Jurisdictional conflict over whether foreign pre-trial detention deducted after final judgment constitutes a cause for mitigation or an impediment to execution

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 107 din 28 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Oneşti, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 50 C. proc. pen., s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Oneşti invocată din oficiu şi declină competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare, formulată de persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 130 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275, alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în cauză au rămas în sarcina statului.

Judecătoria Oneşti, faţă de motivele invocate în cuprinsul contestaţiei, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel că, în opinia acestei instanţe, Judecătoria Constanţa este competentă să soluţioneze cauza privind pe contestatorul A., având în vedere că este invocată o împiedicare cu privire la hotărârea ce se execută.

Prin Sentinţa penală nr. 181 din 18 februarie 2019 pronunţată de Judecătoria Constanţa a recalificat sesizarea ca fiind contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, privind pe condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Oneşti.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Oneşti şi Judecătoria Constanţa şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Judecătoria Constanţa a considerat că în cauza se invocă o cauză de micşorare a pedepsei, în contextul în care se solicită ca instanţa să se pronunţe cu privire la oportunitatea deducerii din pedeapsa aplicată condamnatului a perioadei în care acesta a fost arestat în străinătate (08.10.2018 - 28.11.2018), în vederea predării pentru executarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 16732/212/2016 a Judecătoriei Constanţa.

Pe cale de consecinţă, a recalificat sesizarea ca fiind contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fiind evident că nu se poate discuta despre o împiedicare la executare, ci despre o cauză de micşorare a pedepsei, prin deducerea perioadei de arest executate în străinătate, în vederea predării pentru executarea în România a măsurii educative privative de libertate.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Oneşti pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze.

Conform dispoziţiilor art. 588 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanţa de executare) sau alin. (6) (instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte constată că în prezenta cauză s-a formulat contestaţie la executare de condamnatul A. referitor la durata deducerii perioadei executate în străinătate (în Spania) din data de 8 octombrie 2018 până la data de 28 noiembrie 2018 (astfel cum a arătat în cererea aflată la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Oneşti).

Instanţa supremă constată că situaţia la care face referire contestatorul A. (deducerea unei perioade executate în străinătate) apare după ce acesta a fost condamnat definitiv (prin Sentinţa penală nr. 1221 din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Constanţa, secţia penală, rămasă definitivă prin neapelare), fiind reţinut la data de 28 noiembrie 2018 cu ocazia extrădării din Spania reţinut la Punctul Poliţiei de Frontieră "Henri Coandă" - Bucureşti şi predat către IPJ Constanţa - Serviciul de Investigaţii Criminale (conform procesului-verbal de predare - primire aflat la dosarului Judecătoriei Oneşti).

Drept urmare, în cauză sun incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cererea condamnatului A. reprezentând o cauză de micşorare a pedepsei. Cauzele care ţin de stingerea ori micşorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de acestea la soluţionarea cauzei (noul C. proc. pen., comentat, N.Volonciu, A.S. Uzlău ş.a., Ed. Hamangiu, 2014, p. 1421).

Contestaţia la executare se întemeiază pe art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. atunci când durata arestării preventive a fost dedusă în mod greşit înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, fiind vorba despre o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută (în acest sens şi jurisprudenţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia penală nr. 167 din 12 ianuarie 2006; Decizia penală nr. 402 din 26 noiembrie 2014).

Aşadar, se constată că în ceea ce priveşte prezenta cerere, având ca obiect contestaţie la executare referitor la durata deducerii perioadei executate de condamnatul A. în străinătate, competenţa revine Judecătoriei Oneşti - instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului - Centrul Educativ Târgu Ocna.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Oneşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 313 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Oneşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2019.

Procesat de GGC - CL