Territorial jurisdiction for execution compensation claims: detention location vs. execution court under new penal law

Examinând conflictul de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 23 octombrie 2018, sub nr. x/2018, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat deducerea din pedeapsă a perioadei în care a fost reţinut şi arestat, precum şi a zilelor considerate executate suplimentar, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen.

La termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2018, instanţa, din oficiu, a calificat cererea ca fiind o contestaţie formulată în baza dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 794 din 13 noiembrie 2018, Judecătoria Lugoj, în baza art. 47 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Lugoj, invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul A. către Judecătoria Zalău.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. a reţinut cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus avansarea cheltuielilor judiciare constând în onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru persoana internată, în cuantum de 130 RON, din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa în acest sens a reţinut că, faţă de conţinutul sesizării şi de situaţia de fapt relevată de înscrisurile aflate la dosar, o contestaţie la executare prin care se solicită deducerea perioadei pe care petentul a executat-o anterior, în baza unei alte sentinţe penale, se încadrează pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., fiind vorba despre o nelămurire, astfel cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 167 din 12 ianuarie 2006.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău sub nr. x/2018 la data de 21 ianuarie 2019

Prin Sentinţa penală nr. 36 din data de 15 februarie 2019, Judecătoria Zalău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu.

În baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 595 alin. (2), art. 597 alin. (6) şi art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul A., încarcerat în Centrul Educativ Buziaş, în favoarea Judecătoriei Lugoj.

A stabilit onorariul avocatului din oficiu ce a asigurat asistenta juridică a petentului, av. B., la suma de 130 RON, conform delegaţiei 63/2019, şi a dispus avansarea acestuia din fondurile Ministerului de Justiţiei către Baroul de avocaţi Sălaj.

În baza art. 51 din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a se pronunţa în acest sens, a reţinut că, în cazul în care contestatorul este deţinut, competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare întemeiate pe situaţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a), b), d) din C. proc. pen. aparţine instanţei de la locul de deţinere, concluzie ce rezultă din topografia dispoziţiilor privind instanţele competente din art. 597 din C. proc. pen. şi din folosirea expresiei "după caz", care indică faptul că nu este vorba de o competenţă alternativă.

Totodată, faţă de dispoziţiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. ce prevăd intervenirea unei legi penale noi (Legea nr. 169/2017, în speţă) care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea ce se execută, a constatat că competenţa de soluţionare a unei cereri de constatare a intervenirii legii noi formulată de persoana condamnată, cu consecinţa modificării pedepsei, aparţine, potrivit art. 595 alin. (2) din C. proc. pen., instanţei corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Lugoj şi Judecătoria Zalău cu privire la competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Lugoj, în virtutea următoarelor considerente:

Prin cererea formulată, petentul A. a solicitat deducerea din restul rămas de executat din durata măsurii educative, de 473 de zile la data de 15 octombrie 2018, a zilelor considerate executate ca urmare a condiţiilor necorespunzătoare de executare a măsurii educative, a reţinerii şi arestului preventiv, precum şi a Sentinţei penale nr. 326 din 28 iunie 2016 a Judecătoriei Lugoj, în temeiul Legii nr. 169/2017.

Înalta Curte constată că, în concret, petentul face trimitere la dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare, introdus prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu denumirea marginală "Compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare".

Din cuprinsul cererii, reiese că acesta solicită aplicarea alin. (1) al art. 551 din Legea nr. 254/2013, conform căruia, "La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată."

Petentul se află în executarea restului de 473 zile rămase de executat din măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 ani, aplicată prin Sentinţa penală nr. 326 din 28 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Lugoj, conform Sentinţei penale nr. 63 din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Zalău, ca urmare a revenirii asupra înlocuirii măsurii internării într-un centru educativ cu măsura arestării zilnice, pentru săvârşirea unei noi infracţiuni înainte de împlinirea duratei internării.

Se constată că asupra competenţei soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară, precum şi a calificării acestei cereri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat recent, prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 11 martie 2019, statuând următoarele:

"Competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află, revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen."

Conform art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., competentă să se pronunţe asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Instanţa de executare este, potrivit dispoziţiilor art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., cea care a judecat cauza în primă instanţă.

În concepţia C. proc. pen., locul de deţinere care determină instanţa competentă este reprezentat de locul de deţinere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării cererii.

Se constată că la data formulării contestaţiei la executare, 15 octombrie 2018, contestatorul se afla în Centrul Educativ Buziaş, aflat în raza de competenţă a Judecătoriei Lugoj, împrejurare ce atrage competenţa teritorială a acestei instanţe.

În consecinţă, în baza art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Lugoj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Lugoj, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 martie 2019.

Procesat de GGC - CL