A. şi-a atins doar în parte obiectivele deoarece, chiar dacă persoana solicitată a fost audiată în cursul urmăririi penale (fază procesuală încheiată deja) şi, chiar dacă judecata a debutat prin urmarea unei proceduri accelerate, aceasta nu s-a finalizat în intervalul de 180 de zile cât timp persoana solicitată s-a aflat la dispoziţia autorităţilor emitente ale mandatului european de arestare. Astfel, s-a arătat că, de la data prelungirii anterioare, s-a procedat la celebrarea dezbaterilor în primul grad şi, în particular, la obţinerea probelor atât împotriva cât şi în favoarea inculpatului. Procesul amânat la audierea din data de 07.05.2019 este în prezent în dezbaterile finale, trebuind să fie epuizată examinarea inculpatului, analizate posibilele instructorii şi trebuind, în cele din urmă, părţile să prezinte concluziile respective.

Autorităţile italiene au mai arătat că este extrem de dificilă finalizarea procesului până la termenul din data de 27.05.2019 din cauza, în particular, a cantităţii de material probatoriu ce va trebui examinat în vederea deciziei şi de necesitatea de a hotărî soarta celor sechestrate. În continuare, completul de judecată italian a considerat că pentru elaborarea motivării sentinţei, pentru finalizarea procesului de prim grad este necesară pronunţarea în prezenţa inculpatului care, la rândul său a participat la toate audierile în faţa instanţei şi a invocat multiple argumente în apărare, dar şi în interesul justiţiei, precum şi a angajaţilor şi creditorilor societăţii de drept român, asociate inculpatului şi supuse sechestrului preventiv în cadrul prezentei proceduri. S-a apreciat că prelungirea este necesară pentru a permite finalizarea procesului de primul grad, pentru că posibila întoarcere în România înaintea finalizării procesului ar conduce, de fapt, la suspendarea procedurii (pe motiv de a.n.) de legitim impediment a inculpatului.

Aşadar, obiectivele statuate în acordul încheiat între autorităţile române, respectiv, Curtea de Apel Piteşti, şi autorităţile italiene au fost atinse doar în parte în acest interval de 180 de zile pentru care s-a permis predarea temporară. Este adevărat că legea română, în speţă, Legea nr. 302/2004, nu prevede o procedură specială de prelungire a predării temporare însă, atâta timp cât acelaşi act normativ lasă în puterea autorităţilor judiciare implicate în executarea unui mandat european de arestare încheierea unui acord de predare temporară a persoanei solicitate, nimic nu se opune ca, în baza aceluiaşi mutuum consensus iniţial al celor două autorităţi, să se procedeze la prelungirea perioadei pentru care se acordă predarea temporară. Or, în cuprinsul solicitării, autorităţile italiene fac referire la aceleaşi obiective care au determinat acordarea predării temporare iniţiale, obiective care nu şi-au atins decât parţial scopul, situaţie în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul iniţial, în aceleaşi condiţii.

În legătură cu perioada pentru care se acordă prelungirea, mai exact, data de la care trebuie calculat termenul de 180 de zile, pentru că, în solicitarea adresată nouă, autorităţile italiene au apreciat că prelungirea anterioară acordată pe o perioadă de 180 de zile urmează a expira în data de 27.05.2019, în vreme ce în încheierea din data de 18.10.2018 s-a considerat că prelungirea se va calcula de la data de 12.11.2018, ceea ce însemna că termenul de 180 de zile s-ar împlini la data de 11.05.2019, s-a apreciat că modul de calcul stabilit de autorităţile italiene (în baza acordului încheiat) este cel corect, deoarece ia în considerare cele stabilite în dispoziţia iniţială de predare temporară, conform cărora cele 180 de zile urmează a fi calculate de la data predării efective, eveniment ce s-a desfăşurat în data de 31 mai 2018, conform Adresei nr. x din data de 04.06.2018. Pentru a nu mai exista dubii cu privire la perioada pentru care s-a prelungit amânarea predării, s-a apreciat că se impune a se stabili prin prezenta sentinţă, şi data de la care se acordă prelungirea şi data până la care se acordă prelungirea.

Chiar dacă persoana solicitată are deschise pe numele său trei dosare penale în România, pentru fapte comise pe teritoriul ţării noastre, s-a considerat că prioritar, atât pentru interesul propriu, cât şi pentru interesul public, înţeles din perspectivă europeană, este procesul deschis pe numele lui A. în Italia, iar în acest sens se dă relevanţa cuvenită gravităţii faptelor imputate, aşa cum sunt descrise în mandatul european de arestare. Or, tocmai având în vedere şi această situaţie, prezenţa persoanei solicitate în faţa autorităţilor italiene este de natură să conducă într-o mai mare măsură la garantarea drepturilor lui procesuale. Se mai poate observa, că într-unul din dosarele deschise pe numele inculpatului în România, se întrevede o soluţie de clasare, conform Adresei nr. x/2018 din 10.04.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş.

Împotriva Sentinţei penale nr. 37/F din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A.

Prin motivele de contestaţie susţinute oral, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al contestatorului a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar respingerea solicitării autorităţilor italiene de prelungire a predării temporare a persoanei solicitate.

În acest sens, a susţinut că persoana solicitată nu a fost legal citată la instanţa de fond, astfel că nu a avut cunoştinţă de existenţa solicitării autorităţilor italiene de prelungire a predării temporare şi nu a avut posibilitatea să se apere, fiindu-i încălcat dreptul de a fi asistat de un apărător ales.

Pe fondul cauzei, a susţinut că, în prezent, prelungirea predării temporare a persoanei solicitate nu se mai justifică.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 37/F din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoare:

În ceea ce priveşte solicitarea de trimitere a cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare, pe considerentul că nu s-au respectat dispoziţiile privind citarea persoanei solicitate, fiind incident un caz de nulitate relativă, se apreciază că este neîntemeiată.

Din actele dosarului rezultă că, la termenul de judecată din 9 mai 2019, procedura de citare cu persoana solicitată A. nu a fost îndeplinită, respectiv instanţa de fond nu a dispus citarea acesteia pentru termenul de judecată stabilit, ci doar a făcut demersuri pentru asigurarea apărării persoanei solicitate.

Pentru a se reţine existenţa unui caz de nulitate relativă, trebuie ca vătămarea produsă prin încălcarea normei de drept să fie dovedită şi să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Însă, în contextul cauzei, nu se identifică vreo vătămare, specifică nulităţii relative, produsă persoanei solicitate, întrucât citarea acesteia în faţa instanţei de fond - fie la ultimul domiciliu din România, fie la penitenciarul din Italia - ar fi avut, în esenţă, un caracter formal. Astfel, faţă de specificul acestei proceduri, care impune soluţionarea urgentă a cauzei, persoana solicitată nu avea posibilitatea legală de a se prezenta în faţa instanţei instanţei de fond.

Pe de altă parte, pretinsa vătămare invocată de apărare - respectiv faptul că persoana solicitată a fost în imposibilitate de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la solicitarea de prelungire a predării temporare -, a fost înlăturată în faţa instanţei de control judiciar, întrucât persoana solicitată a fost reprezentată de către un apărător ales, care a asigurat exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare al persoanei solicitate.

Critica privind nerespectarea dreptului la apărare al persoanei solicitate, în sensul că, instanţa de fond i-a încălcat dreptul de a fi asistat de un apărător ales, se apreciază că este neîntemeiată.

Astfel, se constată că în dosarul Curţii de Apel Piteşti nu există delegaţia unui apărător ales şi niciun contract de asistenţă juridică din care să rezulte că persoana solicitată A. ar fi angajat un avocat, situaţie în care, în mod corect, instanţa de fond, potrivit art. 91 alin. (1) C. proc. pen., a dispus numirea unui apărător din oficiu, nefiind încălcat dreptul al apărare al persoanei solicitate.

Contrar susţinerilor apărării, se apreciază că, aspectul referitor menţionarea, în partea introductivă a sentinţei, a numelui unui fost apărător ales al persoanei solicitate, iar nu a numelui apărătorului desemnat din oficiu, relevă, în mod evident, existenţa unei erori materiale.

Analizând criticile privind netemeinicia hotărârii atacate, se reţine că, faţă de persoana solicitată A., s-a emis mandatul european de arestare din 26.03.2018, în Dosarul nr. x R.G.N.R. şi 9748/15 R.G.I.P., de autorităţile judiciare din Italia, respectiv de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene pentru infracţiunile de apartenenţă la o organizaţie criminală şi spălarea produselor infracţiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracţiune incriminată şi în legislaţia penală română în art. 367 C. pen. şi art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep.

Prin Sentinţa penală nr. 53/F/13.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.03.2018 şi s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării.

Persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia.

Prin Decizia nr. 399 din 26.04.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea Mandatului de arestare provizorie nr. 9 din 13 aprilie 2018, urmând ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Prin Încheierea penală nr. 77/F/11.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, rămasă definitivă prin Decizia nr. 488 din 23 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia, şi s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Piteşti şi Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia.

S-a stabilit că, predarea temporară a persoanei solicitate A. are loc în vederea efectuării urmăririi penale şi/sau judecăţii în cauza care stă la baza mandatului european de arestare emis de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia, în Dosarul nr. x R.G.N.R. şi 9748/15 R.G.I.P., ce a făcut obiectul hotărârii de amânare a predării nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin Decizia nr. 399/26.04.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Predarea temporară a persoanei solicitate A. s-a acordat pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective, predare temporară pentru care acesta nu şi-a dat consimţământul.

Persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Prin Sentinţa penală nr. 131/F din 18.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin Decizia nr. 916 din data de 26.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererii autorităţilor judiciare italiene şi s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A. pe o perioadă de încă 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect, prima instanţă a admis cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I Secţiune Penală - Colegiul A - Italia şi a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene.

Se constată, în cuprinsul solicitării, autorităţile italiene fac referire la aceleaşi obiective care au determinat acordarea predării temporare iniţiale, situaţie în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul iniţial, în aceleaşi condiţii.

În acest sens, s-a invocat faptul că în predarea temporară a persoanei solicitate A. şi-a atins doar în parte obiectivele deoarece, chiar dacă persoana solicitată a fost audiată în cursul urmăririi penale (fază procesuală încheiată deja) şi, chiar dacă judecata a debutat prin urmarea unei proceduri accelerate, aceasta nu s-a finalizat în intervalul de 180 de zile cât timp persoana solicitată s-a aflat la dispoziţia autorităţilor emitente ale mandatului european de arestare.

S-a mai arătat că, deşi procesul a fost amânat la data de 07.05.2019 pentru dezbaterile finale, este extrem de dificilă finalizarea procesului până la termenul din data de 27.05.2019 având în vedere materialul probatoriu ce va trebui examinat în vederea pronunţării sentinţei şi necesitatea de a hotărî soarta bunurilor sechestrate.

De asemenea, s-a considerat că prelungirea este necesară,pentru a permite finalizarea procesului de primul grad, pentru motivarea sentinţei, fiind în interesul inculpatului să fie prezent la pronunţarea hotărârii, dar şi în interesul justiţiei, precum şi al angajaţilor şi creditorilor societăţii de drept român, supuse sechestrului preventiv în cadrul prezentei proceduri, iar posibila întoarcere în România înaintea finalizării procesului ar conduce la suspendarea procedurii.

Instanţa de control judiciar constată că, persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, iar prelungirea predării temporare către autorităţile judiciare italiene este necesară, pentru a se asigura respectarea tuturor drepturilor persoanei solicitate în cadrul respectivei proceduri.

Se apreciază că, termenul de 180 de zile, pentru care s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A. de către prima instanţă, este excesiv, impunându-se a fi redus la 60 de zile, având în vedere că aceasta se afla la dispoziţia autorităţilor judiciare italiene de circa un an de zile, a fost audiată în cauză, procesul penal în primă instanţă fiind în faza finală, urmând să fie pronunţată sentinţa şi redactate considerentele.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 37/F din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Se desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Se va reduce durata perioadei prelungirii predării temporare a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene, de la 180 de zile, la 60 de zile, respectiv de la data de 26 mai 2019, până la data de 24 iulie 2019, inclusiv.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 37/F din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Reduce durata perioadei prelungirii predării temporare a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene, de la 180 de zile, la 60 de zile, respectiv de la data de 26 mai 2019, până la data de 24 iulie 2019, inclusiv.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2019.

Procesat de GGC - NN