Revision for discovery of new documents: non-compliance with novelty and objective impossibility requirements where property overlap was already raised on appeal

Asupra cauzei de faţă, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş (ca urmare a declinării de competenţă dispuse prin Sentinţa nr. 75 din 07.02.2017 de Tribunalul Mureş), revizuenţii A. şi B. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 209/A pronunţată la data de 08.04.2014 de Curtea de Apel Târgu Mureş.

Prin Decizia nr. 179/A din 03.05.2017, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, apreciind că această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată împotriva unei decizii date în apel, decizie prin care, păstrându-se starea de fapt, a fost respins apelul.

Recursul formulat de revizuenţi a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 1596/07.11.2017, a casat Decizia nr. 179/A din 3.05.2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi a trimis cauza spre rejudecare.

Reluând judecata, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a pronunţat Decizia nr. 45/A/31 ianuarie 2019, prin care a respins excepţia de tardivitate şi a respins cererea de revizuire.

Pentru a decide astfel, prima instanţă a reţinut că revizuenţii au promovat calea extraordinară de atac susţinând că după pronunţarea deciziei, cu totul întâmplător, au descoperit pe site-ul Tribunalului Bucureşti că pe rolul acestei instanţe se află Dosarul nr. x/2013, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară prin care au fost desfiinţate încheierea de respingere nr. 43022 din 07.12.2012, precum şi încheierea nr. 463408 din 02.11.2011, pronunţate de OCPI Bucureşti - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6 Bucureşti şi s-a dispus menţinerea notării suprapunerii imobilelor identificate cu numerele cadastrale 5690, 7759 şi 9058, din care ultimul imobil a făcut obiectul litigiului dintre revizuenţi şi intimata C.

În aceste condiţii, au subliniat revizuenţii, după darea deciziei de către instanţa de apel, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de intimată care ştia de acest litigiu încă din 30.01.2013, înscrisuri care nu au putut fi înfăţişate de revizuenţi dintr-o împrejurare mai presus de voinţa lor. Prin urmare, la data pronunţării deciziei atacate, instanţa nu a avut în vedere înscrisurile din Dosarul nr. x/2013, inclusiv Sentinţa civilă nr. 8308 din 23.10.2015 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti.

Înscrisurile invocate de revizuenţi au un caracter determinant în sensul că intimata nu şi-a onorat obligaţia asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare, fapt care determină imposibilitatea executării promisiunii părţilor din contract.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

La cererea de revizuire au fost ataşate extrase de pe portalul Tribunalului Bucureşti şi al Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, copia extrasului de carte funciară nr. x Bucureşti, încheierea de carte funciară nr. x din 02.112011 şi cererea de reexaminare a încheierii.

Intimata C. a formulat întâmpinare solicitând, pe cale de excepţie, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, tardivă şi lipsită de interes. Pe fond, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire pentru neîndeplinirea condiţiilor legale. Ulterior, cu ocazia dezbaterilor, aceasta a renunţat la invocarea celorlalte excepţii, menţinând doar concluziile referitoare la excepţia tardivităţii.

Pe aspectul tardivităţii, instanţa a reţinut caracterul nefondat al excepţiei.

Pentru a fi stabilită data la care revizuenţii au aflat de înscrisurile noi pe care le-au invocat, instanţa a solicitat ataşarea dosarului menţionat de intimată, din ale cărui acte a rezultat că revizuenţii au invocat pentru prima dată Sentinţa nr. 8308 din 23.10.2015 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti şi încheierile de carte funciară la data de 03.06.2016, prin precizarea cererii de chemare în judecată la care a fost ataşat extras de pe portalul Tribunalul Bucureşti şi al Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

S-a reţinut că potrivit art. 318 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă. În raport cu probele administrate, constatându-se însă că înscrisurile invocate de revizuenţi nu le-au fost comunicate într-o procedură legală şi nici nu s-a dovedit că au ajuns în posesia lor prin alte mijloace, s-a apreciat că singura dată certă de la care se poate considera că revizuenţii au avut cunoştinţă de înscrisurile invocate în cererea de revizuire este cea de 03.06.2016, data precizării cererii de chemare în judecată din Dosarul nr. x/2015.

În raport cu această dată, s-a concluzionat că exigenţele prevăzute de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt îndeplinite astfel că cererea de revizuire nu este tardivă.

Pe fond, Curtea a constatat că Decizia nr. 209/A din 08.04.2015 pronunţată de Curtea de apel Târgu Mureş a fost atacată, invocându-se prevederile art. 322 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. civ.: descoperirea unor înscrisuri noi după pronunţarea deciziei atacate.

S-a arătat că pentru a fi incident motivul de revizuire invocat trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii: înscrisul să fi existat în momentul judecăţii cauzei soluţionate prin decizia atacată; înscrisul să fie necunoscut pentru instanţă şi revizuent; partea să fi fost împiedicată să-l prezinte fie prin intervenţia intimatei, fie printr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuenţilor; înscrisul să fie doveditor, determinant pentru soluţionarea cauzei şi să fie prezentat de revizuenţi odată cu cererea de revizuire.

În ce priveşte prima condiţie pentru admiterea cererii de revizuire, aceasta are în vedere cerinţa de noutate a înscrisului invocat sub două aspecte: pe de o parte, înscrisul să fi existat la momentul judecăţii iar pe de altă parte, înscrisul să nu fi fost invocat în faţa instanţei. Or, aşa cum reiese din cererea de revizuire, s-a invocat o hotărâre judecătorească pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti la data de 23.10.2015, după soluţionarea cauzei potrivit deciziei atacate. Cu alte cuvinte, s-a solicitat revizuirea unei hotărâri judecătoreşti şi rejudecarea apelului în raport cu dezlegarea dată ulterior într-o altă cauză, iar în aceste împrejurări nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

S-a reţinut că într-o practică judiciară, singulară de altfel, s-a apreciat că o hotărâre judecătorească intervenită după soluţionarea litigiului în fond poate fi invocată ca înscris nou, dacă a fost obţinută în baza unei cereri de chemare în judecată înregistrată înainte de soluţionarea definitivă a litigiului.

O astfel de interpretare a dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a considerat a fi greşită, cel puţin în speţa de faţă.

Aceasta întrucât existenţa unui litigiu cu privire la suprapunerea terenului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare era cunoscută de revizuenţi, cel puţin la momentul formulării cererii de recurs în Dosarul nr. x/2012. Revizuenţii aveau posibilitatea, nu doar să critice decizia atacată sub aspectul deja prezentat în cererea de recurs, dar aveau posibilitatea de a cere ca, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., să se dispună suspendarea judecăţii recursului până la soluţionarea cauzei care a avut ca obiect plângerile de carte funciară.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că încheierile de carte funciară invocate în cererea de revizuire au format obiectul criticilor de recurs formulate de revizuenţi împotriva deciziei care face obiectul revizuirii. În memoriul de recurs, revizuenţii au invocat faptul că încă din anul 2011 situaţia de carte funciară era incertă prin notarea unei suprapuneri de terenuri. Practic, prin cererea de revizuire se tinde la reanalizarea unor aspecte ce au făcut obiectul unei judecăţi în ciclul procesual anterior.

Revizuenţii au solicitat rejudecarea apelului în raport cu Sentinţa civilă nr. 8308 din 23.10.2015 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti. Înscrisul pe care l-au invocat aceştia este unul public, la care aveau acces nerestricţionat, dovadă fiind faptul că la cererea de revizuire a fost ataşat un extras de pe portalul instanţelor din Bucureşti. Revizuenţii nu au explicat de ce nu au avut posibilitatea de a avea acces la această hotărâre pe parcursul judecării irevocabile a cererii de constatare a rezoluţiunii promisiunii de vânzare-cumpărare.

În egală măsură, încheierile de carte funciară invocate în revizuire erau accesibile revizuenţilor cu atât mai mult cu cât, în chiar cererea de recurs formulată împotriva Deciziei nr. 209/A din 08.04.2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, revizuenţii au invocat alte hotărâri judecătoreşti prin care s-a constatat existenţa unei suprapuneri între terenul ce a făcut obiectul litigiului dintre părţi şi alte terenuri.

În concluzie, constatând că hotărârea judecătorească invocată nu este un înscris nou în înţelesul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi că revizuenţii nu s-au aflat în imposibilitatea de a invoca situaţia de carte funciară cu ocazia judecării apelului, Curtea a respins cererea de revizuire promovată.

Împotriva deciziei au declarat recurs revizuenţii care au susţinut nelegalitatea deciziei invocând următoarele aspecte:

- Hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Astfel, sub aspectul condiţiei noutăţii referitoare la înscris, instanţa a reţinut inexact că înscrisul nou este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunţată de Judecătoria sector 6 la 23.10.2015, după pronunţarea deciziei atacate pe calea revizuirii.

