Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal competent to hear sentence-execution challenge

Asupra conflictului de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 7 noiembrie 2018, condamnatul A. a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţie la executare împotriva pedepsei închisorii aplicată prin Sentinţa penală nr. 1943 din 25 septembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin necontestare la 9 octombrie 2018, dată la care a fost emis MEPI nr. 5362/2018. Persoana condamnată a mai arătat că se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată în baza Sentinţei penale nr. 1218 din 7 iunie 2018 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 277 din 17 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, iar Tribunalul Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 1943 din 25 septembrie 2018, a dispus în mod eronat emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru aceleaşi acte materiale.

Prin Sentinţa penală nr. 2593/F din 17 decembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, în baza art. 598 C. proc. pen. raportat la art. 47 C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Tribunalului Timiş, instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare, de la locul deţinerii, cu motivarea că, prin contestaţia la executare, se invocă dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. iar condamnatul A. se afla în executarea pedepsei închisorii, fiind încarcerat în Penitenciarul Timişoara.

Tribunalul Timiş, prin Sentinţa penală nr. 156/PI din 6 martie 2019, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., în favoarea Tribunalului Bucureşti având în vedere că motivul invocat de petent este anularea celui de-al doilea mandat emis în baza aceloraşi acte materiale, că sentinţele au fost pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (invocat de petent în cererea sa), contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, astfel încât instanţa care a pronunţat hotărârile în baza cărora s-au emis cele două mandate de executare este competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti.

În acest sens, se constată că cererea formulată de condamnatul A. are ca obiect contestaţia la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., acesta solicitând anularea M.E.P.I. nr. 5362 din 9 octombrie 2018 emis de Tribunalul Bucureşti, în baza Sentinţei penale nr. 1943 din 25 septembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin necontestare la 9 octombrie 2018, hotărâre prin care a fost anulat M.E.P.I. nr. 3627 din 17 iunie 2018 emis de Tribunalul Bucureşti în baza Sentinţei penale nr. 1218 din 17 iunie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 277/C din 17 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen., în cazul când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, soluţionarea cererii este dată în competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

În raport cu aceste dispoziţii legale şi de împrejurarea că persoana condamnată A. a solicitat anularea celui de-al doilea mandat emis în baza aceloraşi acte materiale, că sentinţele au fost pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, iar temeiul invocat este cel prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., competentă a soluţiona cererea era instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, adică Tribunalul Bucureşti.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (7) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL