Interaction of witness protection penalty reduction and the non reformatio in pejus principle in appellate sentencing

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2270 din 6 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 (disjuns din dosarul nr. x/2014), Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a hotărât următoarele:

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi reţinerea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, rep. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi reţinerea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălarea banilor.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate în cauză, inculpatului A., dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din restul pedepselor concurente, respectiv 1 an închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care va fi executată după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (4) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 18 octombrie 2013 până la data de 13 februarie 2014 inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune, luată faţă de inculpatul A. prin încheierea Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. şi reţinerea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, a cărei executare începe cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 91 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni.

S-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul B. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la serviciul de probaţiune de la domiciliul acestuia, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. i s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probaţiune.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Căminului pentru persoane vârstnice "C." sau D., aflate în subordinea Primăriei Călăraşi, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

I-au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 C. pen. privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul B. a fost reţinut, şi ulterior, arestat preventiv, din data de 18 octombrie 2013 până la data de 20 august 2014, inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul B. prin încheierea Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014.

S-a constatat că inculpaţii A. şi B. sunt ţinuţi, în solidar cu numiţii E., F. şi G. la plata către partea civilă SC H. and I. SRL a sumei de 1.250.000 RON, reprezentând despăgubiri civile, stabilită definitiv prin Sentinţa penală nr. 697 din 29 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014, din care s-a recuperat suma de 200.072 RON.

A fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului judiciar cu privire la suma de 3.731 RON luată faţă de inculpatul A. prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 176/P/2013 din data de 31 ianuarie 2014.

S-a dispus plata din cauţiunea în cuantum de 50.000 RON, stabilită în sarcina inculpatului A., prin încheierea Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014, a despăgubirilor acordate părţii civile SC H. and I. SRL.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 994/A din 29 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. cu privire la Sentinţa penală nr. 2270/F din 6 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

S-a admis apelul declarat de inculpatul A. cu privire la aceeaşi sentinţă penală.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

S-au reţinut în favoarea inculpatului A. dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 3 ani la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu menţinerea pedepselor complementare şi accesorii.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republic. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 3 ani la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu menţinerea pedepselor complementare şi accesorii.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 10 luni închisoare, inculpatul A. urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 500 de RON, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 994/A din 29 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015, a formulat recurs în casaţie inculpatul A..

În motivarea cererii, inculpatul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că instanţa de apel nu a făcut o corectă aplicare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, a cărei incidenţă s-a constatat direct în apel, calea de atac fiind exercitată exclusiv de inculpat

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 31 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute în art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate, erorile care se produc în legătură cu stabilirea şi aplicarea cuantumului pedepsei cu ignorarea limitei minime sau maxime deduse din incidenţa tuturor cauzelor sau stărilor de reducere sau agravare a pedepsei, ori din limitele pe care principiul non reformatio in pejus le generează (Decizia nr. 32/RC din 23 ianuarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 144/RC din 27 aprilie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 203/RC din 17 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 218/RC din 23 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 390/RC din 26 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 142/RC din 25 aprilie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 459/RC din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În prezenta cauză, se reţine că, prin Sentinţa penală nr. 2270 din 6 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interdicţia drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi reţinerea art. 5 C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la 3 ani interdicţia drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

Analizând regimul sancţionator al infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul A., se constată că infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 de ani.

Pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă al cărei cuantum este situat peste media limitelor speciale prevăzute de lege pentru această infracţiune, iar pentru infracţiunea de spălarea banilor, a aplicat inculpatului o pedeapsă al cărei cuantum este egal cu minimul special al pedepsei prevăzută de lege.

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind efectele cauzei legale de reducere a pedepsei, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, acestea fiind de la 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., şi de la 1 an şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată.

Ca urmare a reţinerii cauzei legale de reducere a pedepselor, prevăzută de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, şi având în vedere că nu a existat un apel al procurorului cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor inculpatului, instanţa de apel nu putea modifica, în defavoarea acestuia, aspectele legate de limitele individualizării judiciare.

Principiul non reformatio in pejus interzice crearea unei situaţii mai grele pentru cel ce a declarat apel (art. 418 C. proc. pen.). O situaţie mai grea poate fi rezultată din modificarea limitelor ori condiţiilor individualizării judiciare.

Astfel, se impunea ca, la stabilirea pedepselor, instanţa de apel să aibă în vedere limitele minime şi maxime ale pedepselor prevăzute pentru infracţiunile săvârşite de inculpat, reduse la jumătate, cu păstrarea modalităţii de individualizare realizată de instanţa de fond, respectiv într-un cuantum situat peste media limitelor speciale ale infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi în cuantumul minimului special prevăzut de lege, pentru infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât pedepsele aplicate de instanţa de apel sunt stabilite în alte limite decât cele prevăzute de lege, inculpatului fiindu-i stabilit un regim sancţionator mai sever.

În consecinţă, în cauză, este incident motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în contextul căruia instanţa poate evalua aplicarea principiilor ce au influenţă asupra cuantumului pedepsei, cum este non reformatio in pejus.

Stabilirea pedepselor principale în limitele de legalitate se realizează direct de instanţa de recurs, fiind rezultatul exclusiv al calculului aritmetic, fără a fi necesară trimiterea cauzei spre rejudecare, în apel.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 994/A din 29 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Se va casa, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, în pedepsele componente.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare, cu menţinerea pedepselor complementare şi accesorii.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare, cu menţinerea pedepselor complementare şi accesorii.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Se va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 2270 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015 şi dispune emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 994/A din 29 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, în pedepsele componente, după cum urmează:

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu menţinerea pedepselor complementare şi accesorii;

- 2 ani şi 6 luni închisoare închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu menţinerea pedepselor complementare şi accesorii, şi

- sporul de 10 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare, cu menţinerea pedepselor complementare şi accesorii.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare, cu menţinerea pedepselor complementare şi accesorii.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 2270 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015 şi dispune emiterea unui nou mandat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL