Recovery of property purchase price for void title: insufficiency of delictual liability due to lack of proved fault and improper choice of legal basis

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 17 octombrie 2013, astfel cum a fost precizată, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au solicitat, în contradictoriu cu Comisia locală de fond funciar Ciurea, Unitatea administrativ Teritorială Ciurea prin Primar, Consiliul local al comunei Ciurea, G., obligarea pârâţilor, în solidar, la achitarea sumei de 330.000 RON cu titlul de prejudiciu creat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor legale, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de completare formulată la data de 23 octombrie 2014, reclamanţii A. şi B. şi-au majorat pretenţiile, arătând că solicită obligarea pârâţilor şi la plata sumei de 10.200 RON reprezentând garanţia pentru evicţiune achitată în baza contractului nr. x/17 aprilie 2014.

Prin Sentinţa nr. 3589 din 11 martie 2014, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâţii Comisia locală de fond funciar Ciurea şi UAT Ciurea prin Primar, prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Prin precizările formulate la data de 25 octombrie 2017, reclamanţii A., B. şi C. au majorat câtimea obiectului pretenţiilor, solicitând suma de 77.514 (în loc de 66.000 RON) şi suma de 73.943 RON (în loc de 10.200 RON), precum şi suma totală de 147.886 RON (în loc de 132.000 RON).

Prin Sentinţa nr. 2096 din 15 decembrie 2016, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Consiliul local Ciurea şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei UAT Ciurea şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceasta. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia locală de fond funciar Ciurea. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei G. A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de fond funciar Ciurea şi G. În temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008 au rămas în sarcina statului cheltuielile procesuale reprezentând sumele de câte 1872,5 RON de care reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar potrivit încheierilor din 14 noiembrie 2013 şi 5 decembrie 2013.

Prin Decizia nr. 69 din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A., B., C. şi H. împotriva sentinţei tribunalului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la un proces echitabil, reclamanţii A., B., C. şi H. (moştenitoare legală a reclamantului decedat D.).

Privitor la motivul de recurs privind încălcarea art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, recurenţii au invocat cauza Boldea împotriva României şi au arătat că dreptul la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de textul legal menţionat şi consacrat de jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, implică analiza efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de probe ale părţilor.

Referitor la motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii au arătat că hotărârile instanţelor anterioare nu sunt motivate conform legii, iar considerentele ce au condus la respingerea acţiunii sunt contradictorii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, au precizat că instanţa de apel trebuia să motiveze neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, lucru care însă nu s-a realizat în niciuna din etapele procesuale anterioare.

În opinia recurenţilor, niciuna din cele două instanţe nu a analizat în mod distinct condiţiile legale care antrenează răspunderea civilă delictuală, ci au respins acţiunea prin raportare la faptul că nu au fost invocate dispoziţiile art. III din Legea nr. 167/1997 ca temei al acţiunii, iar "legiuitorul a prevăzut expres modul în care se repară prejudiciile produse prin emiterea greşită a unui titlu de proprietate care este anulat, instituind posibilitatea recuperării preţului plătit la valoarea actualizată a acestuia, iar în acest context, reclamanţii ar fi fost îndreptăţiţi doar la plata acestei sume".

Faţă de aceste considerente, recurenţii-reclamanţi au apreciat că acţiunea nu trebuia să fie respinsă ca neîntemeiată, ci ca inadmisibilă.

Potrivit recurenţilor, pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond nu a manifestat rol activ şi nu a pus în discuţia părţilor recalificarea în drept a cererii de chemare în judecată, nu a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de pretenţiile deduse judecăţii şi temeiul de drept invocat, ci a subliniat acest aspect abia în considerentele hotărârii ca unic motiv în argumentarea soluţiei de respingere a acţiunii.

Deşi instanţa de apel stabileşte că Comisia locală de fond funciar Ciurea are calitate procesuală pasivă, iar acest lucru nu conduce automat la admiterea acţiunii, a cărei temeinicie se apreciază după administrarea probatoriului şi verificarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, ulterior reţine că "fapta ilicită constă în emiterea eronată a unui titlu de proprietate cu încălcarea dispoziţiilor legilor fondului funciar poate fi invocată de persoanele interesate, cele implicate în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, ceea ce nu este cazul reclamanţilor".

În opinia recurenţilor, în mod greşit a reţinut instanţa de apel că reconstituirea s-a făcut pe numele tatălui pârâtei G., în condiţiile în care titlul de proprietate a fost emis direct pe numele acesteia, acesta fiind motivul ce a determinat întreaga situaţie litigioasă.

Totodată, în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că reclamanţii ar fi solicitat administrarea unui "probatoriu vast", în condiţiile în care aceştia au solicitat audierea martorului I., ce a participat la efectuarea măsurătorilor terenului indicat de către intimata G. (probă respinsă la fond), precum şi administrarea probei cu interogatoriul pârâtei G. (probă încuviinţată la fond dar neadministrată, deoarece intimata nu s-a prezentat pentru a răspunde la interogatoriu).

Instanţa de apel a respins solicitarea probatoriilor arătate, privând reclamanţii de dreptul la un proces echitabil, întrucât aceştia nu au avut posibilitatea de a demonstra situaţia de fapt şi temeinicia acţiunii lor.

Instanţa de apel a admis corectitudinea soluţiei privind calitatea procesuală pasivă a pârâtelor în raport de pretenţiile deduse judecăţii, a admis existenţa unei fapte ilicite şi a unui prejudiciu, despre care a arătat că poate fi reparat pe altă cale, dar a evitat să analizeze aceste condiţii.

Posibilitatea de recuperare a preţului prevăzută prin art. III din Legea nr. 19/1997 nu exclude formularea unei acţiuni întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, cele două acţiuni neexcluzându-se una pe alta.

Recurenţii au susţinut astfel că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unei fapte ilicite - transferarea către reclamanţi, de către pârâta G., a unui drept de proprietate incert, rezultat din emiterea unui titlu de proprietate nul absolut, pe numele unei persoane nevalidate; existenţa prejudiciului - plata preţului (nerecuperat) pentru terenuri de care au fost lipsiţi urmare a anulării titlului de proprietate; existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu (dacă Comisia locală de fond funciar Ciurea ar fi respectat normele legale ar fi emis titlul de proprietate pe numele lui J., reclamanţii ar fi cumpărat de la acesta, nu s-ar mai fi constatat nulitatea titlului şi nu s-ar mai fi admis acţiunea în revendicare); existenţa culpei - Comisia locală de fond funciar Ciurea a ignorat dispoziţiile legale în materie eliberând titlul pe numele fiicei lui J., câtă vreme tatăl acesteia era în viaţă, iar pârâta G. este vânzătoare de rea-credinţă, întrucât cunoştea că nu este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Criticile formulate se încadrează, în parte, în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neputând fi analizate de către instanţa de control judiciar aspectele legate de modalitatea de administrare şi de interpretare a probatoriilor, care reprezintă aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, care să poată fi încadrate în ipotezele expres reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Art. 488 C. proc. civ. stipulează la pct. 6 în sensul că se poate cere casarea hotărârii atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prevalându-se de acest text de lege, recurenţii au susţinut că, deşi şi-au întemeiat acţiunea pe principiile răspunderii civile delictuale, instanţele nu au procedat la respingerea acţiunii pentru neîndeplinirea respectivelor condiţii.

Nu pot fi însă primite criticile referitoare la nemotivarea de către instanţele fondului a neîndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale.

Se observă astfel că instanţa de apel, pornind de la caracterul devolutiv al apelului cu limitările celor două reguli restrictive exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum appellatum şi tantum devolutum quantum judicatum, în analiza efectuată s-a circumscris limitelor cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii s-au prevalat de principiile răspunderii civile delictuale, reglementate prin art. 998-999 C. civ. de la 1864, în vigoare la momentul săvârşirii faptei ilicite.

Contrar însă celor susţinute de recurenţi, instanţa de apel a reţinut că, în ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, judecătorul fondului a constatat corect împrejurarea potrivit căreia, în raport cu intimata - pârâtă G., nu s-a precizat în ce constă atitudinea culpabilă a acesteia, în condiţiile în care cererea de reconstituire a fost formulată de tatăl acesteia, pe numele căruia s-a făcut şi reconstituirea.

Prin urmare, s-a analizat de către curtea de apel, prin validarea constatărilor primei instanţe, neîntrunirea uneia dintre condiţiile esenţiale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale şi anume inexistenţa faptei ilicite în raport cu intimata-pârâtă G.

În ceea ce priveşte existenţa faptei ilicite în raport de cealaltă intimată-pârâtă, Comisia locală de fond funciar Ciurea, curtea de apel a reţinut că fapta ilicită constând în emiterea eronată a unui titlu de proprietate cu încălcarea legilor fondului funciar poate fi invocată de persoanele interesate, implicate în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, ceea ce nu este cazul reclamanţilor.

Ca atare, nu pot fi primite susţinerile recurenţilor potrivit cărora nu au fost analizate condiţiile care antrenează răspunderea civilă delictuală.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, prin decizia atacată, s-a reţinut faptul că analiza s-a limitat la obiectul învestirii, respectiv principiile răspunderii civile delictuale, în condiţiile în care reclamanţii nu au invocat dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997, ca temei al acţiunii lor.

Prin urmare, contrar susţinerii recurenţilor, acţiunea nu a fost respinsă pentru unicul considerent că prejudiciul putea fi reparat pe calea unui acţiuni întemeiate pe Legea nr. 169/1997, ci prin analiza inexistenţei faptei ilicite în raport de intimatele-pârâte în raport de considerentele prezentate.

Nu pot fi primite nici susţinerile recurenţilor referitoare la nemotivarea deciziei din apel privitor la nemanifestarea rolului activ al judecătorului fondului.

Se observă sub acest aspect că, prin prisma art. 22 alin. (2) C. proc. civ., curtea de apel a reţinut că în speţă, părţile au beneficiat de apărare calificată, că obiectul şi cauza juridică au fost clar determinate, respectiv reclamanţii solicitaseră aplicarea principiilor răspunderii civile delictuale şi nicidecum restituirea preţului actualizat în baza dispoziţiilor legilor fondului funciar.

Curtea de apel a apreciat că în atare situaţie intervenţia instanţei ar echivala cu substituirea părţii în efectuarea unui act procedural, cu consecinţa ruperii echilibrului procesual.

Constatând că dimpotrivă, instanţa are obligaţia, în virtutea art. 22 alin. (2) C. proc. civ., de a respecta principiile contradictorialităţii, al egalităţii părţilor şi de a veghea la respectarea dispoziţiilor legale, curtea de apel a reţinut că prima instanţă şi-a îndeplinit aceste îndatoriri, soluţionând cererea în limitele impuse de reclamanţi şi nepermiţând concursul său în vătămarea intereselor celorlalte părţi.

Prin urmare, recurenţii-reclamanţi nu îşi pot invoca culpa proprie constând în faptul că nu au ales o altă cale procesuală de natură a le aduce repararea prejudiciului (dezdăunarea) în baza legii speciale, în măsura în care textul de lege le era aplicabil sau răspunderea contractuală (pentru evicţiunea la care au fost supuşi prin admiterea acţiunii în revendicare şi nulitatea contractului), imputând, fără temei, instanţei lipsa de rol activ, în condiţiile în care principiul disponibilităţii îi interzicea acesteia să schimbe temeiul juridic al acţiunii introductive de instanţă.

Nici susţinerile recurenţilor referitoare la motivarea contradictorie a instanţei de apel nu pot fi primite.

Această motivare contradictorie rezidă, în opinia recurenţilor, în raport de soluţia de respingere a lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale de fond funciar Ciurea, respectiv deşi s-a admis existenţa unei fapte ilicite şi a unui prejudiciu, curtea de apel a evitat să analizeze condiţiile răspunderii civile delictuale.

Or, referitor la acest aspect, curtea de apel a constatat că prin indicarea pretenţiei sale şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază aceasta, reclamantul justifică îndreptăţirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

În aceste condiţii, prin respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale de fond funciar Ciurea, instanţa a stabilit că aceasta are legitimare procesuală.

Însă această constatare nu este contradictorie, atâta timp cât după administrarea probatoriului şi analizarea îndeplinirii condiţiilor privind antrenarea răspunderii civile delictuale, s-a verificat temeinicia acţiunii în raport cu respectivul pârât, constatându-se că nu este întemeiată.

Motivele recurenţilor referitoare la neprobarea unor afirmaţii ale intimatei-pârâte Comisia locală de fond funciar Ciurea, la îndreptăţirea de a solicita obligarea, în solidar, a pârâtelor şi la prezentarea împrejurărilor care conduc la această soluţie, la modalitatea de administrare şi de interpretare a probatoriilor, nu pot constitui obiect de analiză în recurs, reprezentând aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, care să poată fi încadrate în ipotezele expres reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Nu poate fi primit nici motivul de recurs privind încălcarea art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care implică analiza efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de probe ale părţilor, constatându-se că instanţa de apel a răspuns motivat, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 476 - 479 C. civ., tuturor criticilor formulate, verificând stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.

Pentru toate aceste considerente, recursul se vădeşte a fi nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei - pârâte G., de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, aceasta urmează a fi respinsă în considerarea aspectului nedepunerii înscrisurilor doveditoare ale respectivelor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C., B., H. şi A. împotriva Deciziei nr. 69 din 31 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte G. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2019.

Procesat de GGC - GV