Illegality of custodial sentence imposed on minor: Application of Article 114 Penal Code requires educational measure instead of imprisonment

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 63 din 22 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale, în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 386 C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpata A. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de persoana vătămată B. de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., şi din infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., în infracţiunea tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen. şi care curge de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Giurgiu, la datele stabilite de această instituţie; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Giurgiu sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei comunei Buturugeni, judeţul Giurgiu sau în cadrul Primăriei oraşului Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen. şi care curge de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Giurgiu, la datele stabilite de această instituţie; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Giurgiu sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei comunei Buturugeni, judeţul Giurgiu sau în cadrul Primăriei oraşului Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 1349 şi urm. C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 24.922,02 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare, şi a dobânzii legale aferente calculate de la data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective a debitului, către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 1349 şi urm. C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B..

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând daune morale, către partea civilă B..

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C. şi A. şi de partea civilă B..

Prin Decizia nr. 677/A din 16 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C. şi A. şi partea civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 63 din 22 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale, în dosarul nr. x/2016.

Fiecare apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Decizia motivată a instanţei de apel a fost comunicată procurorului, inculpaţilor C. şi A. şi părţii civile Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti la data de 13 august 2018, iar părţii civile B. la data de 20 august 2018.

În conformitate cu art. 435 rap. la art. 269 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 14 septembrie 2018 pentru procuror, inculpaţi şi partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Pentru partea civilă B. termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 21 septembrie 2018.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti a declarat prezentul recurs în casaţie Ministerul Public la data de 23 august 2018.

Invocând cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. s-a arătat că inculpatului minor C. i-a fost aplicată o pedeapsă deşi sancţiunea prevăzută de lege în cazul inculpatului minor poate fi doar măsura educativă, neprivativă ori privativă de libertate. Astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul C. s-a născut la data 26 noiembrie 1997, la data comiterii faptei penale, respectiv 28 august 2015 acesta având vârsta de 17 ani şi 9 luni. Stabilind corect vinovăţia inculpatului minor, instanţa de judecată nu putea aplica acestuia o pedeapsă, chiar şi cu suspendarea executării sub supraveghere, singura sancţiune legală fiind, potrivit art. 114 din C. pen., măsura educativă.

Consecinţele legale ale pedepsei aplicată nelegal inculpatului minor sunt multiple, sancţiunea fiind astfel nelegală, pe de altă parte, în cazul nerespectării condiţiilor supravegherii ori a comiterii altor eventuale fapte penale în termenul de supraveghere, revocarea suspendării sub supraveghere făcând posibilă executarea pedepsei chiar în detenţie.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2016 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 677/A din 16 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, dispunându-se sesizarea completului pentru soluţionarea pe fond a căii de atac.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la inculpatul C., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a nelegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În cauza dedusă analizei, Înalta Curte constată că inculpatul minor la data comiterii faptelor, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., comisă împreună cu mama sa, fiind condamnat prin Sentinţa penală nr. 63 din 22 februarie 2018 a Judecătoriei Bolintin Vale la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării. Hotărârea primei instanţe a rămas definitivă prin respingerea apelurilor declarate de inculpaţi şi partea civilă.

Înalta Curte reţine că răspunderea penală a minorilor este condiţionată de vârsta şi de starea psihofizică a acestora în momentul comiterii faptei prevăzute de legea penală. În privinţa regimului sancţionator al minorilor, art. 114 C. pen. limitează tratamentul penal al acestora numai la măsuri educative. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. pen., faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate. Dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol instituie două ipoteze în care minorului i se pot aplica măsuri educative privative de libertate, respectiv atunci când a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat sau atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.

Verificând actele dosarului, se constată că inculpatul C. s-a născut la data 26 noiembrie 1997, astfel că la data comiterii faptei penale, respectiv 28 august 2015 acesta avea vârsta de 17 ani şi 9 luni de zile. Având în vedere şi dispoziţiile legale enunţate anterior, rezultă că instanţa trebuia să aplice inculpatului C. o măsura educativă, astfel că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, chiar şi în condiţiile art. 91 C. pen., inculpatului care la data săvârşirii faptei nu împlinise vârsta de 18 ani este nelegală.

Nelegalitatea constată nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea sancţiunilor prevăzute de legea penală şi la modul de executare a acestora, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 677/A din 16 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, va casa în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 63 din 22 februarie 2018 Judecătoriei Bolintin Vale şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, numai cu privire la inculpatul C..

În rejudecare, Judecătoria Bolintin Vale, în vederea stabilirii măsurii educative necesară a fi aplicată inculpatului minor, va solicita serviciului de probaţiune întocmirea unui referat de evaluare, potrivit art. 116 din C. pen.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului. Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat C. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 677/A din 16 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează, în parte, Decizia penală nr. 677/A din 16 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi Sentinţa penală nr. 63 din 22 februarie 2018 Judecătoriei Bolintin Vale numai cu privire la inculpatul C..

Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Bolintin Vale.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat C. în sumă de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL