Tort action for moral damages reinstated after improper suspension for criminal probe is quashed and remanded.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 730 din 4 iulie 2017 Tribunalul Vaslui, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi partea responsabilă civilmente SC E. SA; a obligat pârâta B. la plata către reclamantul A. a sumei de 2.000 euro, reprezentând despăgubiri civile, daune morale; a obligat pârâta C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA, la plata sumei de 2.000 euro, reprezentând despăgubiri civile, daune morale; a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D.; a obligat partea responsabilă civilmente SC E. SA să difuzeze, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a dreptului la replică al reclamantului; a respins restul pretenţiilor formulate de reclamant; a obligat pârâţii B., C. şi partea responsabilă civilmente SC E. SA la plata către reclamant a sumei de 2.750 RON, cheltuieli de judecată la prima judecată în fond şi apel, reprezentând onorariu de avocat şi taxă de timbru.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul A. şi pârâta B., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

La termenul din 5 martie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea cererii de recurs, recurentul susţine că încheierea recurată este nelegală, întrucât soluţia ce urmează a fi dată în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad nu poate avea nicio înrâurire asupra soluţiei pe care instanţa civilă urmează să o pronunţe în prezenta cauză.

Aceasta întrucât, cauza penală vizează împrejurarea dacă intimata B. s-a folosit de pretinsa afecţiune a fiului său pentru a obţine un folos material injust de la publicul receptor, în timp ce, în cauza civilă instanţa a fost învestită să aprecieze dacă prin emisiunea "Acces direct", recurentul a fost prejudiciat moral, atât de intimata B., cât şi de celelalte intimate.

Astfel, faptul că intimata B. va fi sau nu găsită vinovată şi trimisă în judecată pentru înşelăciune nu poate influenţa în vreun fel soluţia ce urmează a fi pronunţată în prezenta cauză.

Înalta Curte, după îndeplinirea procedurilor de comunicare, a procedat, la data de 17 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru a dispus, prin rezoluţia din 19 septembrie 2018, comunicarea raportului, pentru ca părţile să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Prin încheierea completului de filtru din 7 martie 2019 s-a dispus admiterea în principiu a recursului şi s-a acordat termen de judecată la 4 aprilie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este fondat în raport de considerentele ce succed:

În cauza dedusă judecăţii, temeiul de drept al suspendării cauzei îl constituie dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa poate dispune suspendare "când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel."

Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale menţionate, unul din cazurile de suspendare facultativă a judecării procesului civil constă în dispunerea de către organele judiciare penale a urmăririi penale, desigur, cu condiţia suplimentară şi obligatorie, ca soluţia din respectivul proces penal, prin natura sa, să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se da în procesul civil.

Este de subliniat că, fiind vorba despre o suspendare facultativă, măsura dispunerii suspendării în temeiul de lege pretins încălcat reprezintă atributul exclusiv al judecătorului de a aprecia dacă o asemenea măsură se justifică şi îndeplineşte condiţiile cerute de textul de lege invocat.

Cauza dedusă judecăţii are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul pretins a fi suferit de reclamant prin încălcarea drepturilor la propria imagine, la demnitate, onoare şi reputaţie.

Înalta Curte apreciază că, raportat la obiectul litigiului, împrejurarea că împotriva intimatei B. s-a redeschis urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, nu constituie o împrejurare care ar avea înrâurire directă asupra soluţionării procesului civil şi care să determine prelungirea acestui proces.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii de şedinţă din 5 martie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL