Inadmissibility of cassation appeal against final Court of Appeal decision in civil proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the appellant against the Court of Appeal’s decision, leaving the lower court’s dismissal of the prior appeal in force. The dispute concerned a procedural challenge where the appellant sought to contest a final decision issued by the Court of Appeal in the context of a civil case, following the suspension of appeal proceedings by the District Court and the subsequent rejection of the appellant's challenge to that suspension. The Supreme Court held that the appeal was inadmissible under Articles 457 and 634(1)(5) and (2) of the Code of Civil Procedure, applying the principle of legality of appeal routes and the finality of judgments rendered on appeal, which established that a decision of the court of appeal becomes final immediately upon issuance or upon expiration of the appeal deadline, thereby precluding any further recourse via cassation appeal due to the unity of the right to use the appeal path.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against final Court of Appeal decision in civil proceedings: Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 29.06.2018, Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de petentul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2669 din 29.03.2018 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Împotriva încheierii sus-menţionate a formulat recurs A.
Prin Decizia nr. 676 din 10.12.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins recursul ca nefondat, cu menţiunea că decizia este definitivă.
Împotriva deciziei sus-menţionate, petentul A. a declarat recurs.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 20 martie 2019, fiind trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2.
În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive, pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării căii de atac a recursului.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, iar recurentul a formulat punct de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 28 mai 2019, fără citarea părţilor.
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Ca urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. (5) din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii." Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."
Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Ca atare, Decizia nr. 676 din 10.12.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 676 din 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2019.
Procesat de GGC - GV