S-a considerat că survenirea unei hotărâri după soluţionarea litigiului nu poate avea caracter de înscris nou şi pe de altă parte, că încheierile de carte funciară invocate în cererea de revizuire au format obiectul criticilor de recurs soluţionate prin decizia a cărei revizuire se cere.

Or, motivarea instanţei nu este corectă întrucât revizuenţii au luat cunoştinţă cu totul întâmplător, de pe site-ul Tribunalului Bucureşti, că intimata s-a judecat cu Universitatea Politehnică Bucureşti şi cu SC D. SRL în cadrul unei plângeri de carte funciară prin intermediul căreia au fost desfiinţate două încheieri de carte funciară, menţionându-se notarea suprapunerii imobilului reclamantei cu imobilele având numerele cadastrale 7759 şi 9058 (din care ultimul priveşte terenul ce a făcut obiectul convenţiei părţilor din prezenta cauză).

Prin urmare, intimata C. a ascuns pe toată durata procesului faptul că purta un litigiu cu un terţ care afirma, la rândul său, un drept de proprietate asupra aceluiaşi imobil, suprapunerea fiind constatată prin Sentinţa nr. 8308/23.10.2015 a Judecătoriei sector 6, ca fiind una reală.

Ca atare, intimata era şi este în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţia derivată din promisiunea de vânzare-cumpărare şi chiar dacă s-au făcut referiri pe parcursul derulării procesului, ce a avut ca obiect rezoluţiunea, la încheieri de carte funciară anterioare este clar că hotărârea în raport de care s-a formulat cererea de revizuire a fost necunoscută revizuenţilor şi instanţei de judecată, astfel încât aceasta are caracter de înscris nou.

- Este adevărat că hotărârea judecătorească s-a pronunţat după darea celei a cărei revizuire se cere, însă procesul a început în anul 2013, iar instanţa supremă a dat o interpretare mai largă acestei condiţii, apreciind că este îndeplinită chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunţării hotărârii supuse revizuirii, cu condiţia să se refere la situaţii atestate de înscrisuri preexistente.

- Instanţa a reţinut că înscrisul, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 8308/23.10.2015 a Judecătoriei sector 6, este public, în sensul că apare pe portalul instanţelor de judecată şi că revizuenţii nu au explicat de ce nu au avut acces la această hotărâre pe parcursul soluţionării procesului lor vizând rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.

Or, este discutabil dacă o evidenţă pe portalul instanţelor poate avea caracter de publicitate pentru o persoană care n-are cunoştinţă despre un litigiu.

Intimata C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că este legală şi corectă soluţia primei instanţe, având în vedere că înscrisurile de care se prevalează revizuenţii nu întrunesc cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a fi considerate înscrisuri noi în sensul dispoziţiei procedurale, de natură să deschidă calea retractării hotărârii.

Analizând criticile deduse judecăţii, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora potrivit următoarelor considerente:

- Pretinzând revizuirea Deciziei nr. 209/A/8.04.2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pe temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenţii au susţinut că înscrisurile noi, apte să conducă la admiterea căii de atac şi la retractarea hotărârii sunt cele care se regăsesc în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti, respectiv două încheieri de carte funciară, care au făcut obiect al plângerii în acel dosar, plângere soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 8308/23.10.20158 a Judecătoriei sector 6. Modalitatea de soluţionare a plângerii, conform sentinţei menţionate, a relevat o suprapunere a terenului intimatei C. cu alte terenuri, ceea ce ar constitui împrejurări necunoscute şi relevante pentru procesul în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se pretinde.

Analizând caracterul acestor înscrisuri de care se prevalează revizuenţii - Sentinţa nr. 8308/23.10.2015, care a cenzurat în cadrul unei plângeri, două încheieri de carte funciară - prima instanţă a concluzionat în mod corect că nu este îndeplinită condiţia noutăţii avută în vedere de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru a deschide calea revizuirii.

Astfel, chiar admiţând, într-o interpretare extensivă a noţiunii de înscris vizată de dispoziţia procedurală menţionată, că acesteia îi este asimilată şi hotărârea judecătorească (în măsura în care constată existenţa sau inexistenţa unor drepturi anterioare, incidente în cauză) este necesar în acelaşi timp, ca partea care se prevalează de un asemenea act jurisdicţional cu valoarea de înscris nou să nu fi avut cunoştinţă de derularea procesului finalizat prin respectiva hotărâre.

În mod evident cerinţa noutăţii se pierde având în vedere exigenţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care permit reluarea unei judecăţi finalizate doar în măsura în care partea s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă, asimilabilă forţei majore, în a releva împrejurări consemnate de înscrisuri doveditoare, cu caracter determinant în adoptarea soluţiei.

Or, sub acest aspect, prima instanţă a reţinut corect că revizuenţii aveau cunoştinţă de desfăşurarea procesului referitor la suprapunerea terenului (parte din el, obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate de aceştia), soluţionat prin Sentinţa nr. 8308/23.10.2015 a Judecătoriei sectorului 6.

Ca atare, remediul procedural pentru ipoteza în care se desfăşoară în paralel două judecăţi, iar rezultatul uneia l-ar putea influenţa pe al celeilalte era, cum corect identifică decizia atacată cu prezentul recurs, acela al suspendării pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar nu aşteptarea finalizării judecăţilor pentru ca în funcţie de rezultat, o hotărâre să fie folosită ca înscris nou pentru a obţine retractarea celeilalte hotărâri.

În felul acesta, s-ar denatura funcţia şi rolul revizuirii, cale extraordinară de atac care permite reluarea unor judecăţi finalizate doar în condiţii procedurale strict determinate (iar nu ca alternativă la remedii procedurale uzuale, cum ar fi suspendarea pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2) şi care, pentru ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. presupune o imposibilitate asimilabilă forţei majore de valorificare a înscrisurilor.

În speţă, absenţa caracterului de noutate al înscrisurilor rezultă şi din aceea că aspectele relative la încheierile de carte funciară (cenzurate pe calea plângerii, conform Sentinţei nr. 8308/23.10.2015) au fost invocate în cadrul criticilor de recurs formulate de reclamanţi (revizuenţi) împotriva Deciziei nr. 209/A/8.04.2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, obiect al revizuirii (recurs soluţionat prin Decizia nr. 255/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă).

Aşadar, împrejurările noi pe care le-ar releva înscrisurile de care încearcă să se prevaleze părţile în prezenta revizuire au fost deja invocate cu ocazia exercitării altei căi de atac.

Astfel, au constituit critici de nelegalitate în cadrul recursului aspectele legate de situaţia incertă a terenului, ca urmare a notării în cartea funciară, încă din anul 2011, a unor suprapuneri de imobile.

Ca atare, rezultă că aspectele pe care le-ar deduce judecăţii înscrisurile invocate pe calea revizuirii au fost deja valorificate într-un proces, instanţa ajungând însă la o soluţie contrară celei preconizate de reclamanţi, prin luarea în considerare şi a altor împrejurări ale pricinii raportat la ceea ce făcuse obiectul învestirii sale.

Ceea ce se tinde în realitate, prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, nu este valorificarea unor înscrisuri noi, determinante, care să releve judecăţii situaţii noi, imposibil de prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, ci o reluare a judecăţii din perspectiva soluţiei date printr-o altă hotărâre, care nu îndeplineşte însă, aşa cum s-a arătat, exigenţele de a fi un înscris nou şi determinant pentru a provoca o rejudecare a cauzei.

Susţinerea recurenţilor conform căreia este lipsit de rezonabilitate să li se pretindă să ia cunoştinţă de hotărârea de care s-au prevalat, ca înscris nou, de pe portalul instanţelor vine să combată un argument subsidiar al instanţei de revizuire, care nu i-a fundamentat acesteia în mod hotărâtor soluţia vizând neîntrunirea cerinţelor revizuirii.

Aceasta, în contextul în care instanţa reţinuse anterior că revizuenţii cunoşteau de desfăşurarea în paralel a procesului în care se dezbătea chestiunea litigioasă a situaţiei de carte funciară şi a suprapunerii terenurilor, aşa încât să nu poată ulterior invoca, cu caracter de noutate şi de imposibilitate de prezentare, înscrisurile din acel dosar.

Pentru toate argumentele arătate, se constată caracterul nefondat al criticilor formulate, care nu susţin nici contrarietatea considerentelor şi nici caracterul lor străin de natura pricinii pe temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat, astfel încât recursul va fi respins în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 45/A din 31 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Respinge cererea intimatei C. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2019.

Procesat de GGC - GV