Conflict of jurisdiction in paternity establishment action: exclusive versus alternative territorial competence for filiation cases

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 17 mai 2018, reclamanta A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al minorei B. a solicitat, în contradictoriu cu C., D. şi Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei F., să se constate că primul pârât nu este tatăl biologic al minorei, să se stabilească paternitatea minorei faţă de al doilea pârât, să se încuviinţeze purtarea numelui acestuia şi să se dispună efectuarea menţiunilor pe marginea actului de naştere al minorei.

La data de 24 octombrie 2018, reclamanta a arătat că a revenit la numele purtat anterior, solicitând modificarea cererii de chemare în judecată în acest sens.

Prin Sentinţa civilă nr. 1538 din 24 octombrie 2015, Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

Pornind de la prevederile art. 107 C. proc. civ. şi constatând că pârâtul C. are domiciliul în judeţul Buzău, localitate aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Râmnicu Sărat, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Împrejurarea că cel de-al doilea pârât, D., are domiciliul în satul E., comuna F., judeţul Constanţa nu a fost de natură a conduce la o altă soluţie, în aprecierea instanţei, cererea de stabilire a paternităţii faţă de acest pârât având un caracter accesoriu.

Prin Sentinţa civilă nr. 578 din 11 aprilie 2019, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia. A suspendat judecata cauzei. A înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pornind de la prevederile art. 114 C. proc. civ., a constatat că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că domiciliul minorei este în comuna F., sat E., judeţul Constanţa, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Mangalia.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamanta a sesizat Judecătoria Mangalia cu o cerere prin care a solicitat a se constata că primul pârât nu este tatăl biologic al minorei, urmând a se stabili paternitatea acesteia faţă de al doilea pârât indicat în cuprinsul acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 412, art. 424, art. 425 alin. (1), art. 426, 429 şi art. 434 C. civ.

Se reţine, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, că acesteia nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării acţiunilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din cod.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Totodată art. 129 C. proc. civ. reglementează excepţiile de necompetenţă, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Se observă însă că în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o competenţă alternativă.

Se reţin, de asemenea, şi prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Ca atare, în cauză devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Mangalia, instanţă competentă potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.

Procesat de GGC - GV