Police officer's aiding-offender conviction quashed and remanded for material incompetence

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 123 din 26 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2016, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău cu inculpatul A., cercetat în dosarul nr. x/2015 pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 269 C. pen.

În baza art. 269 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului (persoană favorizată B.) şi la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului (persoană favorizată C.).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de pedeapsă de 8 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celeilalte pedepse (2 ani), în final acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Bacău, Serviciul public de salubritate şi spaţii verzi Bacău sau în cadrul Primăriei Bacău, Căminul de bătrâni Bacău, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii pentru 24 ore din data de 7 ianuarie 2016 - 8 ianuarie 2016 şi a arestului preventiv de la data de 8 ianuarie 2016 până la data de 26 ianuarie 2016, inclusiv.

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului preventiv.

În temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat preventiv în altă cauză sau în executarea unei pedepse cu închisoare privativă de libertate, dispoziţie executorie în condiţiile art. 399 alin. (4) C. proc. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 26 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Bacău, numai în ceea ce priveşte neaplicarea, pentru fiecare infracţiune pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, a art. 480 alin. (4) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, a cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului şi aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată doar sub aceste aspecte, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, în consecinţă, la operaţiunea de condamnare pentru fiecare dintre cele două infracţiuni au fost reţinute şi dispoziţiile art. 480 alin. (4) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, s-a redus cuantumul pedepselor aplicate inculpatului de la 2 ani şi 4 luni închisoare, la 1 an 6 luni şi 14 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, persoană favorizată B., şi de la 2 ani închisoare, la 1 an 3 luni şi 25 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, persoană favorizată C..

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an 6 luni şi 14 zile închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse principale aplicate, respectiv 5 luni şi 8 zile închisoare, pedeapsa principală rezultantă fiind de 1 an 11 luni şi 22 zile închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, iar, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 763 din data de 29 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie, la data de 8 august 2016, cu respectarea termenului legal de 30 de zile.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., susţinând că judecata în fond s-a desfăşurat cu încălcarea normelor de procedură referitoare la competenţa după materie, în condiţiile în care pentru una dintre infracţiunile pentru care a fost cercetat penal şi s-a încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei, şi anume cea vizând persoana favorizată C., competenţa ar fi revenit Tribunalului Bacău, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 36 lit. c1) C. proc. pen. (tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale). De asemenea, a susţinut că nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nu a fost competent material să efectueze cercetări cu privire la infracţiunea de favorizarea făptuitorului referitor la persoana favorizată C..

Ca urmare, a solicitat casarea deciziei penale atacate şi a Sentinţei penale nr. 123 din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bacău şi rejudecarea dosarului de către instanţa competentă material, respectiv Tribunalul Bacău.

În subsidiar, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., cu referire la art. 438 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat să se constate că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la mai multe motive, respectiv cele de la pct. 1 lit. c), pct. 2 lit. a), b) şi c) din motivele de apel, şi, în măsura în care se va aprecia că cele două hotărâri atacate nu sunt motivate, în baza art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale cu referire la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Totodată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., solicitând achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen. (persoană favorizată C.), având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că ajutorul dat de inculpat numitului C. ar fi avut ca scop împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, informaţiile concrete furnizate urmând să ajungă oricum la cunoştinţa persoanei favorizate la momentul chemării în faţa organului de cercetare penală.

Prin prisma aceluiaşi caz de casare au fost formulate critici şi în legătură cu infracţiunea de favorizare a făptuitorului privind persoana favorizată B., arătându-se că acordul de recunoaştere a vinovăţiei este confuz sub acest aspect, existând neconcordanţe între descrierea faptei şi încadrarea juridică dată acesteia, din întreaga analiză a situaţiei de fapt, aşa cum a fost reţinută de către parchet, reieşind că faptele imputate inculpatului nu sunt prevăzute de legea penală. În atare situaţie, s-a apreciat că soluţia corectă era respingerea respectivului acord şi trimiterea dosarului la procuror în vederea continuării urmăririi penale.

A mai susţinut că acordul de recunoaştere a vinovăţiei este nul întrucât la încheierea acestuia consimţământul inculpatului a fost viciat. Astfel, aflat sub imperiul unei puternice presiuni psihice, generate de starea de arest (atât de calitatea de poliţist deţinută, cât şi de faptul că în toată perioada arestului preventiv nu i s-a permis să îşi vadă copii), inculpatul a înţeles că obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei este identic cu cel al urmăririi penale, numai faptele descrise în acord fiindu-i aduse la cunoştinţă odată cu calitatea de suspect, respectiv de inculpat. În realitate, urmărirea penală in rem a fost începută şi pentru alte fapte, pentru care s-a dat o soluţie de disjungere, despre care a luat cunoştinţă abia după înregistrarea dosarului la Curtea de Apel Bacău. Or, dacă ar fi cunoscut această situaţie, inculpatul nu ar fi achiesat la toţi termenii din acord, îndeosebi la cei privind cuantumul pedepsei.

Prin Încheierea nr. 400/RC din 10 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea formulată de recurentul inculpat A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. g) C. proc. pen.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul inculpat A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267 din Legea nr. 255/2013 de abrogare a art. 438 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 763/A din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală.

Pentru a pronunţa soluţia de respingere ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac, Înalta Curte a reţinut în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. g) C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 573 din 20 septembrie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 13 noiembrie 2018, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi s-a constatat că dispoziţiile art. 434 alin. (2) lit. g) C. proc. pen. sunt neconstituţionale.

Împotriva Încheierii penale nr. 400/RC din 10 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cererea sa fiind admisă în principiu prin încheierea din data de 21 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

Prin Sentinţa nr. 147 din 4 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018 s-a admis cererea de revizuire formulată de condamnatul A..

S-a anulat, în parte, Încheierea nr. 400/RC din 10 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că argumentele care au stat la baza Încheierii nr. 400/RC din 10 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 434 alin. (2) lit. g) C. proc. pen. (în vigoare la acel moment, respectiv 10 octombrie 2016), potrivit cărora nu puteau fi atacate cu recurs în casaţie hotărârile pronunţate ca urmare a admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Ulterior pronunţării soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 763 din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, prevederile legale care au stat la baza soluţiei au fost modificate de legiuitor, iar revizuentul condamnat este beneficiarul deciziei prin care s-a constatat neconstituţionalitatea normelor legale, fiind autorul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. g) C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte a constatat că şi în prezent, consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

S-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, cauza fiind trimisă Completului nr. 4 în vederea judecării recursului în casaţie, în şedinţă publică, la data de 2 mai 2019, pentru când s-a dispus citarea recurentului inculpat A..

Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., reţinând referitor la condiţia de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., că aceasta este îndeplinită doar parţial, respectiv numai în ceea ce priveşte criticile circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., vizând nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa materială a instanţei de fond, în sensul că judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei competente, şi art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu referire la neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracţiunii de favorizare a făptuitorului privind persoana favorizată C. (respectiv lipsa scopului în care a fost acordat ajutorul) şi neprevederea în legea penală a faptei imputată în legătură cu favorizarea numitului B..

Celelalte critici vizând nepronunţarea asupra unora din motivele de apel au fost circumscrise unui caz de casare care nu a fost niciodată în vigoare (respectiv art. 438 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.), iar cele referitoare la vicierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu se încadrează în motivul invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.), aşa încât în privinţa acestora nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, în limitele arătate prin hotărârea de admitere în principiu a recursului în casaţie, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analizând cu prioritate motivele apărării în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., referitor la nerespectarea normelor de competenţă materială şi judecarea cauzei de către o instanţă inferioară celei legal competente, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate.

Astfel, se constată că, la data de 22 ianuarie 2016, Judecătoria Bacău a fost sesizată cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în dosarul nr. x/2015 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău cu inculpatul A., în actul de sesizare a instanţei, referitor la încadrarea juridică a faptelor, reţinându-se că:

- fapta inculpatului A., ofiţer de poliţie în cadrul M.A.I., având gradul profesional de comisar şef, încadrat la I.P.J. Bacău - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, funcţia de ofiţer specialist I, având ca linie de muncă culegerea de date şi informaţii pe linia combaterii corupţiei precum şi desfăşurarea de activităţi de cercetare penală în dosarele aflate în supravegherea parchetelor de pe raza Curţii de Apel Bacău, care, cu intenţie directă, calificată prin scop, l-a ajutat pe numitul B., primar al com. Mărgineni, jud. Bacău, pe parcursul desfăşurării anchetei penale declanşate împotriva acestuia în dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău sub nr. x/2015, dosar care a fost finalizat la data de 7 decembrie 2015 prin trimiterea în judecată a făptuitorului pentru săvârşirea a 14 infracţiuni, ajutor concretizat în transmiterea de informaţii acestuia din urmă legate de ancheta penală existentă în urma contactelor realizate cu persoanele audiate în cauză precum şi oferirea de indicii şi sfaturi asupra comportamentului ce trebuie adoptat ulterior în cursul urmăririi penale în acea cauză atât anterior dispunerii arestării preventive cât şi ulterior prin colectarea şi transmiterea către familia acestuia de informaţii legate de dosarul cauzei cât şi cu privire la angajarea unui apărător care să îngreuneze activitatea de aflare a adevărului şi de lămurire a cauzei sub toate aspectele, ajutor acordat în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor în acea cauză penală şi tragerii făptuitorului la răspundere penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.;

- fapta inculpatului A., ofiţer de poliţie în cadrul M.A.I., având gradul profesional de comisar şef, încadrat la I.P.J. Bacău - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, funcţia de ofiţer specialist I, având ca linie de muncă culegerea de date şi informaţii pe linia combaterii corupţiei precum şi desfăşurarea de activităţi de cercetare penală în dosarele aflate în supravegherea parchetelor de pe raza Curţii de Apel Bacău, care, cu intenţie directă, calificată prin scop, l-a ajutat pe numitul C., vecinul inculpatului, prin intermediul numitei D., soţia sa, favorizare concretizată în transmiterea de informaţii în legătură cu ancheta efectuată în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. x/2015 având ca obiect săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, dosar aflat în lucru la structura centrală din care inculpatul face parte, ajutor acordat în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor în acea cauză penală şi tragerii făptuitorului la răspundere penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. pen., "după încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul sesizează instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond".

Conform art. 44 alin. (3) C. proc. pen., "tăinuirea, favorizarea făptuitorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecă infracţiunea la care se referă".

În sarcina inculpatului A. a fost reţinută săvârşirea a două infracţiuni de favorizare a făptuitorului prevăzute de art. 269 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. - aspect care justifică judecarea cauzei de către aceeaşi instanţă în temeiul art. 43 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

Se observă că, beneficiari ai favorizării săvârşite de inculpatul A. sunt persoane care au făcut obiectul cercetării penale în dosare separate, pentru comiterea unor infracţiuni diferite după natura lor, ceea ce impune a se avea în vedere şi dispoziţiile art. 44 alin. (1) C. proc. pen., în temeiul cărora, atunci când este necesar ca două sau mai multe infracţiuni săvârşite de aceeaşi persoană să fie judecate de către aceeaşi instanţă, dacă după natura faptelor, competenţa aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.

În acest context, Înalta Curte constată că una din cele două infracţiuni la care se referă favorizarea săvârşită de inculpatul A. atrage competenţa materială a Tribunalului Bacău, instanţă ierarhic superioare celei căreia a soluţionat cauza în fond, în condiţiile în care persoana favorizată C. a făcut obiectul cercetării pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. x/2015, iar instanţa competentă material să soluţioneze infracţiunea săvârşită de beneficiarul favorizării este Tribunalul Bacău, în temeiul art. 36 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen.

În consecinţă, constatând încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie şi judecarea cauzei de către o instanţă inferioară celei legal competente, aspect care primează faţă de al doilea caz de casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016.

Va casa Decizia penală nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016 şi Sentinţa nr. 123 din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bacău şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 156 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016.

Casează Decizia penală nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016 şi Sentinţa nr. 123 din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bacău şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 156 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 mai 2019.

Procesat de GGC - CL