Expropriation compensation valuation: Nullity of cassation appeal for lack of statutory grounds

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 17 decembrie 2010, reclamanta SC A. SRL a contestat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, suma stabilită cu titlu de despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 338 mp situat în Bucureşti, şos. x, având număr cadastral provizoriu 1407/3/2, prin hotărârea Comisiei Municipiului Bucureşti de Aplicare a Legii nr. 198/2004, solicitând stabilirea acesteia la suma de 270.400 euro.

Prin Sentinţa civilă nr. 1078 din 31 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins contestaţia, reţinând că nu este justificată contestarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin hotărâre de către comisia de expropriere, chiar dacă prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit o valoare de peste 200.000 euro, deoarece evaluarea din expertiză s-a raportat la 3 oferte imobiliare, fără a respecta dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ce prevăd o evaluare prin comparare cu preţurile rezultând din tranzacţii efective, date ce puteau fi obţinute prin informaţii culese de la publicaţii de specialitate, notari publici ori chiar Primăria respectivă vizând astfel de tranzacţii în zonă.

Prin Decizia civilă nr. 531A pronunţată la data de 6 noiembrie 2015 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admis apelul formulat de reclamantă, iar sentinţa apelată a fost schimbată în tot, în sensul stabilirii valorii despăgubirilor la suma de 149.734 euro.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General.

Prin Decizia civilă nr. 570 din 16 martie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General şi a admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a casat decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că decizia recurată are motivarea contradictorie.

Astfel, deşi în considerente instanţa s-a referit la metoda comparaţiei directe, reţinând existenţa unei tranzacţii comparabile ce îndeplineşte criteriile legale, totuşi, atunci când a stabilit valoarea despăgubirilor, a optat pentru cuantumul calculat prin metoda bonitării, fără a prezenta motivele pentru care a validat această metodă şi a înlăturat-o pe cea a comparaţiei directe, pentru ca instanţa de control judiciar să poată verifica raţionamentul adoptării acestei soluţii.

Pe de altă parte, s-a constatat că instanţa de apel nu a justificat nici dispoziţia dată experţilor de a calcula valoarea despăgubirilor la data emiterii hotărârii de expropriere (decembrie 2010), în condiţiile în care, din lucrările dosarului, nu rezultă că această dată coincide cu cea a consemnării despăgubirilor.

Instanţa de casare a reţinut că se impune suplimentarea probatoriului pentru stabilirea certă a datei la care a operat transferul dreptului de proprietate, dată la care se vor raporta experţii în calculul despăgubirii, se vor verifica susţinerile recurentului referitoare la existenţa unei alte comparabile utilizată pentru terenul învecinat, într-un alt dosar având aceleaşi părţi, în măsura în care respectiva tranzacţie întruneşte exigenţele legale pentru a fi utilizată şi în prezentul dosar, urmând a se dispune, după clarificarea situaţiei de fapt, asupra cuantumului corespunzător al despăgubirilor.

În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a pronunţat Decizia nr. 1143 A din data de 6 noiembrie 2018, prin care a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1078 din 31 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

A schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că: a admis contestaţia şi a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 118.638 euro, în echivalent în RON la data plăţii.

În motivare, a reţinut că, sub aspectul datei relevante pentru calculul valorii despăgubirii, potrivit deciziei de casare şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, momentul de timp la care se raportează valoarea despăgubirilor este momentul transferului dreptului de proprietate.

La termenul de judecată din 25 octombrie 2016, curtea a solicitat autorităţii expropriatoare dovada certă a consemnării despăgubirilor, care s-a făcut în baza Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 13 din 7 decembrie 2010 a Primăriei Municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

Prin Ordinul de plată nr. x/3.02.2011 suma de 80.722,76 RON a fost consemnată la dispoziţia reclamantei la data de 3.02.2011.

În raport de aceste probe, la termenul de judecată din data de 14.02.2017, curtea a dispus stabilirea valorii imobilului prin expertiză la momentul transferului dreptului de proprietate - 3.02.2011, data consemnării sumei la dispoziţia reclamantei în cadrul procedurii administrative, dată necontestată de niciuna dintre părţi.

Curtea a reţinut valoarea comparabilei rezultată din contractul x/2011 (apreciat de toţi experţii ca fiind cel mai adecvat spre comparaţie) aşa cum a fost stabilită de expertul B. (394 euro/mp), cu aplicarea a două corecţii negative de 10% şi a unei corecţii pozitive, Curtea constată că justa despăgubire pentru terenul expropriat, corespunzător criteriilor legale, este aceea de 394 euro/mp, respectiv: 351 euro x 338 mp = 118.638 euro.

Împotriva acestei decizii, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, a susţinut că, în rejudecare, a fost întocmit un raport de expertiză, prin care s-au stabilit despăgubirile la suma de 172.380 euro, în raport de trei comparabile.

La acest raport, s-a întocmit opinie separată, a expertului B., prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 118.638 euro, avându-se în vedere un contract de vânzare-cumpărare nr. x/2010.

Reclamanta a susţinut că nu se poate avea în vedere acest contact, deoarece terenul din contractul sus menţionat nu este similar cu cel din prezenta cauză, fiind la 4,5 km distanţă, iar acel contract s-a încheiat întrucât anterior existase un act de cesiune creanţă, susţinând că preţul acestuia nu poate fi luat în seamă.

În plus, a arătat că expertul B. nu a luat în calcul preţul terenului întreg, ci doar avansul şi prima rată.

Analizând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, printr-o cerere separată. Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În cauză, reclamanta SC A. SRL a formulat critici referitoare la situaţia de fapt şi, respectiv, asupra modului de întocmire a raportului de expertiză, cu referire la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2010, susţinându-se că preţul menţionat în acest contract nu poate fi luat în considerare.

Aceste susţineri vizează administrarea şi interpretarea probelor de către instanţa de apel.

Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată în apel, ci exprimarea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.

Pentru a conduce la modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiţia esenţială a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate instanţei de apel, o argumentare a criticii în drept şi în fapt.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a criticilor care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege sunt de natură a determina nelegalitatea hotărârii.

Or, interpretarea dată de instanţă probelor administrate în cauză constituie o chestiune de fapt, care nu se circumscrie niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., privitor la situaţia în care hotărârea se întemeia pe o greşeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, a fost abrogat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000.

În prezenta cauză, recurenta reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., întrucât prin memoriul de recurs nu s-au formulat critici care să facă posibilă încadrarea lor în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., din actuala reglementare, ci numai critici care vizează chestiuni de fapt.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în condiţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului formulat de reclamanta SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1143 A din 6 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL